ICCJ. Decizia nr. 4731/2001. Civil. Retrocedare teren. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4731
Dosar nr. 2208/1/2001
Şedinţa publică din 11 iunie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C.proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Buzău, reclamantul D.Ş. a chemat în judecată pârâţii Municipiul Buzău prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Buzău pentru ca prin hotărâre judecătorească să-i fie retrocedat terenul în suprafaţă de 350 mp, situat în intravilanul municipiului Buzău.
În motivarea acţiunii a arătat că, prin Decretul nr. 2 din 7 ianuarie 1986, s-au expropriat în zona centrală a oraşului Buzău mai multe imobile în vederea construirii unor blocuri de locuinţe.
Cu toate că au fost demolate construcţiile şi terenurile s-au preluat de către stat, scopul exproprierii nu s-a realizat, în prezent terenul său fiind liber.
Tribunalul Buzău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 4 din 10 ianuarie 2001 a admis acţiunea reclamantului şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul municipiului Buzău prin primar, iar pârâţii au fost obligaţi să-i retrocedate suprafaţa de teren expropriată şi neafectată de utilităţi publice.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut în esenţă că, imobilul, proprietatea reclamantului, compus din casă şi teren în suprafaţă de 350 mp, situat în intravilanul municipiului Buzău, a fost expropriat în anul 1986 în vederea construirii de locuinţe şi cu toate că, imobilul casă a fost demolat, scopul exproprierii nu s-a realizat.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 46 din 18 aprilie 2001 a admis apelul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Buzău şi Consiliul Local al Municipiului Buzău împotriva sentinţei civile nr. 4 din 10 ianuarie 2001, pronunţată de Tribunalul Buzău pe care a schimbat-o în tot, în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamant.
Instanţa de apel a reţinut că, imobilul proprietate a reclamantului şi a soţiei acestuia, compus din casă şi teren în suprafaţă de 350 mp, situat în municipiul Buzău, a fost expropriat împreună cu alte imobile situate în zona centrală a oraşului prin Decretul nr. 2 din 7 ianuarie 1986, în scopul construirii unui număr de 964 apartamente şi a dotărilor comerciale şi tehnico-edilitare aferente, cu acordarea unor despăgubiri în cuantum 788 lei.
Pe baza probelor administrate s-a constat că, după demolarea imobilului casă, întreg terenul în suprafaţă de 350 mp a fost amenajat cu utilităţi publice, astfel: parcare auto de 279 mp pe platformă betonată, stradă de 8,10 mp, trotuar de 20,80 mp şi spaţii verzi pe o suprafaţă de 41,40 mp, pe acelaşi teren aflându-se şi alte dotări, respectiv reţea pentru alimentarea cu apă, canalizare, reţea pentru alimentarea cu energie electrică.
Aşa fiind, terenul expropriat în suprafaţă de 350 mp a fost utilizat în totalitatea lui, potrivit scopului pentru care a fost preluat de stat, împrejurare ce a dus la concluzia că acţiunea reclamantului este nefondată.
Împotriva deciziei nr. 46 din 18 aprilie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, a declarat recurs în termen reclamantul D.Ş., pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi a susţinut în esenţă că, nu a fost soluţionată cererea reconvenţională, că a fost încălcată legea cu privire la scopul exproprierii, care nu a fost realizat, terenul fiind neutilizat timp de un an după expropriere şi că nu a fost făcută o nouă declaraţie de utilitate publică.
În acelaşi sens, mai arată că, terenul ce i-a fost expropriat este liber, neafectat de utilităţi publice şi în mod abuziv s-a creat un spaţiu verde cedat pentru o benzinărie particulară, care este o probă pro causa.
Recursul este nefondat pentru considerentele de mai jos:
Prin hotărârea recurată, instanţa de apel corect a reţinut că imobilul proprietatea reclamantului, compus din casă de locuit şi teren în suprafaţă de 350 mp, situat în intravilanul municipiului Buzău a fost expropriat împreună cu alte imobile din aceeaşi zonă a oraşului prin Decretul nr. 2/1986 în vederea edificării unor apartamente şi a dotărilor comerciale şi tehnico-edilitare aferente.
Ulterior, imobilul casă a fost demolat, iar terenul a fost amenajat pentru dotări tehnico-edilitare (parcare, străzi, trotuare, spaţiu verde) aaşa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză, întocmit de expert O.S. la instanţa de fond. La cererea recurentului reclamant, s-a întocmit o nouă expertiză pentru identificarea terenului şi a construcţiilor existente pe respectivul amplasament, expertiză întocmită de expert T.M., aflată la fila 87 dosar.
Potrivit concluziilor acestui raport de expertiză, pe vechiul amplasament al terenului se află o platformă betonată pentru parcare în suprafaţă de 127 mp, spaţiu verde cu doi stâlpi pentru iluminat în suprafaţă de 136 mp, 10 mp de alee acces din dale de beton prefabricate, 24 mp trotuar protecţie şi platforma betonată aferentă construcţiei „Palatul copiilor" şi 10 mp construcţie ocupată de P+le "Palatul copiilor".
Este adevărat că terenul recurentului reclamant a fost expropriat, construcţia aflată pe el fiind demolată, dar astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză, terenul este afectat de servituti de trecere, amenajări de utilitate publică, nefiind liber, lucrările efectuate ocupând funcţional întreaga suprafaţă, situaţie în care nu este posibilă restituirea în natură, aşa cum s-a solicitat, fiind utilizat în totalitatea lui potrivit scopului exproprierii, aşa cum corect s-a reţinut prin hotărârea recurată.
Pentru considerentele expuse, criticile formulate nefiind fondate, urmează ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul declarat de reclamantul D.Ş. împotriva deciziei nr. 46 din 18 aprilie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5243/2001. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3374/2001. Civil → |
|---|
