CSJ. Decizia nr. 45/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.45DOSAR NR.567/2001
Şedinţa publică din 15 ianuarie 200.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâţii Municipiul Bucureşti, prin Primarul general şi de L.G.M.împotriva deciziei nr.623/A din 19 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Municipiul Bucureşti, prin Primarul general, reprezentat de consilier juridic O.O., care răspunde şi pentru intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi intimata-reclamantă Ţ.I., reprezentată de avocat D.L.G., lipsind recurenta-pârâtă L.G.M.şi intimata-pârâtă S.C."A." S.A.
Procedura completă.
Având cuvântul, consilier juridic O.O. solicită admiterea recursului promovat de Municipiul Bucureşti, prin Primarul general, astfel cum a fost formulat şi pune concluzii de respingere a recursului declarat de pârâta L.G.M..
Avocat D.L.G. cere respingerea ambelor recursuri.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului declarat de Municipiul Bucureşti şi concluzii de respingere a celui de-al doilea recurs.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă introdusă la 11 mai 1999 la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, reclamanta Ţ.I. în calitate de proprietar a chemat în judecată pe pârâţii L.G.M.şi Primăria Municipiului Bucureşti şi S.C."A." S.A., cerând ca în contradictoriu cu aceştia să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.2108 din15 ianuarie 1997 privind apartamentul nr.3, et.1, din Bucureşti, str.Toamnei nr.29, sector 2.
Reclamanta a susţinut că apartamentul menţionat trecut fără titlu valabil în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950, a fost vândut prin fraudă la lege de către Primăria Municipiului Bucureşti – pârâtei L.G.M., ambele părţi dovedindu-se de rea credinţă la realizarea contractului întrucât cunoşteau, fiind notificate în acest sens, despre existenţa acţiunii în revendicare aflată în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti, finalizată de altfel prin restituirea imobilului în deplina sa proprietate şi posesie prin sentinţa civilă nr.10474 din 24 iunie 1998 a Judecătoriei sectorului 2.
În motivarea acţiunii s-au mai invocat cauza şi obiectul ilicit, calitatea de neproprietar a vânzătorului şi reaua credinţă a cumpărătorului.
Soluţionând cauza în primă instanţă după declinarea competenţei materiale în favoarea sa, Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă prin sentinţa nr.761din 21 iunie 2000, a admis acţiunea în contradictoriu cu S.C."A." S.A., Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi L.G.M.şi a obligat pe pârâţi să lase reclamantei apartamentul în deplină proprietate şi liniştită posesie.
Prima instanţă a avut în vedere că prin cererea înregistrată la 12 aprilie 2000, reclamanta Ţ.I. şi-a modificat cererea introductivă în acţiune în revendicare, iar la judecata în fond a declarat expres că renunţă la cererea privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare.
Pentru a admite acţiunea în revendicare s-a procedat la compararea titlurilor de proprietate, dându-se precădere legală titlului reclamantei, respectiv contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.27586 din 31 mai 1945 ca fiind anterior celui înfăţişat de pârâtă prin cumpărarea imobilului de la un neproprietar care l-a deţinut fără un titlu valabil.
Sentinţa instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă care, prin Decizia civilă nr.623 A din 19 octombrie 2000 a respins ca inadmisibil apelul declarat de Municipiul Bucureşti reprezentat de Primarul general şi ca nemotivat în termen, apelul pârâtei L.G.M..
Instanţa de apel a socotit că apelul nu putea fi exercitat de către Municipiul Bucureşti prin Primarul general, pentru că nu a fost parte în proces la judecata în fond şi că în raport de data comunicării hotărârii care s-a produs la 25 iulie 2000, apelanta L.G.nu a motivat apelul în termen.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs în temrenul prevăzut de art.301 C.proc.civ., pârâta L.G.şi Municipiul Bucureşti prin Primarul general.
Recurenta-pârâtă L.G.a susţinut în esenţă că prin hotărârea atacată s-ar fi încălcat şi aplicat greşit legea întrucât în măsura în care cererea de apel cuprindea menţiunile prevăzute de art.287 C.proc.civ. instanţa de apel era legal sesizată şi anume obligată să soluţioneze apelul în limitele art.292 C.proc.civ., chiar dacă partea apelantă nu a depus motivele de apel în condiţiile art.284 C.proc.civ..
Totodată s-a susţinut că lipsind din lege o sancţiune expresă pentru nemotivarea apelului, instanţa nu putea dispune respingerea pe acest temei.
Recursul declarat de pârâta L.G.nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art.2881 din C.proc.civ., text introdus prin Ordonanţa 18/1998, în vigoare atât la data declarării cât şi la data judecării apelului, după comunicarea motivării hotărârii atacate, partea era obligată să-şi motiveze apelul atât în fapt cât şi în drept prezentând totodată şi dovezile invocate, în termen de 15 zile de la comunicare.
Din actele dosarului rezultă pe de o parte că cerinţa legală nu a fost respectată de apelanta care de altfel şi-a limitat declaraţia de apel numai la indicarea datelor sale de identificare şi a numărului de dosar în care s-a pronunţat hotărârea atacată, pe de altă parte că aceasta nu s-a înfăţişat în instanţă spre a se susţine apelul.
Aşa fiind, instanţa nu avea a se pronunţa în fond pe baza mijloacelor de apărare şi a celor invocate la prima instanţă, cum se susţine,invocându-se dispoziţiile art.292 (2) C.proc.civ., întrucât textul nu există în reglementarea în vigoare la data judecării, fiind introdus în C.proc.civ. prin OUG138/2000.
Respingerea ca inadmisibil a apelului declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul general sub cuvânt că acesta nu a fost parte în proces este însă evident greşită.
Potrivit actelor dosarului prin acţiunea introductivă de instanţă cu modificările şi precizările ulterioare, reclamanta Ţ.I. a chemat în judecată mai întâi pentru anularea actului de vânzare-cumpărare, ulterior pentru revendicarea imobilului, pe pârâta Primăria Municipiului Bucureşti reprezentată de Primarul general.
De altfel, în faţa instanţei mai întâi sesizate, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, procesul s-a desfăşurat potrivit cu acţiunea, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti reprezentat prin Primarul general.
Odată însă cu continuarea judecăţii după declinarea competenţei, fără nici o justificare procesuală şi fără motivarea dispoziţiei, Tribunalul Bucureşti a dispus citarea în proces a Consiliului General al Municipiului Bucureşti reprezentat prin Primarul general.
Nemotivarea măsurii conduce fie la prezumţia imediată a unei simple erori, fie la concluzia că instanţa interpretând corect dispoziţiile art.2 şi 12 din Legea 69/1991 a socotit că Municipiul Bucureşti reprezentat de Primarul general, ca autoritate administrativ-teritorială chemată în judecată, este valabil reprezentată în litigiile referitoare la dreptul de proprietate de către Consiliul general al Municipiului Bucureşti.
În oricare dintre situaţiile care au condus la omiterea citării Municipiului Bucureşti prin Primarul general chemat în judecată, acesta avea calitatea de parte în proces, aşa încât era îndreptăţită să-şi exercite dreptul la apel, care era în consecinţă admisibil.
Aşa fiind, Curtea în temeiul art.312-313 C.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta L.G.şi va admite recursul Municipiului Bucureşti prin Primarul general, cu consecinţa casării deciziei atacate şi a trimiterii cauzei la Curtea de Apel Bucureşti în vederea rejudecării apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul general împotriva deciziei nr.623/A din 19 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de acelaşi pârât.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta L.G.M.împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4527/2001. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4472/2001. Civil → |
|---|
