ICCJ. Decizia nr. 4895/2001. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4895
Dosar nr. 2726/1/2001
nr. vechi 3077/200.
Şedinţa publică din 19 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 682 din 10 octombrie 2000 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, s-a dispus admiterea acţiunii, în sensul în care a fost ulterior restrânsă, formulate de reclamanţii T.D. şi Ţ.G. împotriva pârâţilor Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Constanţa, oraşul Eforie prin Primar, Consiliul local Eforie, R.A. A.P.P.S. prin S.R.P. Neptun.
A fost de asemenea admisă în parte cererea reconvenţională modificată formulată de pârâta R.A. A.P.P.S. prin S.R.P. Neptun.
S-a dispus obligarea pârâţilor de a lăsa reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Eforie Nord, (vila S.), compus din teren de 300 mp şi construcţie, cu vecinătăţile stabilite în raportul de expertiză tehnică.
Reclamanţii au fost obligaţi să plătească pârâtei reconvenţionale suma de 89.910.445 lei reprezentând contravaloarea investiţiilor efectuate şi s-a instituit în favoarea acesteia un drept de retenţie asupra imobilului până la achitarea sumei menţionate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut în esenţă că.
- reclamanţii au dovedit că sunt moştenitori, în calitate de descendenţi, ai proprietarilor imobilului;
- bunul a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, cu încălcarea evidentă a prevederilor art. II din acest act normativ;
- pârâta reconvenţională a efectuat lucrări de investiţii la imobil, fiind îndreptăţită să i se restituie contravaloarea lor.
Apelul declarat de pârâta-reclamantă R.A. A.P.P.S. împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 172 din 8 mai 2001 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, care a schimbat-o în totalitate în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.
Instanţa de apel a reţinut şi motivat că imobilul în litigiu face parte din domeniul public al statului, aflându-se în administrarea pârâtei-reclamante, astfel încât este inalienabil şi nu poate fi retrocedat reclamanţilor.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recursul de faţă, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Printr-o întâmpinare numită „precizări", intimata R.A. A.P.P.S. a arătat că nu mai are calitate procesuală pasivă în cauză, bunul litigios fiind transmis prin hotărâre de guvern din domeniul privat al statului în patrimoniul SC N.O. SA.
La termenul de judecată de la 8 martie 2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus, la cererea recurenţilor reclamanţi, în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001, suspendarea judecării cauzei până la rezolvarea notificări formulate conform acestui act normativ.
Pe parcursul soluţionării recursului reclamanţii recurenţi au decedat, Înalta Curte dispunând introducerea în cauză a moştenitorilor T.M.M., T.M.F.D.C., T.G.M.Ş., respectiv Ţ.C.B.
După repunerea pe rol a cauzei, s-au depus la dosar înscrisuri, confirmate de toate părţile, care atestă că prin Decizia nr. 57 din 15 iulie 2005, emisă de SC N.O. SA în temeiul Legii nr. 10/2001, imobilul în litigiu a fost restituit în natură moştenitorilor reclamanţilor, care au şi fost puşi în posesie.
În aceste condiţii, Înalta Curte va admite recursul deoarece, sub un prim aspect, Decizia Curţii de Apel Constanţa este greşită, titlul statului neputând fi considerat valabil în contextul art. 6 din Legea nr. 213/1998. S-a făcut dovada certă că au fost încălcate prevederile art. II din Decretul nr. 92/1950, naţionalizându-se imobilul unui intelectual profesionist exceptat de la această măsură.
Cum însă acţiunea în revendicare a rămas fără obiect prin realizarea drepturilor reclamanţilor în cadrul procedurii instituite prin Legea nr. 10/2001, Decizia atacată va fi modificată în parte, în sensul respingerii cererii ca rămasă fără obiect, iar nu ca nefondată.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii T.D., continuat de moştenitorii T.M.M., T.M.F.D.C., T.G.M.Ş. şi Ţ.G., continuat de moştenitorul Ţ.C.B. împotriva deciziei civile nr. 172/C din 8 mai 2001 a Curţii de Apel Constanţa.
Modifică Decizia în parte, în sensul că:
Respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6391/2001. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 942/2001. Civil. Perimare. Recurs → |
|---|
