CSJ. Decizia nr. 973/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.973
Dosar nr.2907/2001
Şedinţa publică din12 martie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C.S.împotrivadeciziei nr.33/A din 23 februarie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă C.S., reprezentată de avocat I.B., precum şi intimaţii-pârâţi V.V.personal şi asistat de avocat M.I., V.L., reprezentată de acelaşi avocat, lipsind intimaţii Primăria Municipiului Sibiu, prin Primar, Consiliul Judeţean Sibiu şi S.C. „U." S.A. Sibiu.
Proceduracompletă.
Avocat I.B. solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Avocat I.M.pune concluzii de respingere a recursului, potrivit argumentelorprezentate în întâmpinare şi cu precizarea că menţine invocarea excepţiilor lipsei competenţei materiale a Tribunalului Sibiu şi a puterii de lucru judecat.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr.2420 din 3 mai 2000, reclamanta C.S.a chemat în judecată Statul Român prin Municipiul Sibiu reprezentat de Primar şi Consiliul Judeţean Sibiu, cerând ca în contradictoriu cu aceştia să se dispună, constatarea nulităţii absolute a deciziei colective emise de fostul Consiliu Popular al Judeţului Sibiu la 12 aprilie 1976 prin care s-a dispus trecerea fără plată în proprietatea statului a imobilului din Sibiu str.Negoi nr.15, în tremeiul dispoziţiilor Decretului nr.223/1974 şi să se dispună anularea încheierii de întabulare nr.2666 din 21 august 1997 sub B 8 şi radierea întabulării de sub B 8 din C.F. nr.2687 Sibiu cu privire la proprietatea sa.
Reclamanta a susţinut în esenţă că deţinerea imobilului proprietatea sa de către pârât se întemeiată pe un titlu valabil datorită caracterului abuziv şi neconstituţional al Decretului nr.223/1974.
Totodată s-au invocat necomunicarea deciziei de trecere în proprietatea statului în vederea exercitării dreptului la plângere, cât şineacordarea vreunei despăgubiri. Ulterior, reclamanta şi-a întregit acţiunea cu un nou capăt de cerere, chemând în judecată şi pe pârâţiiV.V., V.L. şi S.C. "U." S.A. Sibiu, cerând ca în contradictoriu cu aceştia să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare intervenit între aceştia la 30 ianuarie 1998, cu privire la imobil, în temeiul Legii nr.112/1995 cu consecinţa radierii intabulării şi a încheierii nr.1321 CF din 2 februarie 1998 a radierii înscrierii dreptului de proprietate al cumpărătorilor şi a repunerii în situaţia anterioară.
Tribunalul Sibiu prin sentinţa civilă nr.539 din 3 octombrie 2000, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a socotit că deşi în conformitate cu prevederile Legii nr.213/1998 titlul statului întemeiat pe Decretul nr.223/1974 nu este valabil pentru că actul normativ contravine Constituţiei sub care a fost emis şi tratatelor internaţionale opozabile României, constatarea nulităţii ar fi lipsită de interes întrucât, acţiunea în rectificarea CF ar fi prescrisă în conformitate cu art.37 din Decretul-Lege nr.115/1938.
Prin considerentele hotărârii au fost reţinute buna credinţă a terţilor dobânditori şi faptul neintroducerii acţiunii în termenul de 3 ani de la înmatricularea dreptului de proprietate al Statului, care a avut loc în anul 1976.
Sentinţa primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia Civilă prin Decizia nr.33 A din 23 februarie 2001 ca urmare a respingerii ca nefonfdat a apelului declarat de reclamanta C.S.
Spre deosebire de prima instanţăale cărei motive de drept şi de fapt au fost parţial confirmate, instanţa de apel a considerat că titlul statului ar fi valabil în virtutea „unei" hotărâri judecătoreşti definitive, care s-ar bucura de autoritatea lucrului judecat, prin care Statul Român prin administratorul său S.C. "U." S.A. a fost obligat să vândă imobilul pârâţilor V.V.şi V.L. conform Legii nr.112/1995.
Pentru a reţine autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr.11621/1997 a Judecătoriei Sibiu privind obligarea Statului la încheierea vânzării, instanţa de apel a considerat că nu are relevanţă faptul că hotărârea nu s-a pronunţat în contradictoriu şi cu reclamanta apelantă, câtă vreme nu a fost desfiinţată şi a fost pusă în executare.
