ICCJ. Decizia nr. 5104/2001. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5104
Dosar nr. 3730/2001
Şedinţa publică din 2 decembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin sub nr. 4594 din 22 aprilie 1997 reclamanţiiau chemat în judecată pârâţii Primăria Drobeta Turnu Severin şi R.A. L. Drobeta Turnu Severin, solicitând instanţei să dispună restituirea imobilului situat în Drobeta Turnu Severin cu motivarea că acest imobil a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului, fără titlu.
În cauză, au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, intervenienţii D.G. şi D.M.D. prin care au solicitat respingerea acţiunii şi obligarea R.A.L. Drobeta Turnu Severin să le încheie contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat la et. 1 din imobil cu motivarea că acţiunea reclamanţilor este tardivă aceştia nu locuiesc în imobilul în litigiu, iar intervenienţiiau dreptul să cumpere acest apartament.
Prin sentinţa civilă nr. 2367/1998 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins acţiunea reclamanţilor invocând autoritatea de lucru judecat, întrucât reclamanţii au mai cerut restituirea imobilului şi la Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995.
Reclamanţii au declarat apel împotriva acestei hotărâri şi în această fază, cauza a fost strămutată la Tribunalul Sibiu care, prin Decizia civilă nr. 84/1999 a trimis cauza spre rejudecare pe fond la Judecătoria Sibiu.
La această instanţă, reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că este o acţiune în revendicare întemeiată pe art. 480 C. civ. şi art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, prin care au solicitat să le fie lăsat în deplină proprietare şi netulburată posesie cele 2 etaje ale clădirii, întrucât prin Hotărârea nr. 5267/1996 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 le-a restituit în natură parterul imobilului revendicat.
Cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului Sibiu întrucât valoarea imobilului depăşeşte 150.000.000 lei.
Reclamanţii au formulat încă o completare de acţiune prin care au solicitat să se constate nulitatea actului de naţionalizare şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 195/1998 al intervenienţilor D.
Tribunalul Sibiu prin sentinţa civilă nr. 668 din 12 decembrie 2000 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii împotriva pârâţilor Consiliul Local Drobeta Turnu Severin şi R.A.L. Drobeta Turnu Severin, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii D.G. şi D.M.
Au fost obligaţi pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie etajul II şi apartamentele situate la etajul I, mai puţin apartamentul compus din 3 camere cumpărat de intervenienţii D.G. şi D.M. din imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, ca urmare a nevalabilităţii titlului în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea Statului Român.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Instanţa de fond a reţinut că imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului în baza unui titlu nevalabil, Decretul nr.92/1950 fiind în contradicţie cu Constituţia în vigoare la acea dată, cu legile în vigoare şi cu contractele internaţionale la care România era parte.
S-a dispus restituirea etajului II şi a apartamentelor de la etajul I, mai puţin cel ocupat de intervenienţi, deveniţi proprietari în baza contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 195 din 22 mai 1998 apreciindu-se că intervenienţii au fost de bună credinţă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel toate părţile din proces.
Prin Decizia civilă nr. 99/A din 18 aprilie 2001, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a admis ca fondat apelul declarat de reclamanţi, a schimbat sentinţa atacată în sensul că, a admis în întregime acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanţi împotriva pârâţilor Consiliul LocalDrobeta Turnu Severin şi R.A.L. cu sediul în Drobeta Turnu Severin.
A constatat nulitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului în litigiu şi a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 195 din 22 mai 1998 încheiat între pârâta R.A.L. Drobeta Turnu Severin în calitate de vânzătoare şi intervenienţi, în calitate de cumpărători privind apartamentul de 3 camere şi dependinţe situat la et. 1 al imobilului în litigiu.
A obligat pe pârâţi să predea reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie imobilul în litigiu, în întregime.
A respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii D.G. şi D.M.
A respins ca nefondate apelurile formulate de pârâţii Consiliul Local Drobeta Turnu Severin şi R.A. L. Drobeta Turnu Severin şi intervenienţii în interes propriu D.G. şi D.M. împotriva aceleiaşi sentinţe civile.
În motivare, instanţa de apel a reţinut că nu se poate susţine buna credinţă a intervenienţilor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare atâta timp cât, acest contract s-a încheiat pe durata procesului, demersurile reclamanţilor pentru restituirea imobilului fiind cunoscute intervenienţilor.
