CSJ. Decizia nr. 970/2001. Civil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.970DOSAR NR.3384/2001
Şedinţa publică din 12 martie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi de Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr.279/A din 30 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurenţii-pârâţi Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de consilier juridic A.L., Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin consilier juridic O.O.şi intimata-reclamantă P.R.M., reprezentată de avocat G.D.
Procedura completă.
Consilier juridic A.L. solicită admiterea recursului formulat de Ministerul Finanţelor Publice, modificarea deciziei atacate, iar pe fondul cauzei, să fie respinsă acţiunea ca neîntemeiată; referitor la celălalt recurs, solicită, de asemenea, admiterea lui.
Consilier juridic O.O.pune concluzii de admitere a recursului promovat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, cu precizarea că se renunţă la primul motiv de recurs şi solicită, totodată, admiterea recursului declarat de Ministerul Finanţelor Publice.
Avocat G.D. pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la 25 februarie 1999 reclamanta P.R.M. a solicitat, ca prin hotărârea care se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii Ministerul Finanţelor, pentru Statul Român, şi Municipiul Bucureşti prin Consiliul General al Municipiului Bucureşti, să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, str.George Georgescu nr.28, sector 5, compus din teren şi două corpuri de case, cu dependinţe.
În motivarea acţiunii se arată că imobilul a aparţinut bunicului reclamantei şi, prin Decretul nr.92/1950 a fost trecut greşit în proprietatea statului, autorul reclamantei fiind exceptat de la naţionalizare.
Prin sentinţa nr.1611 din 1noiembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins acţiunea reclamantei, cu motivarea că ea nu a administrat nici o probă pentru a dovedi că autorul ei ar fi făcut parte din categoriile exceptate de la naţionalizare prin art.II din Decretul nr.92/1950, deci imobilul a trecut la stat cu titlu.
Întrucât, în considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că reclamanta şi-a dovedit calitatea procesuală activă, iar, în dispozitivul sentinţei, acţiunea s-a respins pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr.407 din 27iunie 2000 a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
În rejudecare, prin sentinţa nr.1072 din 7 noiembrie 2000, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâţii să îi lase în deplină proprietate şi posesie imobilul revendicat.
S-a reţinut că reclamanta a făcut dovada calităţii procesuale active, ca succesoare a autorului ei, şi că naţionalizarea imobilului a fost abuzivă, proprietarul fiind exceptat conform art.II din Decretul nr.92/1950 de la aplicarea măsurii naţionalizării.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr.279 din 30 mai 2001, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţi.
Critica apelantului Ministerul Finanţelor, vizând neexceptarea autorului intimatei de la aplicarea naţionalizării, a fost respinsă cu motivarea că actele dosarului confirmă că acesta a fost militar de carieră şi a ieşit la pensie din armată, aşadar Decretul nr.92/1950 a fost greşit aplicat autorului intimatei.
Instanţa de apel a respins şi critica apelantului Consiliul General al Municipiului Bucureşti, formulată referitor la lipsa lui de calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, argumentând că, potrivit art.12 alin.5 din Legea nr.213/1998, în acţiunile privind dreptul de proprietate asupra bunurilor unităţilor administrativ-teritoriale acestea sunt reprezentate de consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale.
Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs Ministerul Finanţelor şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, reprezentat legal de Primarul general.
Faţă de precizarea recurentului Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în sensul că nu mai susţine primul motiv de recurs, ambii recurenţi au formulat o singură critică, aceeaşi, privind Decizia atacată, anume că instanţa a reţinut fără probe exceptarea autorului intimatei de la aplicarea prevederilor decretului de naţionalizare, deşi ocupaţia sa – militar de carieră – nu este enumerată printre categoriile exceptate de la naţionalizare.
Recursurile sunt nefondate.
Printre metodele de interpretare a normelor de drept civil, pentru a determina întinderea lor de aplicare şi a înţelesului exact al acestora, operaţiune necesară în vederea justei încadrări a situaţiilor concrete în ipotezele prevăzute de norme este şi aceea care investighează scopul urmărit de legiuitor prin edictarea normelor supuse analizei.
Scopul în care statul a elaborat în anul 1950 Decretul nr.92/1950 privind naţionalizarea unor imobile a fost, astfel cum rezultă din art.I, acela de „a lua din mâna exploatatorilor un important mijloc de exploatare", fiind evident că se aveau în vedere acele persoane care, având mai multe imobile, trăiau exclusiv din exploatarea acestora.
În cauză, probele administrate dovedesc că bunicul intimatei-reclamante, proprietarul imobilului revendicat, a fost timp de 33 ani militar de carieră, trecut în rezervă cu gradul de colonel la 26 ianuarie 1939, reactivat în timpul războiului şi a decedat în 1954 la vârsta de 68 ani, fără ca familia să poată obţine actele care atestau calitatea sa de pensionar militar.
Împrejurarea că nu s-au putut procura actele privind pensia încasată, care i se cuvenea, cât şi faptul că, printre persoanele exceptate de la naţionalizarea imobilelor, art.II din decret nu enumera şi militarii, nu îi conferă un alt statut social decât cel pe care l-a avut, dovedindu-se că proprietarul şi-a câştigat existenţa printr-o activitate permanentă ca militar de carieră, şi nu din exploatarea imobilelor.
Se apreciează că măsura naţionalizării nu a fost legală şi, prin urmare, corect s-a admis acţiunea în retrocedarea imobilului, recursurile pârâţilor urmând a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin Primarul general şi Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr.279/A din 30 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 973/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 968/2001. Civil → |
|---|
