PROPRIETATE INTELECTUALA. BREVETE DE INVENŢIE. ANULARE.
| Comentarii |
|
Reclamanta a introdus acţiunea in anularea brevetelor după ce, printr-o sentinţă definitivă, fusese obligată la plata drepturilor băneşti cuvenite pârâţilor, în calitate de autori ai invenţiilor ocrotite prin brevetele a căror anulare se solicită.
Prin obligarea reclamantei la plata acestor drepturi băneşti, instanţa s-a pronunţat implicit şi cu privire la valabilitatea brevetelor de invenţie, iar în cadrul acelui proces, reclamanta din prezenta cauză avea posibilitatea să invoce neîndeplinirea condiţiilor necesare pentru ca o invenţie să fie brevetabilă.
Prin sentinţa de acordare a drepturilor băneşti (rămasă definitivă şi irevocabilă), instanţa a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că invenţiile au fost utilizate de titularul brevetelor, adică de reclamanta ce a formulat prezenta acţiune în anularea brevetelor de invenţie.
(Secţia civilă, decizia nr. 501 din 23 ianuarie 2001)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 66 din 14 februarie 1997, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta S.C. “Retrom” SA Paşcani împotriva pârâţilor A.I., C.F., G.C. şi în contradictoriu cu Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, a fost dispusă anularea brevetelor de invenţie nr. 85.482/31 mai 1984,88456/16 august 1985 şi nr. 95430/30 aprilie 1988 acordate de O.S.I.M. titularului-întreprinderea de Traducătoare şi Regulatoare Directe cu sediul în Paşcani, unitate transformată, în baza Legii nr. 15/1990, în S.C. “Retrom” S.A. Paşcani.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul S.D., invenţiile brevetate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, ai căror autori sunt pârâţii, nu prezintă noutate.
împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii A.I., C.F., G.C. şi P.V., înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a lll-a civilă, sub nr. 1611/1997, iar prin încheierea nr. 2061 din 4 iunie 1999, a fost strămutată judecarea cauzei de la această instanţă, la Curtea de Apel laşi.
Astfel învestită, Curtea de Apel laşi a pronunţat decizia civilă nr. 79 din 24 martie 2000, prin care a
fost admis apelul declarat de pârâţi, a fost schimbată, în tot, sentinţa tribunalului, în sensul respingerii acţiunii şi a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată suportate de apelanţi.
Soluţia instanţei de apel s-a bazat pe concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat la Curtea de Apel de experţii tehnici I.T., V.M. şi D.T., consilieri în materie de proprietate industrială, potrivit cărora invenţiile protejate prin brevetele a căror anulare a fost solicitată de reclamantă asigură rezolvarea unor probleme tehnice distincte, aceste invenţii îndeplinesc condiţia de aplicabilitate industrială, brevetul SUA 3050786 invocat de reclamantă nu reprezintă anterioritate distrugătoare a noutăţii invenţiilor protejate prin brevetele RO 85482 şi RO 88456, iar brevetul SUA 4603801 nu reprezintă anterioritate distrugătoare a noutăţii invenţiei protejate prin brevetul nr. RO 95430.
Verificând raportul de noua expertiză tehnică menţionat, instanţa de apel a reţinut că cele trei invenţii protejate prin brevetele RO 85482, RO 88456 şi RO 95430 au îndeplinit condiţia de noutate prevăzută în art. 10 din Legea nr. 62/1974, la data constituirii depozitelor, prin înregistrarea cererilor de brevet.
împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta S.C. “Retrom” S.A. Paşcani, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând în esenţă că se impunea admiterea cererii sale prin
care a solicitat suplimentarea probatoriului pentru a dovedi existenţa şi a altor motive de nulitate a brevetelor de invenţie, respectiv, lipsa activităţii creatoare şi inaplicabilitatea, chiar dacă instanţa de fond a omis a le analiza; că în realitate invenţiilor le lipseşte şi elementul de noutate; că în mod netemeinic a fost înlăturată o probă esenţială, şi anume, raportul de expertiză tehnică întocmit de consilierul tehnic al reclamantei R.S.F.; că a fost ignorată Norma tehnică nr. 10468/1981 a C.I.I.Ch. Craiova, pe baza căreia s-au fabricat şi se fabrică în ţară produsele respective; că relevant în cauză era raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul S.D., specialist în mase plastice, domeniu necunoscut de către cei trei experţi care au efectuat noua expertiză tehnică la instanţa de apel, experţi care nu au răspuns corespunzător la obiecţiunile pe care le-a formulat; că instanţa era obligată, chiar şi din oficiu, să verifice existenţa cumulativă a celor trei condiţii necesare pentru valabilitatea unei invenţii şi că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii.