S-a mai reţinut că dispoziţiile art. I din Decretul nr. 92/1950 erau în contradicţie cu dispoziţiile Constituţiei din anul 1948 care recunoşteau dreptul de proprietate, cât şi cu dispoziţiile art. 481 C. civ. potrivit cărora nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru motive de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă despăgubire.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs intervenienţii D.G., D.M.D. şi pârâta R.A.L. Drobeta Turnu Severin, invocând nelegalitatea şi netemeinicia deciziei în sensul că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu, actul de naţionalizare s-a aplicat corect, imobilul fiind legal naţionalizat că apartamentul situat la etajul 1 a fost vândut intervenienţilor cumpărători de bună credinţă, prin Legea nr. 112/1995, apartament deţinut în calitate de chiriaşi.
Recursurile sunt nefondate.
Cum motivele de recurs ale intervenienţilor şi pârâtei R.A. L. Drobeta Turnu Severin sunt asemănătoare şi pentru a evita repetările, ele vor fi tratate împreună.
Reclamanţii au investit instanţele judecătoreşti cu o acţiune în revendicare întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ. prin care au solicitat să le fie lăsată în deplină proprietate şi netulburată posesie cele două etaje ale clădirii situate în Drobeta Turnu Severin, precizând că parterul imobilului le-a fost restituit în natură prin hotărârea comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995.
Reclamanţii au formulat o completare de acţiune prin care au solicitat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 195/1958 al intervenienţilor D.G. şi D.M.D.
Prin această acţiune reală reclamanţii-proprietari care au pierdut posesia bunului, au urmărit restituirea acestui bun de la posesorii neproprietari.
Reclamanţii au făcut dovada că imobilul în litigiu a aparţinut lui T.N., autorul lor şi a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950.
Din probele administrate în cauză în faţa instanţei de fond, rezultă că autorul reclamanţilor nu făcea parte din nici una din categoriile de persoane prevăzute de Decretul nr. 92/1950. La data naţionalizării era casier, fiind astfel exceptat de la naţionalizare de dispoziţiile art. II ale menţionatului decret. Din probele administrate în cauză rezultă că actul de naţionalizare nu a fost aplicat în mod corect.
În aceste condiţii, imobilul a fost trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, întrucât autorul reclamanţilor nu făcea parte din categoria de persoane ale căror imobile erau supuse naţionalizării.
În dosar, nu s-au făcut dovezi că s-ar fi acordat despăgubiri pentru etajul 2 al imobilului în litigiu şi nu s-a dispus restituirea în natură a etajului I.
Din acest punct de vedere, afirmaţiile din motivele de recurs sunt total nefondate.
În ceea ce priveşte modul în care instanţa de apel a soluţionat acţiunea, se reţine că Decizia recurată este temeinică şi legală.
Este nefondată afirmaţia din motivele de recurs, potrivit căreia, părţile contractante ale contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se cere, ar fi fost de bună credinţă.
Din probele existente la dosarul cauzei rezultă fără putinţă de tăgadă atât intenţia recurenţilor intervenienţi, cât şi a intimatei-pârâte R.A.L. Drobeta Turnu Severin de a face ineficientă hotărârea de restituire a întregului imobil către reclamanţi şi prin aceasta de a frauda dreptul lor de proprietate, ce rezultă din modul în care a fost încheiat contractul.
Prin urmare, atât vânzătoarea, cât şi cumpărătorii au încheiat contractul pentru apartamentul 3 al etajului 1 din imobil, cunoscând că adevăraţii proprietari, sunt reclamanţii, iar pe rolul instanţelor judecătoreşti se afla acţiunea în revendicare a acestora, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat peste dispoziţiile legale prevăzute de art. 1 alin. (6) din HG nr. 11/1997, pe durata procesului demersurile reclamanţilor fiind cunoscute intervenienţilor.
În aceste condiţii, recurenţii – intervenienţi - cumpărători nu se găsesc la adăpostul convenabil al bunei credinţe, căci aceasta este contrazisă de existenţa culpei şi nu poate să-i apere pe aceştia de efectele juridice pe care o asemenea sancţiune le-ar putea avea asupra actului încheiat de subdobânditori.
Aşadar, instanţa de apel a constatat legal şi temeinic, având în vedere prevederile art. 480 C. civ. ce constituie temeiul de drept al acţiunii, că reclamanţii au titlu valabil de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, iar statul care a devenit posesor prin Decretul nr. 92/1950, nu are acest titlu.
Cum reclamanţii sunt titularii dreptului de proprietate cu privire la imobilul revendicat, şi cum intervenienţii cumpărători au fost de rea credinţă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 195 din 22 mai 1998, dat fiind că aceştia aveau cunoştinţă de existenţa pe rol a acţiunii în revendicare, acţiune imprescriptibilă, corect instanţa de apel a soluţionat acţiunea.
Faţă de cele arătate se constată că, în speţă, recursurile promovate sunt nefondate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de intervenienţii D.G. şi D.D.M. şi de R.A. L. Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei civile nr. 99/A din 18 aprilie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia.Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 513/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 510/2001. Civil → |
|---|
