CSJ. Decizia nr. 7/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 7
DOSAR NR. 1321 / 2001
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanţii T.M., B.L.şi T.T.P., precum şi de pârâta Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public şi Privat Constanţa împotriva deciziei nr.5 din 10 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Constanţa.
La apelul nominal s-au prezentat recurenţii-reclamanţi T.M., B.L.şi T.T.P., toţi reprezentaţi de avocatul D.M., intimaţii-pârâţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa – reprezentat de consilier juridic V.C.S. şi E.E., E.I.E., ambii reprezentaţi de avocatul O.Z. Celelalte părţi au lipsit.
Procedura completă.
Neexistând cereri prealabile, instanţa constată că pricina se află în stare de judecată şi dă cuvântul părţilor.
Avocatul D.M., pentru recurenţii-reclamanţi, solicită admiterea recursului, referindu-se la motivele scrise din dosar. Referindu-se la recursul pârâtei Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public şi Privat Constanţa, pune concluzii de respingere.
Consilier juridic V.C.S., pentru intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, solicită respingerea recursului reclamanţilor şi admiterea recursului pârâtei Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public şi Privat Constanţa.
Avocatul O.Z., pentru intimaţii-pârâţi E.E. şi E.I.E., solicită respingerea recursului declarat în cauză de reclamanţi pentru motivele prezentate în întâmpinarea şi notele scrise depuse la dosar. În ce priveşte recursul pârâtei Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public şi Privat Constanţa, lasă la aprecierea instanţei soluţionarea acestuia. Solicită şi cheltuieli de judecată efectuate în recurs în sumă de 2.500.000 lei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a ambelor recursuri, solicitând casarea ambelor hotărâri pronunţate, cu trimiterea dosarului, spre rejudecare, la Tribunalul Constanţa.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.7614 din 6 mai 1998 la Judecătoria Constanţa reclamanţii T.M., B.L.şi T.T.P. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Municipiul Constanţa prin Primar, Consiliul local Constanţa şi Regia Autonomă de Exploatare a Domeniului Public şi Privat Constanţa solicitând, în temeiul art.480 C.civ., să fie obligaţi pârâţii să le lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Constanţa, str.Sarmisegetuza nr.28 (anterior Take Ionescu) compus din parter, etaj şi mansardă.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, prin actul din 4 august 1908, T.T.a cumpărat terenul situat în str.Take Ionescu nr.28 pe care a edificat o construcţie în baza autorizaţiei din 20 februarie 1928; că prin tranzacţia din 19 octombrie 1926 T.T.a transmis fratelui său G.T., cota de 1/2 din imobil.
Au precizat reclamanţii că imobilul în litigiu nu a intrat în proprietatea statului cu titlu întrucât, deşi T.T.şi G.T. erau coproprietari, în anexa la Decretul nr.92/1950 a fost înscris numai „T." T.
La data de 28 mai 1998 în cauză au formulat cerere de intervenţie în interes propriu numiţii E.E. şi E.I.E., solicitând să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra et II din Constanţa, str.Sarmisegetuza nr.28 prin cumpărare la data de 28 octombrie 1996, în temeiul Legii nr.112/1995.
Reclamanţii, la data de 7 iulie 1998 şi-au completat acţiunea, solicitând să fie citaţi în cauză, în calitate de pârâţi B.E., M.L.E., E.E.
Ulterior, B.E., M.S.şi M.L.E. au formulat cerere de intervenţie în interes propriu solicitând să se constate că, în temeiul Legii nr.112/1995, prin contractele de vânzare-cumpărare din 5 decembrie 1996, au dobândit dreptul de proprietate asupra celor două apartamente situate la etajul I al imobilului din Constanţa, str.Sarmisegetuza nr.28.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr.13411 din 24 septembrie 1998, în temeiul art.2 pct.1 lit.b C.proc.civ.a declinat în favoarea Tribunalului Constanţa competenţa soluţionării cauzei.
