ICCJ. Decizia nr. 10137/2002. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10137
Dosar nr. 2002/33/2006
Şedinţa publică din 8 decembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 256 din 28 februarie 2006, pronunţată de Tribunalul Cluj a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantul P.V.B. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca.
S-a reţinut de instanţa de fond că prin dispoziţia nr. 1199 din 17 mai 2005 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului situat în B., înscris iniţial în C.F. Cluj, nr.top. 4619.
Terenul în suprafaţă de 465 mp nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de lucrări de investiţii, respectiv alei, spaţii verzi şi o piaţă de alimente.
A mai reţinut instanţa de fond că suprafaţa de teren de 135 mp, în prezent ocupate de garaje nu reprezintă un tot unitar.
Cât priveşte recalcularea sumei stabilite cu titlu de măsuri reparatorii, acest atribut revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia civilă nr. 175/A din 31 mai 2006, pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
S-a stabilit valoarea echivalentă a terenului în suprafaţă de 950 mp, parcela cu nr.top. vechi 4619 din C.F. Cluj sistată, la echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 285.000 euro (300 euro/mp), din care se va deduce valoarea actualizată a despăgubirilor în sumă de 80.000 lei la nivelul anul 1982.
S-a stabilit dreptul petiţionarului la titluri de despăgubiri în limita acestei valori.
Instanţa de apel a reţinut că terenul în suprafaţă de 465 mp nu poate fi restituit în natură, nefiind teren liber, iar porţiunea ocupată de garaje nu constituie un tot unitar, fiind dispersată pe suprafaţa solicitată spre restituire.
Referitor la cuantumul despăgubirilor, curtea de apel a reţinut că dreptul la acţiune existent la data înregistrării cererii nu poate fi încălcat printr-o lege ulterioară.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul P.V.B. şi pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Recurentul-reclamant critică Decizia pentru faptul că nu s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren de 465 mp.
Se susţine că acest teren poate fi restituit în natură deoarece nu este necesar bunei utilizări a construcţiilor noi, blocul B1 din Cluj Napoca, are ieşire la strada principală, în spatele blocului fiind garaje din tablă.
Recurentul-pârât Primarul municipiul Cluj Napoca arată în motivul de recurs că în speţă sunt incidente dispoziţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Motivele de recurs formulate de reclamant şi de pârât pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În cauză s-au formulat întâmpinări atât de reclamant cât şi de pârâţi.
Recursurile sunt fondate.
Reclamantul P.V.B. a solicitat restituirea în natură a unei suprafeţe de teren de 465 mp.
La instanţa de fond a fost efectuată o expertiză tehnică, dar aceasta nu este suficient de clară pentru lămurirea situaţiei suprafeţei de teren în litigiu.
Se impune, în temeiul art. 312, art. 314 C. proc. civ. casarea deciziei recurate şi a sentinţei nr. 256 din 28 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Cluj şi trimiterea cauzei spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Cu ocazia rejudecării se vor administra probe cu acte şi eventual o nouă expertiză pentru a se stabili următoarele împrejurări:
- identificarea terenului liber
- amplasamentul magaziilor şi garajelor
- poziţionarea terenului în suprafaţă de 465 mp faţă de vecinătăţi.
În funcţie de soluţia ce va fi pronunţată de instanţă, cu privire la restituirea în natură a terenului, se va rezolva şi problema eventualelor despăgubiri.
La rejudecare, se va administra probatoriul necesar pentru stabilirea împrejurărilor susmenţionate şi se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul P.V.B. şi pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 175A din 31 mai 2006 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia şi sentinţa civilă nr.256/28 februarie 2006 a Tribunalului Cluj şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi Tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1682/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9917/2002. Civil. Revendicare. Recurs în... → |
|---|
