ICCJ. Decizia nr. 5570/2001. Civil. Anulare acte. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5570
Dosar nr. 3927/2001
Şedinţa publică din 24 iunie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanţi T.C.C. şi T.C.I. au chemat în judecată pe pârâţii: P.E., M.M., P.M.I.C., P.C.G. şi Comisia judeţeană Argeş pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea titlului de proprietate nr. 70800 din 21 iunie 1995 emis de către Comisia Judeţeană Argeş pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, pentru suprafaţa de 6072 mp teren situat în intravilanul comunei Schitu-Goleşti, punctul Valea Anii, judeţul Argeş.
În cauză, au formulat cerere de intervenţie în înţelesul reclamanţilor, T.M. şi T.N., invocând interese comune cu ale acestora.
Prin cerere reconvenţională, pârâţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a proceselor verbale din 19 ianuarie 1993 şi 9 august 1995 emise de Comisia judeţeană Argeş pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a comunei Schitu-Goleşti, judeţul Argeş, prin care reclamanţii au fost puşi în posesie asupra unui teren în suprafaţă de 0,48 ha, precum şi a unui teren de 6062 mp, ultimul dintre acestea fiind şi cel la care se referă acţiunea principală.
Pârâţii au mai solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de schimb voluntar din 22 octombrie 1956, intervenit între autorii reclamanţilor şi autoarea pârâţilor.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că terenul în suprafaţă de 6076 mp situat în comuna Schitu-Goleşti, judeţul Argeş, a trecut în proprietatea lor prin încheierea, la data de 22 octombrie 1956, a unui act sub semnătură privată, prin care autorii părţilor au efectuat un schimb având ca obiect terenuri situate în judeţul Argeş.
Au mai arătat că ulterior, terenul în litigiu, a intrat în patrimoniul Cooperativei Agricole de Producţie Câmpulung. Ca atare, Comisia judeţeană Argeş pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a emis în mod nelegal titlul de proprietate în favoarea pârâţilor, reclamanţii fiind îndreptăţiţi a dobândi dreptuul de proprietate asupra terenului în litigiu.
După un prim ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 968 din 20 martie 1998, Judecătoria Câmpulung a admis acţiunea formulată de reclamanţii T.C.C. şi T.C.I., precum şi cererea de intervenţie, constatând în conformitate cu menţiunile înscrise în actul de schimb voluntar încheiat între autorii părţilor, că terenul în litigiu a trecut prin această operaţiune juridică, în proprietatea reclamanţilor, astfel încât, reconstituirea dreptului de proprietate trebuia realizată pe numele acestora.
Tribunalul Argeş, prin Decizia civilă nr. 2152 din 25 septembrie 2000, a admis apelul pârâtei M.M. împotriva sentinţei instanţei de fond şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii T.C.C. şi T.C.I.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că terenul în litigiu a constituit proprietatea defunctei P.E., autoarea pârâţilor, în conformitate cu actul de partaj voluntar încheiat la data de 24 iunie 1959, astfel încât pârâţii sunt îndreptăţiţi a li se reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 6076 mp situat în punctul „Valea Anii", comuna Schitu-Goleşti, judeţul Argeş.
Prin Decizia civilă nr. 675R din 15 martie 2001, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul reclamanţilor T.C.C. şi T.C.I., precum şi intervenientului T.N. , a casat Decizia nr. 2152 din 25 septembrie 2000 a Tribunalului Argeş şi a menţinut sentinţa civilă nr. 968 din 20 martie 1998 a Judecătoriei Câmpulung.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, nr. 675R din 15 martie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 138 din 2 octombrie 2000, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare, întrucât instanţa de recurs a pronunţat hotărârea criticată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Se susţine, în esenţă, că instanţa de recurs, considerând valabil actul de schimb încheiat sub semnătură privată la 22 octombrie 1956, a încălcat prevederile art. 948 C. civ., întrucât, conform Decretului nr. 151/1950, în vigoare la data încheierii convenţiei, transferul dreptului de proprietate se efectuează, sub sancţiunea nulităţii absolute, numai prin încheierea, în formă autentică, a înscrisului.
Recursul în anulare este fondat.
Astfel, în mod greşit instanţa de recurs a constatat că înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 22 octombrie 1956, prin care P.E. transferă dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu către T.C. şi T.M., în schimbul unui alt teren, îndeplineşte condiţiile de valabilitate ale actului juridic.
Contractul de schimb, este guvernat, în principal, de regulile prevăzute pentru contractul de vânzare-cumpărare.
Având în vedere că obiectul „actului de schimb voluntar" îl constituie două terenuri, în conformitate cu prevederile Decretului nr. 151/1950, în vigoare la data încheierii convenţiei, transferul dreptului de proprietate se efectuează, sub sancţiunea nulităţii absolute, numai prin încheierea, în formă autentică, a înscrisului.
Astfel, legea prevede pentru valabilitatea actului juridic încheierea sa în formă autentică, aceasta fiind o condiţie ad validitatem, nerespectarea acestei cerinţe atrăgând nulitatea absolută a respectivului act.
De altfel, în conformitate cu adresa nr. 13 din 29 ianuarie 1999, emisă de către Parchetul de pe lângă de pe lângă Judecătoria Câmpulung (fila 234 din dosarul nr.3858 al Tribunalului Argeş, secţia civilă,) rezultă că semnătura numitei P.E., de pe înscrisul sub semnătură privată menţionat, a fost contrafăcută de către o persoană a cărei identitate nu a putut fi stabilită.
Drept urmare, instanţa de recurs, considerând valabil actul de schimb încheiat sub semnătură privată la data de 22 octombrie 1956, a încălcat prevederile art. 948 C. civ.
De asemenea, având în vedere că terenul în litigiu a fost atribuit reclamanţilor de către fosta Cooperativă Agricolă de Producţie Câmpulung, ca lot în folosinţă, instanţa trebuia să facă aplicaţiunea în cauză a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 18/1991, republicată, întrucât terenul respectiv, fiind situat în intravilanul comunei Schitu-Goleşti din judeţul Argeş, urmează a reveni deţinătorilor iniţiali, respectiv pârâţilor.
Ca atare, titlul de proprietate a cărui anulare s-a solicitat de către reclamanţi, a fost eliberat în concordanţă cu prevederile Legii nr. 18/1991.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse, recursul în anulare declarat în cauză urmează a fi admis, se va casa Decizia civilă nr. 675 R din 15 martie 2001 a Curţii de Apel Piteşti şi se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţi şi intervenient împotriva deciziei civile nr. 2152 din 25 septembrie 2000 a Tribunalului Argeş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei civile nr. 675/R din 15 martie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, pe care o casează.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţi şi intervenient împotriva deciziei nr. 2152 din 25 septembrie 2000 a Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5582/2001. Civil. Retrocedare imobil... | ICCJ. Decizia nr. 545/2001. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
