EXECUTARE SILITĂ. ACTUALIZAREA CREANŢEI CUPRINSE ÎN TITLUL EXECUTORIU. ADMISIBILITATE
| Comentarii |
|
în materia executării obligaţiilor acestea trebuie îndeplinite cu bună-credinţă şi de bunăvoie. Debitorul trebuie să se conformeze obligaţiei înscrise în titlul executoriu şi în caz de neexecutare a obligaţiei din chiar momentul în care a devenit exigibilă, creditorului i se creează, ca urmare a devalorizării monetare, un prejudiciu neîndoielnic.
Potrivit art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare. Această dezdăunare constă în speţă, în suma rezultată din reactualizarea creanţei prin aplicarea coeficientului de inflaţie.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, dec. nr. 130 R din 18 ianuarie 2001)
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi, reclamantul N.R. a chemat în judecată pe pârâta C.O., solicitând obligarea acesteia la suportarea indicelui de inflaţie asupra sumei de 47.171.919 lei, de la 1.05.1999 la zi.
Prin sentinţa civilă nr. 77/18.01.2000 Judecătoria Călăraşi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti, care, soluţionând litigiul, a pronunţat sentinţa civilă nr. 664/10.05.2000, prin care a respins cererea formulată, ca neîntemeiată.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că pârâta a fost obligată la plata către reclamant, a sumei de 47.171.919 lei, conform sentinţei civile nr. 1710/14.04.1998 a Judecătoriei Călăraşi, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 470/
12.03.1999 a Curţii de Apel Bucureşti. La data de
23.04.1999 reclamantul a pornit executarea silită a
titlului, cerere în care acesta nu a insistat, deşi pârâta s-a prezentat la executorul judecătoresc cu suma datorată, astfel că la data de 28.02.2000 s-a constatat că executarea s-a perimat.
A apreciat instanţa ca în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 998 Cod civil, pentru obligarea pârâtei la plata sumei reactualizate pretinse, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că a suferit un prejudiciu din culpa pârâtei.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că în mod greşit instanţa a apreciat că debitoarea nu are culpă în nestingerea debitului, având în vedere că obligaţia de executare se naşte din momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
De asemenea, s-a reţinut greşit că reclamantul nu a suferit un prejudiciu din culpa pârâtei, când sunt Debitorul trebuie să se conformeze obligaţiei înscrise în titlul executoriu.
Atitudinea pârâtei de nerespectare şi neîndeplinire de bunăvoie a obligaţiei rezultate din hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu rezultă şi din poziţia pe care aceasta a avut-o în faţa instanţei, declarând că “nu are posibilitatea de plată a sumei şi doreşte ca achitarea acesteia să se facă eşalonat” (încheierea de dezbateri a Judecătoriei Feteşti) sau prin compensare din masa bunurilor comune (sentinţa civilă nr. 664/10.05.2000).
în acelaşi timp, nu se poate reţine pasivitatea creditorului în recuperarea creanţei, având în vedere că după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti acesta a pornit executarea silită şi că perimarea cererii nu s-a datorat atitudinii creditorului, care cu bună ştiinţă să fi lăsat în nelucrare executarea, ci îndeplinirii defectuoase a actelor de executare silită.
Este evident că prin neexecutarea obligaţiei din chiar momentul în care a devenit exigibilă, creditorului i s-a creat un prejudiciu, ca urmare a devalorizării monetare.
Influenţa negativă a fluctuaţiilor monetare se resfrânge astfel asupra patrimoniului creditorului, care este îndreptăţit să primească o reparare integrală a prejudiciului.
Potrivit art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi în caz contrar, are dreptul la dezdăunare.
Această dezdăunare constă în speţă, în suma rezultată din reactualizarea creanţei prin aplicarea coeficientului de inflaţie şi stabilită potrivit raportului de expertiză efectuat la valoarea de 79.629.750 lei.
în sensul considerentelor expuse, s-a constatat că soluţia instanţelor anterioare se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, atunci când s-a apreciat că nu există atitudine culpabilă a pârâtei în neexecutarea obligaţiei, precum şi pe aplicarea greşită a textelor de lege care guvernează efectele obligaţiilor (art. 1073 C. civ.) şi răspunderea civilă delictuală (art. 998 Cod civil).
în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ. , recursul va fi admis şi casată decizia tribunalului.
Rejudecând în fond apelul, conform art. 312 alin. 1, art. 296 Cod procedură civilă, acesta va fi admis şi schimbată în tot sentinţa judecătoriei, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la plata sumei de 79.629.750 lei reprezentând datorie reactualizată, conform raportului de expertiză contabilă.
| ← APEL NETIMBRAT. RECURS NEMOTIVAT. EXCEPŢIA LIPSEI CflLITflTII... | CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. GREŞEALĂ DE JUDECATĂ- INADMISIBIUTATE. → |
|---|
