ICCJ. Decizia nr. 5582/2001. Civil. Retrocedare imobil expropriat - legea nr.33/1994. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5582
Dosar nr.5879/2001
Şedinţa publică din13 octombrie2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
C.I. prin procurator E.C. a chemat în judecată Primăria municipiului Constanţa prin primar, Consiliul local al municipiului Constanţa, RA E.D.P.P. Constanţa şi Administraţia financiară Constanţa pentru a fi obligaţi pârâţii să-i retrocedeze imobilul situat în Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 108 mp şi o casă de locuit cu patru camere, bucătărie şi magazie ce a aparţinut mamei sale C.M., decedată la 22 septembrie 1971 a cărei succesoare era şi care a fost preluat de stat în mod abuziv, prin expropriere.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, investit prin declinarea competenţei de către Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 367 din 13 iunie 2001 a anulat cererea de chemare în judecată formulată de C.I. prin mandatar E.C. cu motivarea că reclamanta nu a dat procură de reprezentare lui E.C. în prezentul litigiu şi prin urmare acesta nu era obligat să semneze acţiunea şi nici să o reprezinte.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia nr. 254/C din 16 octombrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de C.I. împotriva sentinţeinr. 367 din 13 iunie 2001 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă, cu motivarea că deşi la dosar au fost depuse două procuri autentice din examinarea acestora rezulta fără dubiu că reclamanta nu a împuternicit pe E.C. sau vreo altă persoană fizică să o reprezinte în litigiul întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică referitor la retrocedarea imobilului din Constanţa.
În contra acestei decizii a declarat recurs C.I., considerând-o nelegală şi netemeinică şi susţinând în esenţă că mandatul de reprezentare dat lui E.C. era legal în raport cu dispoziţiile art. 67 C. proc. civ. şi în orice caz, potrivit art. 1533 C. civ. mandatul se poate da în mod expres sau tacit şi din această perspectivă, fiind în cunoştinţă de cauză cu substituirea de mandat ce a făcut-o fiica sa N.V.R. pe care o împuternicise iniţial să o reprezinte, în favoarea lui E.C., acesta era abilitat legal să introducă acţiunea în justiţie în numele său.
De asemenea, recurenta a invocat şi faptul că în instanţă Consiliul local al municipiului Constanţa a fost reprezentat de un avocat, că prin acţiune a înţeles să cheme în judecată Primăria municipiului Constanţa, prin primar şi nu Consiliul local al municipiului Constanţa şi că instanţele au omis să examineze situaţia juridică a imobilului.
Recursul nu este fondat.
Art. 67 C. proc. civ. consacră posibilitatea reprezentării pe cale convenţională a părţilor, reprezentare ce ia naştere conform art. 68 C. proc. civ. printr-un înscris sub semnătură legalizată sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei de judecată consemnată în încheierea de şedinţă.
Întinderea reprezentării este determinată de puterile pe care partea le conferă mandatarului prin actul de investire în această calitate.
Mandatarul are însă obligaţia de a-şi justifica în faţa instanţei de judecată calitatea, prin procură autentificată potrivit legii.
Nejustificarea calităţii de reprezentare conduce la anularea cererii, sancţiune prevăzută în mod expres în art. 161 C. proc. civ. Aceasta înseamnă că lipsa calităţii de reprezentant afectează activitatea de fond a instanţei şi este sancţionată cu nulitatea actului procedural respectiv.
Cu referire la cazul în speţă, cererea de chemare în judecată în ceea ce o priveşte pe reclamanta C.I. a fost promovată de E.C. în calitate de mandatar al acesteia.
În justificarea calităţii de reprezentant la dosar au fost depuse două procuri după cum urmează: procura autentificată sub nr. 3407 din 20 septembrie 1996 (dos. nr. 11120/2000) prin care C.I. o împuterniceşte pe fiica sa N.V.R. să o reprezinte, între alte autorităţi şi în faţa instanţelor judecătoreşti dar pentru a-i susţine interesele legate de conservarea şi administrarea drepturilor sale privind întreaga avere mobilă şi imobilă.
De asemenea, mandatarul a fost abilitat să o reprezinte în faţa oricăror organe competente pentru restituirea imobilului din Constanţa sau obţinerea despăgubirilor în baza Legii nr. 112/1995.
Rezultă aşadar că în ceea ce priveşte imobilul în litigiu C.I. a împuternicit-o pe fiica sa N.V.R. să îndeplinească demersurile necesare restituirii lui în natură sau acordării de despăgubiri conform procedurii prevăzute de Legea nr. 112/1995.
Cea de a doua procură, autentificată sub nr. 5261 din 20 octombrie 2000, este dată de N.V.R. lui E.C. spre a o reprezenta în baza procurii autentificată sub nr. 3407 din 20 septembrie 1996 ce-i fusese acordată de C.I. în 2 litigii specificate anume în cuprinsul actului, respectiv litigiul cu B.C. pentru suma de 1120dolari SUA şi piese de schimb auto în valoare de 18.000.000 lei, şi în dosar nr. 9828/1999 al Tribunalului Constanţa având ca obiect terenuldin Medgidia. Aşadar, cea de a doua procură constituia un mandat special referitor la alte litigii decât cel din speţă.
Din cele expuse apare cu evidenţă că E.C. nu a avut mandat din partea reclamantei de a promova în justiţie vreo acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994 respectiv art. 480 C. civ. pentru retrocedarea imobilului din Constanţa.
Astfel fiind şi întrucât reclamanta deşi legal citată nu a înţeles să se prezinte în faţa instanţei şi nici nu a emis o altă procură autentică conform art. 68 C. proc. civ., corect instanţele au făcut în cauză aplicarea art. 161 alin. (2) C. proc. civ. şi au anulat acţiunea din moment ce mandatarul E.C. nu a făcut dovada calităţii sale de reprezentant al reclamantei.
Pe cale de consecinţă, criticile din recursul reclamantei vizând fondul pricinii nu vor mai fi analizate întrucât lipsa calităţii de reprezentant al părţii aşa cum deja s-a relevat, afectează activitatea de fond a instanţei.
Faţă de cele ce preced recursul reclamantei C.I. urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.I. împotriva deciziei nr. 254/C din 16 octombrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi13 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5726/2001. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5570/2001. Civil. Anulare acte. Recurs în... → |
|---|
