ICCJ. Decizia nr. 1364/2002. Civil. Plângere proces verbal contraventie. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1364
Dosar nr. 6757/1/2002
nr. vechi 4421/2002
Şedinţa publică din 14 februarie 2007
Deliberând asupra recursului în anulare de faţă;
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
La data de 23 mai 2001 reclamanţii T.N. şi T.A., cetăţeni turci, au formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie seria E nr. 0028378 încheiat la data de 12 mai 2001 de către U.M. nr. 0297 Constanţa şi, în contradictoriu cu Inspectoratul Judeţean al Gărzii de Coastă Constanţa, au solicitat anularea actului, cu consecinţa restituirii navei „Topcuogulliari II" sub pavilion Turcia.
În motivarea plângerii reclamanţii au invocat nelegalitatea procesului-verbal de contravenţie ca urmare a nerespectării de către agentul constatator a condiţiilor de formă prevăzute de lege pentru încheierea sa valabilă, susţinându-se că organul constatator a aplicat doar sancţiunea complementară a confiscării navei, fără a aplica şi vreuna din sancţiunile stabilite de Legea nr. 32/1968 şi că o asemenea sancţiune a fost stabilită printr-un proces anterior, încheiat la data contravenţiei, 20 aprilie 2001 când echipajul navei a fost sancţionat contravenţional, încălcându-se dispoziţiile art. 22 alin. (1), teza I-a din Legea nr. 32/1968.
S-a invocat deasemenea încălcarea art. 17 alin. (1) din aceeaşi lege motivat de faptul că organul constatator nu a arătat în procesul-verbal atacat care este fapta contravenţională comisă, consemnând doar încadrarea ei juridică şi textul de lege, respectiv art. 13 alin. (3) din Decretul nr. 142/1968.
S-a mai susţinut şi încălcarea art. 22 alin. (2) din Legea nr. 32/1968 deoarece activitatea de pescuit în zona contiguă a României a fost efectuată de SC T.I. SRL căreia îi fusese închiriată nava, iar confiscarea a fost aplicată fără ca agentul constatator să indice în procesul-verbal cine este proprietarul bunului supus confiscării.
Activitatea de pescuit a fost efectuată de SC T.I. SRL, societate căreia i-a fost închiriată nava potrivit contractului de închiriere autentificat sub nr. 00960 din 17 ianuarie 2001, fiind încălcate dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/1968, care prevăd că sunt supuse confiscării „lucrurile care au servit la săvârşirea contravenţiei, dacă sunt ale contravenientului". Întrucât societăţii i-a fost doar închiriată nava, săvârşirea contravenţiei nu poate avea drept consecinţă confiscarea ei.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa a solicitat respingerea plângerii ca nefondată deoarece nava a fost depistată la data de 20 aprilie 2001 în zona contiguă a României şi în urma controlului s-a găsit la bordul acesteia, în magazia frigorifică, cantitatea de 831 kg calcan proaspăt şi plase de pescuit umede. Membrii echipajului au fost sancţionaţi cu amendă contravenţională de câte 2 milioane lei, iar cantitatea de peşte şi plasele au fost confiscate. S-a mai afirmat că şi anterior acestei date nava a fost depistată pescuind în zona contiguă a României, astfel că măsura confiscării navei este pe deplin justificată.
Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 9899 din 29 iunie 2001, a admis plângerea formulată de reclamanţii T.N. şi T.A., a anulat procesul verbal de contravenţie şi a dispus restituirea pescadorului „Topcuogulliari II" sub pavilion Turcia, către reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut şi motivat că potrivit art. 13 alin. (1) din Decretul nr. 142/1986, organele române competente pot dispune ca măsură complementară confiscarea navei, instalaţiilor, uneltelor de pescuit, aparaturii şi altor obiecte de la contravenient, precum şi a bunurilor dobândite în mod ilegal.
Textul stabileşte în mod expres caracterul de sancţiune complementară a măsurii confiscării navei, astfel că aplicarea acesteia se putea face doar odată cu stabilirea sancţiunii principale, în speţă amenda contravenţională, aplicată comandantului navei.
