ICCJ. Decizia nr. 4472/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4472
Dosar nr. 3457/2001
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 8 ianuarie 1999 sub nr. 151 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanţii B.L.C. şi B.A.E. au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâtul să le restituie terenul în suprafaţă de 3200 mp situat în B-dul G. nr.70.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii imobilului în baza unui act autentic de vânzare-cumpărare, că acest imobil a fost preluat abuziv de către stat, construcţiile existente au fost demolate, iar terenul este şi în prezent neafectat de nici un detaliu de sistematizare.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a, prin sentinţa civilă nr. 467 F din 16 decembrie 1999 a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că terenul revendicat a fost preluat de către stat prin expropriere în baza Decretului nr. 6/1983 şi, ca atare, reclamanţii ar fi trebuit să urmeze procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a, prin Decizia civilă nr. 219 din 25 aprilie 2000 a admis apelul declarat de către reclamant, împotriva acestei sentinţe pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare pe fond la acelaşi tribunal.
Cu ocazia rejudecării, reclamantul B.C.L. a precizat acţiunea arătând că B.A.E., a decedat pe parcursul procesului iar el, în calitate de unic moştenitor, continuă acţiunea solicitând a fi introduşi în cauză alături de C.G.M.B. şi Municipiul Bucureşti prin Primar General şi S.C. O. S.A. în calitate de pârâţi.
Tribunalul Bucureşti, secţia V, prin sentinţa civilă nr. 48 F din 19 ianuarie 2001 a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să respecte dreptul de proprietate al reclamantului asupra suprafeţei de teren de 3200 mp situată însector 6.
A omologat raportul de expertiză întocmit de expertul C.A., raport care a concluzionat că terenul în litigiu este liber de construcţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că terenul proprietatea reclamantului a fost expropriat pentru utilitate publică dar reclamantul nu a fost despăgubit iar în prezent terenul nu este afectat de detalii de sistematizare.
Prin încheierea de la 1 martie 2001 Tribunalul Bucureşti, secţia V a, admis cererea de îndreptare a greşelii materiale în sensul că dreptul de proprietate al reclamantului urmează a fi respectat asupra unei suprafeţe de teren de 3200 mp situată în sector 6.
Împotriva sentinţei au declarat apel Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi reclamantul B.C.L., iar împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale a declarat apel Municipiul Bucureşti prin Primar General.
Reclamantul a depus o cerere prin care a solicitat să se ia act că renunţă la apelul declarat.
Pârâţii-apelanţi nu şi-au motivat apelurile declarate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a, prin Decizia civilă nr. 368 din 21 iunie 2001 a respins ca nefondate apelurile declarate de C.G.M.B. împotriva sentinţei civile nr.48 din 19 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia V, şi de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva Încheierii din 1 martie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia V-a.
A luat act de retragerea apelului declarat de reclamant.
Instanţa de apel a constatat că tribunalul a reţinut corect că terenul proprietatea reclamantului a trecut în proprietatea statului fără plata nici unei despăgubiri şi că în prezent este liber de construcţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin Municipiul Bucureşti reprezentat de Primarul General invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine în primul rând avându-se în vedere prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că instanţele au apreciat greşit că C.G.M.B. are calitate procesual pasivă când, conform prevederilor Legii nr. 215/2001 art.19 şiart. 21 rezultă că administraţia publică prin care se realizează autonomia locală sunt Consiliile locale, comunale şi orăşeneşti ca autorităţi deliberative şi primarii ca autorităţi executive.
Cea de a doua susţinere întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. este în sensul că deşi din adresa nr. 860/1999 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti rezultă că alte persoane erau proprietarii imobilului revendicat, instanţele au apreciat că reclamanţii au calitate procesual activă.
Se susţine, de asemenea că reclamantul nu a dat curs dispoziţiei instanţei de fond de a indica numele moştenitorilor reclamantei B.A.E.Ş., iar instanţele nu s-au pronunţat asupra introducerii în cauză a moştenitorilor.
Recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte prima susţinere prin care se invocă lipsa calităţii procesual pasive a C.G.M.B. este de reţinut în primul rând că reprezentantul acestei instituţii a declarat că renunţă să mai susţină acest motiv de recurs, cerere care nu este procedurală, lipsind mandatul din partea Primarului.
Analizând susţinerea privind lipsa calităţii procesual pasive este de reţinut că Legea nr. 215/2001 invocată, nu se aplică în cauză întrucât la data înregistrării acţiunii era în vigoare Legea nr. 69/1991.
Cu privire la calitatea procesuală este de menţionat că ea decurge din lege astfel art. 26 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 31/1954 prevede că sunt persoane juridice organele locale ale administraţiei de stat, împrejurare arătată şi de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 69/1991 a administraţiei publice locale.
În consecinţă legea administraţiei locale nu abrogă reglementarea din Decretul nr. 31/1954.
Potrivit art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 69/1991 comunele, oraşele şi judeţele sunt persoane juridice cu deplină capacitate şi patrimoniu cu drept de administrare generală a intereselor publice locale, care, ca persoane juridice civile au în proprietate bunuri din domeniul privat, ceea ce persoane de drept public sunt proprietare ale bunurilor domeniului public de interes local.
Prin urmare, în situaţia din prezenta cauză, oraşul are un drept de proprietate asupra domeniului privat, ceea ce presupune şi un drept de administrare.
Se produce un mandat „ope lege" asupra dreptului de administrare în favoarea Consiliului – organ deopotrivă deliberativ şi executiv – care dispune prin hotărâri [art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 69/1991)].
Art. 6 din Legea nr. 213/1998 prevede, printre altele, şi bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale ce pot fi revendicate de foştii proprietari sau succesorii lor, iar art. 12 alin. (5) prevede că „în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor unităţilor administrativ-teritoriale", acestea sunt reprezentate, ca în cazul în speţă, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti care dă mandat scris Primarului General.
Coroborând prevederile legale mai înainte menţionate, rezultă că recurentul are calitate procesual pasivă, deci această critică este nefondată.
În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct. 10 C. proc. civ. şi acesta nu este fondat.
Astfel autorul reclamantului, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1079 din 10 aprilie 1954 şi transcris la data de 26 aprilie 1954 sub nr. 194 a fost proprietarul terenului în suprafaţă de 3200 mp.
Pentru identificarea acestui teren au fost administrate probe cu acte şi cu o expertiză tehnică.
Faţă de schimbarea adresei poştale a fost efectuat şi un supliment la raportul de expertiză tehnică, care a avut în vedere Planul Direcţiei patrimoniu imobiliar – oficiul de cadastru, planul de parcelare cadastrală şi care a stabilit fără echivoc că imobilul în litigiu este situat în prezent lanr. 120-124 (fostă nr.70).
Nici ultima susţinere nu este fondată, reclamantul fiind cel care după decesul mamei sale, reclamanta B.E.A. a solicitat scoaterea din cauză a acesteia, acţiunea fiind continuată de el, care în calitate de fiu era unicul moştenitor (certificat moştenitor nr. 80/10 noiembrie 2000).
În consecinţă nemaiexistând alţi moştenitori ai reclamantei decedate pe parcursul judecării cauzei, instanţa nu avea pe cine să introducă în cauză.
Distinct de cele mai înainte menţionate este de reţinut că recurentul a formulat şi apel împotriva sentinţei instanţei de fond, apel pe care nu l-a motivat nici în drept şi nici nu a solicitat probe noi.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 368 din 21 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi4 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 45/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 446/2001. Civil → |
|---|