Invocând nepronunţarea asupra tuturor capetelor de cerere şi cu privire la toţi cei chemaţi în judecată, lipsa de temei legal şi aplicarea greşită a legii, reclamanta C.S., a declarat recursul de faţă, susţinând în esenţă că prin hotărârile pronunţate au fost nesocotite dispoziţiile art.6 din Legea nr.213/1998 privind valabilitateatitlului statului, au fost greşit invocate dispoziţiileart.37 din Decretul Lege nr.115/1938 privind prescripţiaacţiunii în rectificare tabulară, s-a reţinut în vădita contradicţie cu probele administrate în cauză, buna credinţă a pârâţilor V. la dobândirea imobilului.
Prin întâmpinare pârâţii S.C. "U." Sibiu S.A. pe de o parte, V.V.şi V.L. pe de altă parte, au solicitat respingerea recursului, reiterând şi excepţia ridicată pe parcursul judecăţii în faţa instanţelor de fond şi apel cu privire la autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr.289 din 15 ianuarie 1998 a Judecătoriei Sibiu, precum şi excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Sibiu, atât în raport de obiectul cât şi de valoarea litigiului.
Recursul este fondat.
Prin apelul declarat de reclamanta C.S., s-a învederat mai întâi instanţei de apel nepronunţarea instanţei de fond asupra tuturor capetelor de cerere din acţiunea introductivă de instanţă, aşa cum a fost completată ulterior cerându-se ca în contradictoriu cu S.C. "U." S.A. şi soţii V.V.şi V.L. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995, cu consecinţa anulării încheierii de intabulare şi a radierii intabulării făcute pe numele cumpărătorilor.
Dînd precădere însă autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile prin care s-a autorizat vânzarea imobilului în baza Legii nr.112/1995, excepţie cu care nu a fost sesizată prin motivele apelului, dar pe care din oficiu şi-a fundamentat soluţia, fără să o pună în prealabil în discuţia părţilor, insntanţa de apel a omis să se pronunţe asupra motivului invocat de reclamantă.
În acelaşi timp, nerespectând garanţiile procesuale ale părţii, instnanţa de apel a dat efecte puteriilucrului judecat hotărârii civile nr.289 din 15 ianuarie 1998 a Judecătoriei Sibiu, care nici nu putea fi opozabilă reclamantei care nu a fost parte în proces, aşadar contrar cerinţelor imperative ale art.1201 C.civ..
Procedând astfel instanţa de apel a conchis într-o formulare echivocă şi contradictorie, că deşi trecereaimobilului în proprietatea statului în baza Decretuluinr.223/1974 nu reprezintă un titlu valabil „totuşi faptul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se bucura de autoritatea lucrului judecat prin care statul prin administratorul său S.C. "U." S.A. este obligat la vânzare", constituie titlu valabil.
În acest cadru insntanţa de apel, deşi învestită prin motivele apelului a socotit inutilă luarea în discuţie a oricăror alte aspecte de fond, socotind totodată irelevant faptul că prima instanţă a omis să se pronunţe asupra acţiunii cu completările ulterioare, în raport de pârâta S.C. "U." S.A., chiar dacă aceasta a fost parte în proces.
În aceeaşi modalitate vădit nelegală, instanţa de fond a socotit la rândul său că nici nu ar avea a se pronunţa asupra tuturor capetelor acţiunii, întrucât cererea privind constatarea nulităţii încheierii de intabulare a imobilului în favoarea pârâţilor V. nu este întemeiată, acţiunea în rectificare tabulară faţă de Statul Român fiind prescrisă, iarconstatarea nulităţii deciziei de trecere a imobilului în proprietatea statului ar fi lipsită de interes.
Şi toate acestea, aşa cum rezultă din cuprinsul încheierii de dezbateri, fără să pună în discuţia părţilor excepţiile privind prescriereadreptului la acţiunea în rectificare tabulară şi cea referitoare la lipsa interesului în exercitarea acţiunii.
Aşa fiind, recursul se va admite cu consecinţa casării hotărârilor menţionate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, competentă potrivit normelor de procedură în vigoare, respectiv la Judecătoria Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C.S.împotriva deciziei nr.33/A din 23 februarie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia Civilă.
Casează Deciziarecurată şi sentinţa civilă nr.539 din 3 octombrie 2000 a Tribunalului Sibiu.
Trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Judecătoria Sibiu, ca instanţă de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi12martie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 291/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 970/2001. Civil. Recurs → |
|---|