Tribunalul Constanţa – Secţia civilă prin sentinţa civilă nr.885 din 21 octombrie 1999 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, a obligat pe pârâţii Ministerul Finanţelor reprezentat prin D.G.F.P.C.F.S.- Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar, Consiliul local Constanţa şi R.A.E.D.P.P. Constanţa să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie parterul – cu destinaţie de spaţiu comercial – imobilului situat în Constanţa, str.Sarmisegetuza nr.28. A fost admisă ca fondată cererea de intervenţie formulată de M.S. şi E.E.
S-a reţinut că T.T.şi G.T., autorii reclamanţilor, au fost coproprietarii imobilului în litigiu compus din clădire cu subsol, parter, etaj şi mansardă.
S-a considerat că „titlul statului este valabil constituit pentru partea din imobil care are destinaţie de locuinţă" însă pentru spaţiul de la parterul imobilului, spaţiu comercial „titlul statului este nelegal".
Curtea de Apel Constanţa ,Secţia civilă, prin Decizia civilă nr.5 din 10 ianuarie 2001, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanţii T.M., B.L.şi T.T.P. împotriva sentinţei civile nr.885/21 octombrie 1999 a Tribunalului Constanţa , Secţia civilă.
S-a reţinut că actul de partaj voluntar din 1939 încheiat între T.T.şi G.T. nu este opozabil terţilor – nefiind transcris –, precum şi că la 29 ianuarie 1941 în cartea funciară a fost înscris numai T.T., „comerciant" care nu a fost exceptat de la naţionalizare potrivit art.II din Decretul nr.92/1950.
S-a arătat că spaţiul comercial situat la parterul clădirii nu a făcut obiectul Decretului nr.92/1950 care a avut ca obiect naţionalizarea unei locuinţe.
S-a considerat că Ministerul Finanţelor reprezentat prin D.G.F.P.C.F.S.- Constanţa are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu s-a făcut dovada că au fost finalizate operaţiunile de determinare a domeniului public şi privat al unităţilor administraţiei publice locale de cel al Statului Român.
Împotriva deciziei civile nr.5 din 10 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Constanţa , Secţia civilă, au declarat recurs reclamanţii T.M., B.L.şi T.T.Pşi R.A."Exploatarea Domeniului Public şi Privat" Constanţa.
Reclamanţii au solicitat casarea deciziei pronunţate de curtea de apel în temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ. susţinând că : 1. greşit s-a reţinut că titlul Statului Român este valalbil constituit deşi s-a făcut dovada că naţionalizarea în temeiul Decretului nr.92/1950 s-a făcut numai pe numele lui T.T., deşi coproprietar asupra imobilului era şi G.T.; 2. greşit s-a reţinut buna credinţă a cumpărătorilor B.E., M.L., M.S., E.E. şi E.I.E., la momentul cumpărării apartamentelor în temeiul Legii nr.112/1995, R.A.Exploatarea Domeniului Public şi Privat Constanţa a solicitat casarea în temeiul art.304 pct.9, 10 şi 11 C.proc.civ.şi a susţinut că greşit a fost admisă în parte acţiunea întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că T.T.făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naţionalizare potrivit art.II din Decretul nr.92/1950.
Ambele recursuri urmează să fie admise ca fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art.314 C.proc.civ.Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
În speţă, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite.
În speţă reclamanţii au investit instanţa cu soluţionarea unei acţiuni în revendicare de drept comun, întemeiată pe dispoziţiile art.480 C.civ. şi au solicitat instanţei să constate că imobilul situat în Constanţa, str.Sarmisegetuza nr.28, nu a intrat în patrimoniul Statului Român cu titlu întrucât Decretul nr.92/1950 s-a aplicat numai faţă de T.T.deşi fratele acestuia, T.G.era coproprietar al bunului.
Rezultă din certificatele de moştenitor depuse la dosar că T.T.a decedat la data de 10 februarie 1952 având ca succesori pe T.T.Pşi T.M. iar T.G.a decedat la data de 30 aprilie 1955 având ca succesori pe Brătulescu Letiţia, T.M. şi T.T.P.
Imobilul în litigiu se identifică că în prezent prin str.Sarmisegetuza nr.28; anterior strada a purtat denumirile de Ilie Pintilie şi Take Ionescu nr.28 sau nr.30 sau 34.
