CSJ. Decizia nr. 705/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.705Dosar nr.3864/2001
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin Municipiul Bucureşti, reprezentat de Primarul General şi de A.O.împotriva deciziei nr. 395 din 4 iulie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti , Secţia a IV – a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurenţii-pârâţi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin Municipiul Bucureşti, reprezentat de Primarul General, prin consilier juridic O.O., A.O.personal şi asistată de avocat P. C., precum şi intimatele-reclamante N.P.personal şi asistată de avocat G.Ţ., M. E., D.M., ambele reprezentate de acelaşi avocat.
Procedura completă.
Se constată îndeplinită obligaţia timbrării stabilită prin încheierea din 8 octombrie 2002, de către pârâta A.O.şi reclamanta N.P..
Avocat P.C.solicită admiterea recursului formulat de A.O., casarea hotărârilor pronunţate şi pe fond, respingerea acţiunii, iar cu privire la celălalt recurs, pune concluzii de respingere.
Consilier juridic O.O. cere admiterea recursului declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, astfel cum a fost formulat şi respingerea celui de al doilea recurs.
Avocat G.Ţ.şi reprezentantul Ministerului Public pun concluzii în sensul respingerii celor două recursuri.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr.245/2001, a admis aacţiunea principală formulată de reclamantele N.P., M.E., D.M. şi pe cale de consecinţă pârâtele: Primăria Municipiului Bucureşti şi A.O.au fost obligate să retrocedeze reclamantelor, în cotele prevăzute de certificatul de moştenitor nr. 20/1989, imobilul situat în str. Radu Ceptariu nr. 16, sector 2, compus din teren în suprafaţă de 300 m 2 şi construcţie; a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4415/1998 încheiat între pârâte; a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta A.O.precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de aceeaşi pârâtă.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV – a civilă, a respins excepţia intimatelor-reclamante N.P., M.E., D.M. privind lipsa calităţii procesuale a apelantului Consiliul General al Municipiului Bucureşti; a respins ca nefondate apelurile declarate de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, şi de reclamantele-intimate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 12 pct. 5 din Legea nr.213/1998 că nici primarul şi nici Consiliul General al Municipiului Bucureşti nu stau în proces în nume propriu ci numai ca reprezentanţi ai unităţii administrativ teritoriale, în speţă Municipiul Bucureşti. Că, în cauză în calitate de pârâtă a participat Primăria Municipiului Bucureşti şi nu Consiliul Generala al Municipiului Bucureşti, cum susţine acestaîn motivele de apel.
S-a mai reţinut, de instanţa de apel şi faptul că pârâţii au fost de rea-credinţă în momentul întocmirii actului de vânzare-cumpărare nr. 4415/1998.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs pârâţii: Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi A.O..
Consiliul General al Municipiului Bucureştiu critică Decizia atacată ca fiind netemeinică şi nelegală – invocând art. 304 pct. 9 C. proc.civ. – deoarece:
- Primăria Municipiului Bucureşti – fără personalitate juridică – nu are calitate procesuală pasivă, ci Municipiul Bucureşti reprezentat legal de Primarul său general are calitate procesuală pasivă sau după caz activă în cauzele deduse judecăţii.
- Primăria Municipiului Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti nu pot avea calitate procesuală pasivă cu privire la chemarea în garanţie, având în vedere prevederile Legii 112/1995.
A.O., critică Decizia atacată, ca fiind netemeinică şi nelegală – invocând art. 304 pct. 9, 10 C.proc.civ.– deoarece:
- reclamanta nu a depus cerere pentru restituirea în termen a imobilului în litigiu, conform Legii nr.112/1995;
- au fost de bună-credinţă în momentul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare nr.4415/1998.
- instanţa a fost lipsită de rol activ în sensul că nu a stabilit o situaţie corectă cu privire la imobilul revendicat.
- instanţa a soluţionat cauza cu încălcarea prevederilor Legii 112/1995 în sensul că nu a obligat-o pe reclamantă să restituie suma primită cu titlu de preţ a imobilului reactualizată având în vedere coeficientul de inflaţie la zi;
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la recursul declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti se reţin următoarele:
Art. 6 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, prevede – printre altele – bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale ce pot fi revendicate de foştii proprietari sau succesorii acestora, iar art. 1 alin. 5 prevede că, în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor unităţilor administrativ teritoriale, sunt reprezentate de Consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale care dau mandat scris în fiecare caz, preşedintelui Consiliului Judeţean sau primarului.
