CSJ. Decizia nr. 618/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.618DOSAR NR.574/2001
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
La data de 7 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâta L.E.împotriva deciziei civile nr.566/A din 4 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III a civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 7 februarie 2003, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunţarea s-a amânat la 18 februarie 2003.
CURTEA
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă şi de contencios administrativ, reclamantele S.C.S.şi F.I.M.au chemat în judecată pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, S.C. "C." SA, L.E., T.G.şi Z. F., solicitând să se dispună obligarea pârâţilor- persoane fizice de a le restitui în deplină proprietate şi posesie apartamentele pe care le ocupă în imobilul situat în Bucureşti, Şos.C. nr.16, sector 6.
Reclamantele au arătat că sunt unicele moştenitoare, în calitate de fiică şi de nepoată de fiică, ale defunctului S.G., proprietarul originar al imobilului. Prin sentinţa civilă nr.11238/29 octombrie 1998 a Judecătoriei sectorului 6, rămasă definitivă, s-aconstatat caracterul abuziv al măsurii naţionalizării, dispusă prin Decretul nr.92/1950, S.G.făcând parte din categoriile socio-profesionale menţionate în art.II din acest act normativ. În consecinţă, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a fost obligat să lase imobilul reclamantelor în deplină proprietate şi posesie însă executarea hotărârii nu a fost posibilă întrucât pârâţilor- persoane fizice le fuseseră vândute cele trei apartamente conform prevederilor Legii nr.112/1995.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, prin sentinţa civilă nr.318/27.04.2000 a admis acţiunea împotriva pârâţilor- persoane fizice, obligându-le să lase reclamantelor în deplină proprietate şi posesie apartamentele dobândite în temeiul Legii nr.112/1995.
Instanţa a reţinut în esenţă că titlul de proprietate al reclamantelor este preferabil, ele dobândind de la adevăratul proprietar, în raport de cele ale pârâţilor, care au cumpărat de la un neproprietar.
În privinţa pârâtelor Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi S.C. "C." SA, acestea au fost scoase din cauză prin încheierea din 24 februarie 2000.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri pârâţii L.E.şi Z.F.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, prin Decizia civilă nr.566/4 octombrie 2000, a respins apelul pârâtei L. ca nefondat iar al pârâtului Z. ca nemotivat. Curtea de Apel a reiterat în esenţă motivarea instanţei de fond cu privire lacaracterul preferabil al titlului reclamantelor.
Pârâta L.E.a declarat recurs împotriva acestei decizii, susţinând în principal că:
- s-aacordat mai mult decât s-a cerut (art.304 pct.6 C.proc. civ.), deoarece nu s-a lămurit problemasuprafeţei de teren cedate de primărie constructorului pentru alinierea străzii;
- în mod greşit s-a apreciat că titlul reclamantelor este preferabil în condiţiile în care autorul acestora nu a avut decât o autorizaţie de construire şi nu s-a efectuat nici transcrierea dreptului;
- instanţele au ignorat şi lipsit de efecte buna-credinţă cu care pârâta a dobândit apartamentul, fiind respectate atât prevederile Legii nr.112/1995 cât şi ale HG 11/1997 (art.304 pct.10 C.proc.civ.).
La data de 18 septembrie 2001 pârâta recurentă a formulat "supliment de motive de recurs", invocând în favoarea sa prevederile Legii nr.10/2001, adoptată după motivarea recursului.
Intimatele reclamante au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, probatoriile administrate, în lumina susţinerilor părţilor, Curtea reţine următoarele:
Reclamantele-intimate şi-au dovedit în mod incontestabil atât calitatea procesuală activă, cât şi împrejurarea, intrată în puterea lucrului judecat, că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu.
Acest ultim aspect a fost constatat însă abia prin sentinţa civilă nr.11238/29.10.1998 a Judecătoriei sectorului 6, la peste unan şi jumătate după ce recurenta-pârâtă Lupaşc dobândise, cu bună-credinţă şi cu titlu oneros, proprietatea apartamentului său (11.03.1997).
În această comparare de titluri, instanţele au considerat în mod greşit că cel al reclamantelor este preferabil. Această concluzienu ţine însă seama de o serie de aspecte esenţiale. Este vorba în primul rând despre faptul că titlul reclamantelor este constituit dintr-un act de proprietate asupra terenului ale cărui dimensiuni, vecinătăţi şi o parte din preţ nu au fost precizate, unit cu o autorizaţie de construcţie care nu a fost respectată în totalitate.
Acest titlu de proprietate nu a fost niciodată transcris, aspect importantîn orice comparare de titluri, indiferent că ele provin de la acelaşi sau de la alţi autori.
În opoziţie, recurenta-pârâtă a dobândit cu respectarea strictă a legii şi în condiţii care confirmă pe deplin buna sa credinţă.
În plus, ea posedă bunul, or, "in pari causa melior est causa possidenti".
Pe de altă parte, este cert că în raport de data in troducerii acţiunii, a pronunţării hotărârii şi declarării recursului, dispoziţiile Legii nr.10/2001 nu se aplică în speţă. Nu mai puţin însă, acest act normativ, care în prezent face parte din ordinea de drept, dă preferinţă (art.46 alin.2) cumpărătorului de bună-credinţă, lăsându-i proprietarului originar calea reparaţiilor prin echivalent.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art.304 pct.8 şi 9, art.312 alin.3 C.proc.civ., va fi admis recursul declarat de pârâtă şi se va modifica Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în sensul admiterii apelului ei împotriva sentinţei tribunalului, respingându-se pe fond acţiunea în ceea ce o priveşte pe această pârâtă.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta L.E.împotriva deciziei civilenr.566/A din 4 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III a civilă.
Modifică această decizie, în sensul că admite apelul declarat de această pârâtă împotriva sentinţei civile nr.318 din 27 aprilie 2000 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a V a .
Schimbă sentinţa, în sensul că respinge acţiunea promovată de reclamante împotriva pârâtei L.E.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 619/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 6/2001. Civil → |
|---|
