ICCJ. Decizia nr. 6391/2001. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6391
Dosar nr. 52/2/2001
Şedinţa publică din 30 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1191 din 6 decembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamanţilor B.D.N.C. şi B.M.A.T. împotriva pârâţilor R.T., Municipiul Bucureşti prin Primar general şi SC H.N. SA, vizând constatarea nulităţii absolute pentru fraudă la lege a contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr. 3 .
A fost admisă cererea reconvenţională a pârâtei R.T. şi s-a constatat că aceasta este dobânditoare de bună-credinţă a apartamentului menţionat.
S-au respins ca neîntemeiate excepţiile de inadmisibilitate a acţiunii precum şi cea a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii-pârâţi au declarat apel, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă cu nr. 1054/2001.
La termenul de judecată de la 3 aprilie 2001, Curtea de apel astfel investită a admis cererea formulată de reclamanţii apelanţi şi a dispus în baza art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 suspendarea judecăţii până la soluţionarea notificării formulate conform art. 21 din acelaşi act normativ.
La data de 7 noiembrie 2005 intimata pârâtă R.T. a formulat cerere la repunere a cauzei pe rol, susţinând că.
- este prejudiciată prin tervigersarea soluţionării cauzei şi neclarificarea raporturilor juridice dintre părţi;
- pentru celelalte apartamente din imobil, având acelaşi regim juridic, acţiunile vizând anularea contractelor de vânzare-cumpărare s-au respins în mod irevocabil.
Prin încheierea din 17 ianuarie 2006, instanţa de apel a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, cu motivarea că nu au dispărut temeiurile care au condus la suspendarea judecăţii.
Împotriva acestei încheieri intimata pârâtă R.T. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi arătând că în mod greşit s-a respins cererea sa de repunere a cauzei pe rol în condiţiile în care art. 47 din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabil iar prelungirea duratei procesului este de natură să o prejudicieze.
Recursul este întemeiat.
Instanţa de apel a dispus, în pofida opoziţiei intimatei pârâte, suspendarea judecăţii, invocând prevederile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Potrivit acestui text „prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi în cazul acţiunilor în curs de judecată, persoana îndreptăţită putând alege calea acestei legi, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei".
Este reală împrejurarea că formularea „acţiunii în curs de judecată" este generică însă ea nu poate conduce la concluzia, împărtăşită de instanţa de apel, că în tăcerea legii judecata oricărui tip de cerere în justiţie poate fi suspendată până la soluţionarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001. O interpretare logică şi sistematică a textului nu poate fi decât în sensul că vor fi suspendate, la cerere, acţiunile reale imobiliare prin care se tinde la redobândirea unui bun trecut abuziv în proprietatea statului, adică acţiunile în revendicare. Doar astfel există o suprapunere între obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 şi o acţiune în justiţie cu acelaşi scop.
În speţă, reclamanţii au formulat o acţiune personală, vizând anularea unui act juridic, ceea ce face ca dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 să fie inaplicabile.
Pe de altă parte, alin. 2 al aceluiaşi text legal prevede că procedura de restituire începută în temeiul Legii nr. 10/2001, se suependă până la soluţionarea acţiunilor vizând nulitatea actelor juridice asupra imobilelor în cauză, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
În consecinţă, cum suspendarea judecării apelului s-a dispus în această manieră criticabilă, cererea de repunere a cauzei pe rol este întemeiată.
Aşa fiind, admiţându-se recursul în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va casa încheierea şi se va dispune admiterea cererii de repunere a cauzei pe rol, trimiţându-se dosarul la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii, ocazie cu care, în raport de valoarea obiectului pricinii, de data declarării apelului şi de dispoziţiile art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005, curtea de apel îşi va verifica şi propria competenţă în soluţionarea căii de atac cu care a fost sesizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta R.T. împotriva încheierii dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în şedinţa publică din 17 ianuarie 2006 în dosarul nr. 52/2/2001.
Casează încheierea şi admite cererea de repunere a cauzei pe rol; trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4385/2001. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4895/2001. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
