ICCJ. Decizia nr. 5726/2001. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5726
Dosar nr. 2925/2001
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3075 din 2 iunie 2000, Tribunalul Braşov a admis în parte acţiunea civilă în pretenţii introdusă de S.Ş. domiciliat în Braşov, împotriva lui B.H.P.S., cetăţean român cu domiciliul în Germania, cu consecinţa obligării pârâtului la restituirea către reclamant a sumei de 176.482,50 mărci germane şi la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a stabilit în esenţă că între părţi a intervenit la 17 noiembrie 1997 convenţia consacrată în actul sub semnătură privată denumit „Contract", potrivit căreia în scopul facilitării obţinerii de către pârât a unui credit de la o bancă elveţiană, destinat dezvoltării unor afaceri comerciale comune, reclamantul i-a predat, iar pârâtul a primit de la acesta suma de 180.000 mărci germane mărci germane.
S-a reţinut totodată că pârâtul nu şi-a îndeplinit nici obligaţiile asumate prin contract în scopul obţinerii creditului, nici cele explicit stipulate pentru neexecutare, adică restituirea fără somaţie a sumei încredinţate în termen de maximum 20 de zile după 17 aprilie 1998 şi plata unor daune în cazul depăşirii scadenţei.
Instanţa de fond a respins apărarea pârâtului în sensul că înscrisul înfăţişat de reclamant denumit „Contract" din 17 noiembrie 1997 ar fi fals, întrucât expertiza grafologică efectuată în cauză ar fi infirmat susţinerea sa privind contrafacerea semnăturii sale şi confecţionarea prin fals.
Hotărârea primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, care prin Decizia nr. 10 Ap din 23 februarie 2001 a respins ca nefondat apelul pârâtului.
Instanţa de apel a reţinut la rândul său, că pârâtul nu ar fi făcut prin probele administrate în cauză dovada contrafacerii frauduloase a contractului şi a semnăturii sale de către reclamant.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termenul şi cu respectarea cerinţelor procedurale aplicabile pârâtul B.H.P.S., care invocând lipsa de temei legal a soluţiilor pronunţate în cauză şi încălcarea legii în strânsă legătură cu dreptul său la apărare, a înfăţişat ca probe noi în recurs, sentinţa penală nr. 852 din 9 aprilie 2003 pronunţată de Judecătoria Braşov, Decizia penală nr. 66 A din 26 ianuarie 2004 a Tribunalului Braşov, secţia penală, şi Decizia penală nr. 489 R din 7 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.
În baza probelor noi mai sus menţionate recurentul a susţinut că în urma constatării în procesul penal a întocmirii în fals a contractului pe care s-au întemeiat hotărârile civile atacate şi a condamnării reclamantului S.Ş. pentru infracţiunile de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuă, penal s-a dispus prin hotărâre irevocabilă anularea înscrisului falsificat.
Recursul se dovedeşte fondat.
Hotărârile pronunţate în procesul civil prin obligarea recurentului-pârât la plata sumei de 176.482,50 mărci germane către intimatul-reclamant S.Ş., s-au întemeiat exclusiv pe înscrisul sub semnătură privată denumit „Contract" încheiat între părţi la 17 noiembrie 1997, cu privire la care instanţele au considerat pe baza concluziilor unei expertize grafologice că ar fi pe deplin valabil întrucât ar fi fost semnat de pârâtul B.H.P.S.
Concluzia instanţelor civile în acest sens a fost infirmată în acţiunea penală pornită împotriva reclamantului.
Prin hotărârile penale înfăţişate s-a dovedit irevocabil faptul că înscrisul declarat fals şi anulat, a fost întocmit de către reclamant, în condiţiile art. 290 C. pen. în scopul producerii consecinţelor juridice care s-au şi produs prin pronunţarea hotărârilor civile în prezenta cauză.
În condiţiile anulării înscrisului doveditor, obligarea pârâtului la restituirea sumei de 176.482,50 mărci germane şi la plata cheltuielilor de judecată către reclamant este vădit lipsită de temei legal, aşa încât se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi în fond respingerea acţiunii reclamantului şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată către recurentul-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul B.H.P.S. împotriva deciziei nr. 10 din 23 februarie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Casează Decizia precum şi sentinţa nr. 307/S din 2 iunie 2000 a Tribunalului Braşov şi respinge ca nefondată acţiunea formulată de S.Ş. Obligă intimatul-reclamant S.Ş. la 21.384.800 lei, cheltuieli de judecată către recurentul-pârât B.H.P.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1006/2001. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5582/2001. Civil. Retrocedare imobil... → |
|---|
