CSJ. Decizia nr. 549/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 549Dosar nr. 3852 / 2001
Şedinţa publică din 14 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul Serviciul Român de Informaţii prin UM 0198 Bucureşti şi de intervenienţii M.A., M. G. I., B. de K.E.E.A.şi D.Ş.A.împotriva deciziei nr. 345 din 14 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV – a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât prin consilier juridic P.M., recurenţii-intervenienţi prin mandatarul M.G.I.– recurentul-intervenient D.Ş.A., personal, intimatul-reclamant R.I.M.A.prin avocat L.B., intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti – prin consilier juridic O.O., intimatul-intervenient Ministerul Finanţelor Publice prin consilier juridic A.L.şi intimaţii-intervenienţi D.Z.I.şi D.R.B.prin mandatar, lipsind recurentul-intervenient M.A..
Procedura completă.
Curtea pune în discuţia părţilor admisibilitatea recursurilor.
Toţi recurenţii au pus concluzii de respingerea excepţiei şi au apreciat recursul admisibil, solicitând admiterea acestora.
Consilierii juridici O.O. şi A.L.au cerut admiterea excepţiei invocată din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii în sensul respingerii recursurilor ca inadmisibile.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 1 noiembrie 1995 R.I.M.A.a chemat în judecată Serviciul Român de Informaţii şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru revendicarea imobilului compus din construcţii şi 1977 m.p. teren, situat în Municipiul Bucureşti, str. Intrarea Coandă nr. 1 (fostă str. Pietăţii nr. 23), naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950.
În apel, M.A., M.I., B.de K.E.E.A., D.Ş.A., D.Z.I.şi D.R..B. au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, invocând calitatea de coproprietari asupra bunului şi cerând admiterea acţiunii.
Tot în apel, Ministerul Finanţelor Publice a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, în calitate de reprezentant al Statului Român referitor la care a arătat că acesta este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului şi că pârâtul Serviciul Român de Informaţii exercită numai dreptul de administrare a bunului.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III – a civilă, prin sentinţa nr. 537 din 3 mai 2000, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă, a admis apelul reclamantului, a anulat hotărârea apelată şi a stabilit termen la 27 septembrie 2001, pentru evocarea fondului şi judecarea procesului,cu motivarea că prima instanţă, respingând acţiunea, nu a intrat în cercetarea fondului.
Împotriva acestei decizii pârâtul Serviciul Român de Informaţii şi intervenienţii M.A., M.I., B.de K.E.E.A. şi D.Ş.A. au declarat recurs.
Pârâtul a cerut modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii apelului, iar intervenienţii admiterea cererilor lor, aşa cum au fost formulate.
Recursurile sunt inadmisibile.
Potrivit art. 297 alin. 1 C.proc.civ. în cazul în care prima instanţă a respins sau anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului şi instanţa de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă.
Raţiunea acestor dispoziţii legale decurge din cerinţa asigurării judecării litigiului cu celeritate, în timp rezonabil, prin a se evita trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă (posibilă anterior modificării textului enunţat, prin OUG.nr. 138/2000). Ea circumscrie obligaţia instanţei de apel de a se pronunţa asupra apelului şi asupra fondului printr-o singură decizie, ceea ce exclude posibilitatea anulării hotărârii apelate, printr-o decizie separată, susceptibilă de un recurs aparte. Contrar, s-ar face loc tergiversării, prin substituirea trimiterii cauzei la prima instanţă cu suspendarea judecăţii apelului, ca urmare a exercitării recursului şi trimiterii dosarului la instanţa de recurs. De altfel, prin sintagma "va evoca fondul şi va judeca procesul", textul enunţat lasă să se înţeleagă că soluţia de anulare a hotărârii apelate nu dezinvesteşte instanţa de apel şi că, organic, ea se încorporează hotărârii definitive pronunţate de instanţa de apel, ca act final al judecăţii apelului, singur susceptibil de recurs, în temeiul art. 299 C.proc.civ. şi al unicităţii căilor de atac, ca principiu fundamental al dreptului procedural civil.
Aşa fiind, urmează a fi respinse recursurile, ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtul Serviciul Român de Informaţii prin UM 0198 Bucureşti şi intervenienţii: M.A., M.G.I., B.de K.E.E.A.şi D.Ş.A.împotriva deciziei nr. 345 din 14 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV – a civilă, ca inadmisibile.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5521/2001. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5439/2001. Civil. Pretentii. Recurs în anulare → |
|---|
