ICCJ. Decizia nr. 5679/2001. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5679
Dosar nr. 3460/2001
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 februarie 2000, reclamanţii N.E. şi T.S.A. au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti solicitând obligarea acestuia să le retrocedeze terenul în suprafaţă de 283 mp situat în Bucureşti, expropriat prin Decretul nr. 143 din 24 iunie 1974 şi Decizia nr. 159 din 11 septembrie 1974 a C.P.M.B., teren ce este liber de construcţii şi neafectat de detalii de sistematizare.
S-a indicat ca temei juridic dispoziţiile art. 35 şi art. 36 din Legea nr. 33/1994 şi art. 480 C. civ.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 354 din 22 martie 2000 a respins acţiunea ca nefondată cu menţiunea că terenul în litigiu se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar iar reclamanţii trebuie să urmeze procedura prevăzută de această lege specială.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 382 din 28 iunie 2000 ce a casat sentinţa tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În fond după casare, prin sentinţa nr. 86 din 29 ianuarie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamanţilor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut din înscrisurile depuse şi din raportul de expertiză că terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 143/1974 de la coproprietarele N.E. şi M.M. şi în anexa 23 a decretului este precizată suprafaţa de 554 mp din Bucureşti.
Prin raportul de expertiză a fost identificată suprafaţa de 283 mp revendicată din care 94,25 mp teren este inclus în curtea Şcolii Generale nr. 24 iar restul de 189 mp este adăugat imobilelor din str. F. nr. 15 şi 17 şi nu este afectat de vreo construcţie.
Tribunalul a considerat că nu există identitate între terenul revendicat (283 mp), actul de proprietate şi terenul identificat de expertul topograf. Mai mult, prin Decretul nr. 143/1974 s-a expropriat de la reclamanta N.E. şi M.M. suprafaţa de 554 mp teren situat în Bucureşti.
Pe de altă parte, s-a reţinut că din suprafaţa de 283 mp identificată de expert, terenul de 94,25 mp face parte din domeniul public iar diferenţa de 189 mp nu are un regim juridic clar.
Drept urmare acţiunea reclamanţilor a fost respinsă.
Nemulţumiţi de această hotărâre, reclamanţii au declarat apel.
Prin Decizia nr. 349 din 18 iunie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul reclamanţilor cu motivarea că în raport de actul de proprietate şi concluziile raportului de expertiză nu s-a putut identifica cu fidelitate terenul revendicat.
Că măsurătorile din teritoriu au relevat că o parte din teren se află în incinta unei şcoli iar diferenţa este situată în preajma unor imobile, ambele suprafeţe fiind incluse în domeniul public.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii N.E. şi T.S.A. în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Pe parcursul procesului a decedat la data de 30 septembrie 2001 recurenta N.E. ce are ca unic moştenitor pe fiica sa T.D.A., care şi-a însuşit recursul de faţă.
Recurenţii susţin în esenţă că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive străine pricinii atunci când stabileşte că terenul în litigiu face parte din domeniul public şi, în mod superficial sunt reluate considerentele instanţei de fond pentru a conchide în sensul că nu se poate identifica cu fidelitate terenul revendicat, deşi acesta a fost delimitat prin raportul de expertiză.
Se precizează că instanţa de apel nu s-a preocupat a stabili dacă terenul a trecut în proprietatea statului pe baza unui titlu legal şi fără a se administra probe a încadrat terenul ca făcând parte din proprietatea publică, respingând cererea de retrocedare a acestuia.
Recursul declarat este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin acţiunea introdusă la data de 15 februarie 2000 reclamanţii au solicitat retrocedarea terenului în suprafaţă de 283 mp situat în Bucureşti, teren expropriat conform Decretului nr.143/1974.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 35 şi art. 36 din Legea nr. 33/1994 şi art. 480 C. civ.
Într-adevăr, din anexa 23 a Decretului nr. 143/1974 rezultă că s-a expropriat de la numitele N.E. şi M.M. suprafaţa de 559 mp teren situat în Bucureşti.
Faptul că recurenţii-reclamanţi au solicitat retrocedarea numai a suprafeţei de 283 mp pentru care există actul de vânzare-cumpărare autentificat la 18 noiembrie 1957 (dosar 1012/2000) nu justifică concluzia instanţei de apel că nu există identitate între terenul revendicat, cel trecut în actul de proprietate şi cel expropriat.
Din punct de vedere cadastral există identitate între imobile, aşa cum s-a stabilit şi prin expertiza efectuată în cauză dar ca suprafaţă, recurenţii revendică mai puţin decât figurează în decretul de expropriere pentru că în actul lor de proprietate este trecută suprafaţa de 283 mp şi nu de 559 mp cât s-a expropriat.
Aşa fiind, este nelegală sub acest aspect hotărârea instanţei de apel care a menţinut soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii pentru lipsa identităţii dintre imobilul revendicat şi cel expropriat.
Cum prin hotărârea pronunţată instanţa de apel nu a cercetat fondul pricinii din perspectiva temeiului juridic al acţiunii, respectiv art. 35 şi art. 36 din Legea nr. 33/1994 şi art. 480 C. civ., Curtea în baza art. 312 alin. (2) şi (5) C. proc. civ. va admite recursul reclamanţilor, va casa Decizia instanţei de apel şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere şi celelalte apărări formulate prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii T.S.A. şi T.D.A. împotriva deciziei nr. 349 din 18 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 422/2001. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5456/2001. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