În raport cu obiectul litigiului, care vizează revendicarea unui imobil construcţie şi terenul aferent în suprafaţă de 300 m 2 , situat în Bucureşti, str. Radu Ceptariu nr. 16, sector 2 şi pune în discuţie dreptul de proprietate a bunului menţionatetextul de lege enunţat reprezintă tocmai dispoziţia specială care conferă Consiliului General al Municipiului Bucureşti legitimarea procesuală pasivă de a reprezenta în proces unitatea administrativ-teritorială – Municipiul Bucureşti.
Mai mult, art. 42 alin. 2 din Legea 69/1991 republicată, în vigoare la momentul introducerii acţiunii, nu este singurul text de lege care reglementează reprezentarea în justiţie a unităţii administrativ-teritoriale.
Art. 84 alin. 1 din acelaşi act normativ reglementează actele de dispoziţie cu privire la care pot hotărî consiliile locale sau judeţene, în consecinţă şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Astfel, Consiliile locale şi cele judeţene hotărăsc ca bunurile ce aparţin domeniului public sau privat, de interes local sau judeţean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome şi instituţiilor publice, să fie concesionate sau închiriate. De asemenea, ele hotărăsc cu privire la cumpărarea şi vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau judeţean, în condiţiile legii. Dispoziţiile acestui text legal reprezintă un argument în plus pentru legitimarea procesuală pasivă a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în litigiile în care se discută dreptul de proprietate asupra unui astfel de bun.
Aceleaşi dispoziţii le găsim şi în art. 125 alin.1 din noua Lege a administraţiei publice locale nr. 215/23 aprilie 2001, în vigoare în prezent, act normativ prin care a fost abrogată Legea nr.69/1991 republicată, cu modificările ulterioare.
De asemenea nu poate fi reţinută critica referitoare la faptul că nici Primăria Municipiului Bucureşti şi nici Consiliul General al Municipiului Bucureşti nu pot avea calitatea procesuală pasivă faţă de cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta A.O., pe considerentul că această cerere a fost respinsă avându-se în vedere prevederile art. 1337 şi art. 1340 C.civ.
Cu privire la recursul declarat de pârâta A.O.se reţin următoarele:
Obiectul litigiului dintre părţi îl constituie imobilul compus din construcţie şi teren aferent în suprafaţă de 300 m situat în Bucureşti str. Radu Ceptariu nr. 16, sector 2. Imobilul respectiv a aparţinut autorului reclamantelor: N.P. şi M.E., respectiv P.A.– decedat la 6 iulie 1985 – certificat de moştenitor nr. 20 din 10 martie 1999 – fila 4 dosar fond.
Imobilul menţionat mai sus a fost expropriat în condiţiile Decretului nr. 139/1974, în scopul construirii de locuinţe – adresa nr. 2452/10 februarie 2000 f. 5 dosar fond. Construcţia nu a fost demolată fiind folosită în continuare cu titlu de locuinţă.
Cum imobilul nu a fost preluat efectiv în vederea demolării înseamnă că nu a fost îndeplinită condiţia stipulată în actul normativ invocat, astfel că imobilul nu a trecut în proprietatea statului.
Nerealizându-se scopul pentru care imobilul în litigiu a fost expropriat, în 1974, în mod judicios instanţele au aplicat la situaţia de fapt, corect reţinută,prevederile art. 481 C.civ. şi prevederile Legii 33/1994.
De asemenea instanţele în mod legal au constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4415/19 ianuarie 1998 încheiat între pârâte: Primăria Municipiului Bucureşti şi A.O., deoarece acestea au fost de rea-credinţă la data facerii actului de vânzare, declaraţii martori: P.V.şi D.E.f. 79 – 80 d. fond.
Critica pârâtei cu privire la încălcarea prevederilor Legii 112/1995 în sensul că reclamanta nu a fost obligată să restituie suma primită cu titlu de preţ a imobilului, reactualizată,nupoate fi reţinutăîntrucât această problemă nu a făcut obiectul dedus judecăţii.
Pentru toate aceste considerente Curtea va reţine că motivele de recurs invocate de pârâţi nu se circumscriu art. 304 pct. 9, 10 C.proc.civ. şi în consecinţă în conformitate cu art. 312 alin.1 C.proc.civ., se va respinge recursul declarat de pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin Primarul General şi A.O.împotriva deciziei civile nr. 395/4 iulie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV – a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respingerecursurile declarate de pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin Municipiul Bucureşti, reprezentat de Primarul General şi de A.O.împotriva deciziei nr. 395 din 4 iulie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV – a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 704/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 672/2001. Civil → |
|---|
