ICCJ. Decizia nr. 4639/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4639
Dosar nr. 3039/2001
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă constată cele ce urmează.
I.În fapt
1. La 13 aprilie 2000 reclamanţii G.A. şi C. au înregistrat acţiunea contra Consiliului Local şi Statului prin Ministerul Finanţelor şi Direcţia Finanţelor Publice, solicitând:
- „să se constate că au fost şi sunt proprietarii terenului de 450 m.p. situat înTurnu Severin şi
- să fie obligaţi pârâţii ca, în schimbul terenului respectiv, să le predea în aceeaşi zonă a oraşului un alt teren sau, în caz contrar, să le plătească c/val. lui".
Reclamanţii, fixând cadrul procesual, îşi întemeiază acţiunea pe disp. art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi art. 480 C. civ. ,,terenul fiind expropriat şi lăsat liber până în anul 1994, când a fost concesionat pentru construcţia unei biserici".
2. Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa civilă nr. 168 din 10 octombrie 2000 a admis acţiunea, a obligat Ministerul Finanţelor şi D.G.F.P. Mehedinţi să plătească reclamanţilor despăgubiri în valoare de 186.250.950 lei reprezentând..., întrucât terenul expropriat, după demolarea casei, nu a fost utilizat în scopul pentru care s-a preluat.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia 87 din 9 mai 2001, a schimbat, în tot, sentinţa şi a respins acţiunea, reţinând, în esenţă, că.
- s-a dovedit şi nu este contestat că pentru imobilele expropriate (casă şi teren) reclamanţii au primit despăgubiri în sumă de 34.437 lei la data de 4 martie 1985;
- urmare exproprierii, prin Decretul nr. 67/1985, casa a fost demolată, iar, pe teren se edifică, în prezent, Catedrala Ortodoxă, astfel că restituirea în natură nu se poate dispune, ia.
- reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi să primească, încă odată, despăgubiri, având posibilitatea să utilizeze procedura specială din Legea nr. 10/2001.
3. Contra deciziei reclamanţii au declarat recurs indicând temeiurile din art. 304 pct. 5, 8, 9, şi 10 C. proc. civ., însă, fără a le încadra cu motivele distincte enunţate. Recurenţii susţin că:
- deşi „aceste despăgubiri au fost primite şi pentru teren, pârâţii puteau reconvenţional să solicite restituirea lor actualizată", conform Legii nr. 10/2001,
- suma primită nu reprezintă o justă şi integrală separaţie.
- terenul nu a fost folosit în scopul pentru care s-a expropriat, astfel că sunt incidente disp. art. 35 din Legea nr. 33/1994, care prevede termenul de un an pentru o nouă declaraţie de expropriere, refăcută, însă, de pârâţi.
II. În drept
1. Terenul în litigiu, împreună cu altele învecinate, au fost expropriate prin Decretul nr. 67/28 februarie 1985 în scopul construirii unui ansamblu de locuinţe.
După preluare, construcţiile au fost demolate, în conformitate cu scopul exproprierii şi cu detaliile de sistematizare aprobate, trecându-se la edificarea unor blocuri, deci având aceeaşi finalitate socială.
După evenimentele din decembrie 1989, continuarea acestor lucrări a devenit greoaie, iar, prin Decizia nr. 176 din 2 august 1991 a Consiliului local o suprafaţă de 1200 m.p. teren disponibil din această zonă (incluzând şi parte din terenul în litigiu) a fost concesionat gratuit, tot în scop social,Parohiei „Naşterea Maicii Domnului" pentru construcţia unui lăcaş de cult, autorizată prin actul (autorizaţia) nr. 71 din 7 septembrie 1992.
Lucrările au început din anul 1992, iar în prezent construcţia se află în stadiul de finalizare.
2. Reclamanţii au fost despăgubiţi, conform Decretului nr.467/1979, primind, la cererea din 4 martie 1985, suma de 34.437 lei pentru teren şi construcţie.
Imobilul a fost preluat efectiv, construcţia demolată iar terenul, integrat celorlalte învecinare, a fost destinat, potrivit detaliilor de sistematizare, construcţiei ansamblului de blocuri, nefinalizate, însă, integral, în contextul obiectiv al anului 1990.
Totuşi, finalitatea exproprierii s-a realizat, întrucât prin Decizia nr. 171 din 2 august 1991 a Consiliului local, terenul în suprafaţă de 1200 m.p., aflat în amplasamentul care includea şi pe cel din litigiu, a fost concesionat, cu titlu gratuit, Parohiei, fiind edificată Catedrala Ortodoxă a oraşului. Aşadar, scopul social al exproprierii s-a realizat, încă dinaintea adoptării Constituţiei din 8 decembrie 1991 şi a Legii nr. 33/1994, invocată ca temei al acţiunii, sub condiţiile din art. 35.
Drept consecinţă, reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi să solicite restituirea în natură şi nici despăgubiri, pe temeiul din art. 35 al Legii nr. 33/1994, ceea ce, în mod corect, a stabilit şi instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii G. C. şi G.A. împotriva deciziei nr. 87 din 9 mai 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 47/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 46/2001. Civil → |
|---|