Recursul este nefondat.
Reclamanta a introdus acţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză, la data de 16 martie 1995 după ce, prin sentinţa civilă nr. 522 din 12 septembrie 1994 pronunţată de Tribunalul laşi, fusese obligată la plata drepturilor băneşti, cuvenite pârâţilor în calitate de autori ai invenţiilor pentru care au fost emise brevetele nr. 85482/1984, 88456/1985 şi 95430/1988, a căror anulare a fost solicitată în cauza de faţă, sentinţă ce a devenit executorie în urma respingerii apelului declarat împotriva ei de S.C. “Retrom” S.A. Paşcani, prin decizia civilă nr. 60 din 7 decembrie 1994 a Curţii de Apel laşi.
Prin obligarea S.C. “Retrom” S.A. Paşcani la plata acestor drepturi băneşti, instanţa s-a pronunţat implicit şi cu privire la valabilitatea brevetelor de invenţie, iar în cadrul acelui proces, reclamanta din prezenta cauză avea posibilitatea să invoce neîndeplinirea condiţiilor necesare pentru ca o invenţie să fie brevetabilă.
Prin sentinţa civilă nr. 522/1994 a Tribunalului laşi s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că invenţiile au fost utilizate de titularul brevetelor, respectiv de S.C. “Retrom” S.A. Paşcani.
Pe de altă parte, reclamanta, prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, la data de 16
martie 1995, solicitând anularea brevetelor nr. 85482/1984,88456/1985 şi 95430/1988, a invocat expres numai lipsa de noutate a invenţiilor, iar nu şi lipsa activităţii inventive şi inaplicabilitatea industrială, situaţie în care, instanţa de fond şi cea de apel, respectând principiul disponibilităţii părţilor care guvernează procesul civil, s-au pronunţat în limitele investirii lor, neavând posibilitatea legală de a examina din oficiu şi existenţa celorlalte două condiţii.
în ceea ce priveşte existenţa condiţiei noutăţii, instanţa de apel, în mod temeinic şi-a bazat soluţia pe cea mai concludentă probă administrată în cauză, şi anume pe raportul de nouă expertiză tehnică, întocmit, din dispoziţia acestei instanţe de experţii T.D., I.T. şi V.M., consilieri în proprietate industrială, autorizaţi de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, spre deosebire de expertul S.D., înlăturând şi expertiza tehnică efectuată de expertul R.F., probă extrajudiciară.
Prin raportul de nouă expertiză tehnică întocmit de cei trei experţi specialişti în materie de proprietate industrială s-a concluzionat că invenţiile protejate prin brevetele RO 85482, RO 88456 şi RO 95430 au îndeplinit, la data constituirii depozitelor, prin înregistrarea cererilor de brevet, condiţia de noutate, prevăzută în art. 10 din Legea nr. 62/1974, situaţia în care nu poate fi invocată lipsa de noutate pentru anularea acestor brevete, conform art. 42 alin. 1 din Legea nr. 64/1991.
Instanţa nu avea obligaţia de a-şi însuşi probele la care se referă recurenta, inclusiv norme tehnice, ci a făcut o justă apreciere a ansamblului probator şi şi-a bazat soluţia pe noua expertiză tehnică, având în vedere şi modul convingător în care cei trei experţi au răspuns la obiecţiunile formulate de reclamantă.
Totodată se constată că hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motive contradictorii, cum neîntemeiat a susţinut recurenta prin ultimul motiv de recurs.
în consecinţă, întrucât nu se constată existenţa vreunui motiv de casare prevăzut în art. 304 C. pr. civ., în limita criticilor formulate, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
La cererea intimaţilor, conform art. 274 C. pr. civ., recurenta urmează a fi obligată la plata sumei de 4.000.000 de lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
| ← ANTECONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. ACŢIUNE PENTRU... | Recurs. Cerere de retrocedare. Teren expropriat prin Decretul... → |
|---|