Prin actul de vânzare nr.1398 din 29 iulie 1908 T.M.T. a cumpărat de la T.M.85 mp în Constanţa, careul nr.90 litera „B", cu toate clădirile aflate pe acel loc; prin actul de vânzare nr.3667 din 2 septembrie 1913 T. M.T. cumpără de la HG D. 80 mp în Constanţa, careul nr.90 litera „C".
Aceste două acte de vânzare au fost transcrise pe numele lui T.(T.) T. în „Foaia de date pentru cartea funciară" din 23 ianuarie 1941 în Constanţa, str.Take Ionescu nr.28 (filele 57-60 dosar nr.5657/1998).
La data de 21 iulie 1939 T.(T).T.şi fratele său G.T. au încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat act de partaj – tranzacţie care are ca obiect imobilele dobândite de T.T.prin actele din 29 iulie 1908 şi 2 septembrie 1913 dar şi terenul cu construcţii din str.Ion Lahovari nr.38 colţ cu str.Take Ionescu nr.30, moştenire de la tatăl lor, M.T.. Cei doi fraţi au convenit să ia în plină proprietate şi posesie jumătate indiviză asupra tuturor terenurilor şi clădirilor şi au arătat că au construit cu banii ambelor părţi clădirile de pe loturile „B" şi „C" careul 90.
Acest înscris a dobândit dată certă în sensul art.1182 C.civ. şi deci opozabilitate faţă de terţi prin înscrierea actului într-un registru public şi anume prin înscrierea în matricola nr.2 (impozitul pe clădiri) al organului financiar (fila 38 dosar 5657/1998).
Astfel,din adresa nr.294/15 noiembrie 2000 eliberată de Consiliul local Constanţa – act nou depus în recurs – rezultă că în Registrul Matricol din perioada 1942-1950, la matricola 122 la imobilul din Constanţa, str.Take Ionescu nr.30 au figurat înscrişi T.T.şi G.T. cu un imobil construcţie cu pivniţă, parter şi etaj.
Rezultă că fraţii T.(T.T.) au fost coproprietarii în cotă de 1/2 asupra unui imobil în Constanţa, str.Take Ionescu, careul 90, loturile „B" şi „C".
Din actele depuse la dosar rezultă că strada pe care se află imobilul în litigiu a purtat succesiv denumirea de Take Ionescu, Ilie Pintilie şi Sarmisegetuza. Numerele poştale indicate sunt diferite : nr.34, nr.30, nr.28.
Acţiunea în revendicare imobiliară nu poate avea ca obiect decât un bun individualizat, determinat.
De aceea, în prezenta cauză se impune să se completeze raportul de expertiză tehnică sau, eventual, să se efectueze un nou raport de expertiză tehnică pentru a se stabili dacă există identitate între imobilele, teren (cu suprafeţele indicate în acte) şi construcţii, individualizate iniţial prin careul nr.90, literele „B" şi „C" Constanţa – imobilul preluat prin naţionalizare în temeiul Decretului nr.92/1950 şi cel revendicat.
Cu prilejul rejudecării, în funcţie de situaţia de fapt ce va fi stabilită se vor rediscuta atât susţinerea reclamanţilor în sensul că imobilul în litigiu nu a intrat în patrimoniul statului „cu titlu", fiind nelegal aplicate dispoziţiile Decretului nr.92/1950, precum şi susţinerea R.A."Exploatarea Domeniului Public şi Privat" Constanţa, în sensul că T.T.nu făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naţionalizare potrivit art.II din actul normativ menţionat.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va admite recursul, va casa Decizia curţii de apel şi sentinţa tribunalului şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceluiaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanţii T.M., B.L.şi T.T.P., precum şi de pârâta Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public şi Privat Constanţa.
Casează Decizia nr.5 din 10 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă şi sentinţa nr.885 din 21 octombrie 1999 a Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.
Trimite dosarul, spre rejudecare, aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 672/2001. Civil | ICCJ. Decizia nr. 96/2001. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
