ICCJ. Decizia nr. 5521/2001. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5521
Dosar nr. 1325/2001
Şedinţa publică din 19 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 13 septembrie 1999 la Tribunalul Constanţa, R.L., G.P., M.G. şi D.D. au chemat în judecată Statul Român prin D.G.F.P.C.F.S. Constanţa, Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar, R.A.E.D.P.P. Constanţa pentru a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, respectiv a actului de vânzare – cumpărare nr. 1325/1898, dispărut prin trecerea timpului şi ca efect al deposedării violente a proprietarului iniţial şi a urmaşilor săi, precum şi obligarea pârâţilor de a le lăsa în deplină proprietate şi linistită posesie imobilul situat în Constanţa format din teren în suprafaţă de 200 m.p. şi construcţie cu 3 camere şi dependinţe.
Prin sentinţa civilă nr. 604 din 11 septembrie2000 a Tribunalului Constanţa, a fost respinsă acţiunea în revendicare ca nefondată, fiind respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Constanţa şi Municipiului Constanţa prin Primar.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei R.A.E.D.P.P. Constanţa, şi pe cale de consecinţă a fost respinsă acţiunea îndreptată împotriva acestuia. A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind reconstituirea actului de proprietate.
Pentru a hotarî astfel, instanţa a reţinut că în adevăr înscrisul a fost pierdut, ca urmare a deportării forţate, aplicând deci o cauză de forţă majoră. Însă din probele administrate nu au rezultat toate elementele ce concretizează acest act cu privire la vânzarea – cumpărarea pretinsă, nefiind suficientă numai identificarea cumpărătorului. În consecinţă, acţiunea în revendicare a fost respinsă pentru lipsa titlului de proprietate.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 21 din 23 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Constanţa,secţia civilă.
S-a avut în vedere că probele administrate de reclamanţi pentru reconstituirea titlului de proprietate nu au fost suficiente, nu au rezultat toate elementele pentru identificareaimobilului, a vecinătăţilor, preţul achitat, date cu privire la vânzător şi cumpărător.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii au declarat recursul de faţă întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ., criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât nu au fost avute în vedere înscrisurile depuse în apel şi care întrunesc condiţiile pentru a fi socotite început de dovada scrisă şi pentru că au făcut dovada cu martorii audiaţi asupra existenţei actului de proprietate şi a imposibilităţii obiective de a produce dovada scrisă.
Şi întrucât cu „Permisiunea" emisă de Primăria Constanţa pentru ridicarea construcţiei, se consideră că s-a justificat calitatea procesuală activă şi prin urmare se solicită casarea hotărârilor, cu trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru a judeca cererea de revendicare.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului instanţa de apel a menţinut soluţia de fond având în vedere numai ca probele administrate de reclamanţi pentru reconstituirea actului de proprietate nu sunt suficiente, nu au rezultat toate elementele pentru identificarea părţilor şi a bunului ce a format obiectul actului de înstrăinare.
Soluţia este criticabilă pentru că în măsura în care probele administrate la cererea reclamanţilor nu erau suficiente pentru a se forma o anumită convingere, instanţa avea îndatorirea prevăzută expres de art. 129 alin. (5) C. civ. de a stărui prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii părţilor şi prin aplicarea corectă a legii.
Şi dacă instanţa a reţinut corect admisibilitatea cererii de reconstituire a titlului de proprietate, precum şi calitatea procesuală a părţilor, nu a stăruit în suficientă măsură, prin suplimentarea probelor, pentru a severifica şi aprofunda susţinerile reclamanţilor.
Astfel, din extrasul din Registrul de Transcripţiuni Imobiliare se poate desprinde conţinutul actului de vânzare – cumpărare prin care proprietarul terenului P.D a vândut lui D.F.(căsătorită M.) 1/2 din imobilul proprietatea sa din acelaşi înscris rezultă şi obiectul vânzării, anume imobilul ce face parte din lotul B, careul 35, trecut în actul de vânzare – cumpărare nr. 1325/1898 transcris la Tribunalul Constanţa – din aceeaşi perioadă există şi aşa numita „ Permisiune" dată de Primăria Constanţa sub nr. 2915 din 16 iunie 1898 lui P.D. pentru construirea imobilului pe terenul cumpărat, care poate fi asimilată cu autorizaţia, ce justifică titlul asupra construcţiei. Tot astfel actul de ipotecă autentificat sub nr. 2475 din 1 noiembrie 1913 cuprinde menţiuni cu privire la identificarea imobilului în litigiu, precum şi celelalte înscrisuri datând din 1913, 1915 (titlul 12 – 19).
Toate aceste probe puteau fi înregistrate în apel prin alte relaţii cerute părţilor sau din oficiu, putând fi examinate actele care au stat la baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 245 din 13 aprilie 1974, pentru că imobilul în discuţie a fost înstrăinat familiei Cuşu Aneta , cum se atestă prin adresa nr. 153526 din 15 noiembrie 2001 a Primăriei Municipiului Constanţa de aici este posibil să rezulte nevalabilitatea de preluare a imobilului de către stat şi prin consecinţă să poată fi conturat şi titlul de proprietate al autorului părţilor.
Pentru suplimentarea probelor în sensul arătat, instanţa de trimitere este îndreptăţită să administreze şi alte probe a căror utilitate poate rezulta din dezbateri, în raport cu care să se poată pronunţa temeinic asupra primului capăt de cerere, cu care a fost investită.
Evident că instanţa de trimitere urmează a soluţiona şi acţiunea în revendicare, în condiţiile legii, în raport de hotarârea luată cu privire la cererea văzând reconstituirea titlului de proprietate formulată de reclamanţi.
De aceea recursul de faţă urmează a fi admis conform art. 312 pct. 3 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ., a se casa Decizia recurată, precum şi sentinţa şi a se trimite cauza aceluiaşi tribunal pentru a proceda la rejudecarea pricinii, în sensul celor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii R.L., D.D., G.P., M.G. împotriva deciziei nr. 21C din 23 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 604 din 11 septembrie 2000 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă,şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Tribunalul Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi19 decembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 575/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 549/2001. Civil → |
|---|
