ICCJ. Decizia nr. 5284/2001. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5284
Dosar nr. 2755/2001
Şedinţa publică din 10 decembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria sector 1 la data de24 aprilie 1997 reclamanţii P.M., P.A.M., P.F. şi P.A. au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şiPrimarul General, S.C. R. S.A. şi Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 a Municipiului Bucureşti, cerând ca hotărârea ce se va pronunţa să constate lipsa titlului statului asupra imobilului din Bucureşti, (construcţie şi teren) şi să oblige pârâţii să le restituie în natură şi să lase în deplină proprietate şi liniştită folosinţă acest imobil.
În drept s-au întemeiat pe dispoziţiile art. 480 C. civ.
În motivare au arătat că imobilul a aparţinut autorilor lor şi că în mod abuziv a fost preluat de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950.
Prin sentinţa civilă nr. 4897 din 26 martie 1999 Judecătoria sector 1 Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin încheierea din data de 20 iunie 1997 s-a dispus scoaterea din cauză a pârâtei Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, constatându-se că aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
La data de 27 ianuarie 2000, în urma comunicării situaţiei juridice a imobilului de către S.C. R. S.A., reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că au indicat din ce se compune imobilul şi au chemat în judecată şi pe pârâta G.E., solicitând ca aceasta să fie obligată să lase în deplină proprietate şi posesie apartamentul compus dintr-o cameră, hol, bucătărie, baie şi pivniţă, situat în corpul B parter, identificat în expertiză în corpul I încăperile 3, 4, 5 şi 6 cumpărat de acesta prin actul de vânzare-cumpărare nr. 1003/112/1997 încheiat cuR. S.A. cu motivarea că acest act de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate pentru cauză ilicită, fiind încheiat cu un neproprietar, cu încălcarea dispoziţiilor art. 984 pct. 4 C. civ. şi ale Legii nr. 112/1995.
Prin sentinţa civilă nr. 733 din 26 octombrie 2000 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti. A admis acţiunea precizată şi a obligat pârâta G.E. să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie apartamentul compus dintr-o cameră, hol, bucătărie, baie şi pivniţă situat în Bucureşti, identificat în expertiza efectuată în cauză în corpul I încăperile 3, 4, 5 şi 6 (anexa 6). A obligat pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi S.C. R. S.A. să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie restul imobilului, compus din teren în suprafaţă de 437,20 mp şi două corpuri de clădire, identificat conform raportului de expertiză.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că s-a făcut o aplicare abuzivă a Decretului nr. 92/1950, ceea ce nu-i conferă statului un titlu valabil de proprietate. În ceea ce o priveşte pe pârâta G.E. instanţa, comparând titlul acesteia cu cel al reclamanţilor a reţinut că titlul reclamanţilor este preferabil.
Instanţa a apreciat că fiind investită cu o acţiune în revendicare în care ambele părţi se pretind proprietare în baza unor titluri provenind de la autori diferiţi, trebuia să analizeze drepturile autorilor de la care provin cele două titluri.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.G.M.B. a fost respinsă cu motivarea că acesta administrează domeniul public şi privat al municipiului Bucureşti conform art. 20 lit. g) din Legea nr. 69/1991.
Împotriva acestei sentinţe pârâţii G.E. şi C.G.M.B. reprezentat de Primarul General au formulat apel.
Pârâta G.E. a criticat hotărârea tribunalului pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că instanţa a încălcat şi interpretat greşit dispoziţiile legale privind valabilitatea titlului statului şi nu a avut în vedere buna-credinţă de care a dat dovadă la cumpărarea apartamentului şi efectele acesteia asupra contractului de vânzare-cumpărare încheiat. Imobilul în litigiu a fost preluat în mod legal în patrimoniul statului.
În apelul său Municipiul Bucureşti a susţinut că nu are calitate procesuală pasivă şi că autorii reclamanţilor nu erau exceptaţi de la aplicarea măsurii naţionalizării.
Prin Decizia nr. 161 A din 27 martie 2001 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că pârâta G.E. nu a fost cumpărătoare de bună credinţă, iar titlul statului este lovit de nulitate.
Apelul C.G.M.B. a fost respins în temeiul aceloraşi considerente reţinute de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii pârâţii G.E. şi Municipiul Bucureşti reprezentat de Primarul General au formulat recurs.
I. Municipiul Bucureşti reprezentat legal de Primarul General a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., criticând hotărârea în esenţă pentru că în mod greşit a reţinut nulitatea titlului statului.
II. Pârâta G.E. a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7,8,9 şi 10 C. proc. civ.
Hotărârea este criticată în esenţă pentru că nu a răspuns la toate motivele de apel. Nu a ţinut seama de dispoziţiile Legii nr. 112/1995 privind dobândirea apartamentului şi privind dreptul proprietarilor la despăgubiri. Pârâta nu a fost somată de proprietari, conform dispoziţiilor aceleiaşi legi. Instanţa a reţinut reaua credinţă a sa, fără a avea probe. În mod greşit a reţinut că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu, situaţie în raport de care în mod greşit s-a făcut compararea titlurilor.
I. În ce priveşte recursul pârâtului Municipiul Bucureşti reprezentat legal de Primarul General urmează a fi respins ca nefondatpentru considerentele ce vor urma.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut corect, cu o amplă motivare, că imobilul a intrat cu titlu în proprietatea statului.
Legea este, conform art. 644 şi art. 645 C. civ, un mod de dobândire a proprietăţii iar intrarea în patrimoniul statului a imobilului s-a făcut ca efect al aplicării Decretului nr. 92/1950 şi cu respectarea dispoziţiilor acestuia.
Aşa fiind recursul pârâtului Municipiul Bucureşti reprezentat legal de Primarul General urmează a fi respins, analiza celorlalte critici fiind lipsită de eficienţă.
II. Recursul pârâtei G.E. urmează a fi admis în limiteleşi pentru considerentele ce vor urma privind capătul de cerere referitor la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Nici instanţa de fond, nici instanţa de apel nu au analizat capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a contractului nr. 1003/112/1997 încheiat între S.C. R.V. în calitate de vânzător şi G.E. în calitate de cumpărător din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 112/1995.
De asemenea nu a fost analizată buna credinţă a pârâtei din perspectiva principiilor Legii nr. 112/1995, reţinându-se reaua sa credinţă fără existenţa unui material probator.
Se impune deci casarea ambelor hotărâri pentru acest aspect şi trimiterea cauzei spre rejudecare în aceste limite la Tribunalul Bucureşti, care, va completa probatoriul şi va analiza capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti reprezentat de Primarul General împotriva deciziei civile nr. 161 A din 27 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Admite recursul declarat de pârâta G.E., casează în parte Decizia civilă nr. 161 A din 27 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, admite apelul aceleiaşi pârâte împotriva sentinţei civile nr. 733 din 26 octombrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, pe care o desfiinţează în partea referitoare la capătul de cerere privitor la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare şi trimite cauza spre rejudecare în aceste limite la Tribunalul Bucureşti.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 528/2001. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 524/2001. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