Din analiza actelor dosarului prima instanţă a observat că sancţiunea principală a amenzii s-a aplicat la data constatării faptei, 20 aprilie 2001, când s-a dispus şi confiscarea cantităţii de peşte găsită la bord şi a plaselor de pescuit, iar măsura confiscării navei a fost luată la 12 mai 2001, prin procesul-verbal de contravenţie a cărui nulitate se invocă prin plângerea de faţă, agentul constatator încălcând astfel dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 32/1968, incidente în cauză potrivit art. 15 din Decretul nr. 142/1986, conform cărora dispoziţiile acestui decret se completează cu prevederile Legii nr. 32/1968, cu excepţia art. 25, art. 26 şi art. 27 din această lege.
Reţinând că aplicarea sancţiunii complimentare a confiscării navei, printr-un act de sancţiune distinct, încheiat ulterior constatării faptei şi aplicării sancţiunii contravenţionale principale, atrage anulabilitatea procesului verbal de contravenţie, prima instanţă a dispus în consecinţă anularea actului şi restituirea pescadorului.
Soluţia judecătoriei a fost confirmată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 1750 din 8 octombrie 2001, a respins ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi de pârâtul Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, la data de 8 octombrie 2002, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, care a susţinut că hotărârile s-au dat cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită ca cauzei pe fond, fiind, totodată şi vădit netemeinice.
În motivarea recursului în anulare s-a susţinut, în esenţă, că instanţele au dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 32/1968, deoarece acest articol se referă la aplicarea sancţiunii principale şi a celei complementare de către acelaşi agent constatator şi nu prin acelaşi înscris, iar aplicarea sancţiunii contravenţionale privind confiscarea navei nu putea fi aplicată de organul constatator odată cu constatarea faptei deoarece era necesară efectuarea de verificări cu privire la identitatea persoanelor cărora la aparţinea nava şi la alte activităţi ilegale ale acestora.
Recursul în anulare este fondat, în sensul considerentelor care succed:
Potrivit art. 13 alin. (1) din Decretul nr. 142/1986, privind instituirea zonei economice exclusive a României în Marea Neagră „următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii, încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă aplicabilă la locul constatării", iar la pct. C sunt prevăzute ca fiind astfel de fapte „desfăşurarea de activităţi în zona economică exclusivă a României fără consimţământul organelor competente române".
La pct. f alin. (3) al aceluiaşi articol se prevede că în situaţii deosebit de grave, organele competente pot dispune ca măsuri complimentare confiscarea navei, instalaţiilor, uneltelor de pescuit, aparaturii şi altor obiecte de la contravenient, precum şi a bunurilor dobândite în mod ilegal.
Prin art. 15 din Decretul nr. 142/1986 se dispune că prevederile acestui act normativ se completează cu prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25, art. 26 şi art. 27 din această lege care nu se aplică în cazul contravenţiilor prevăzute de acest decret.
La data de 20 aprilie 2001 nava „Topcuogullari II", sub pavilion turcesc, a fost depistată de Garda de Coastă Constanţa pescuind în zona contiguă a României fără a poseda autorizaţie eliberată în acest sens de către autorităţile române şi a fost reţinută, fiind condusă în port.
Cu această ocazie s-a întocmit procesul-verbal de predare-primire nr. 450042 din 21 aprilie 2001 prin care s-a confiscat cantitatea de peşte găsită la bordul navei. Ulterior, prin procesele-verbale nr. 450043 din 21 aprilie 2001 şi nr. 450045 din 23 aprilie 2001 s-a dispus predarea-primirea plaselor de pescuit şi a chitanţelor de constatare a contravenţiilor, aceste măsuri fiind aplicabile în temeiul art. 13 lit. a) din Decretul nr. 142/1986.
La data de 12 mai 2001 acelaşi agent constatator, Inspectoratul Judeţean al Gărzii de Coastă Constanţa, a încheiat procesul verbal de contravenţie seria E nr. 0028378 prin care s-a aplicat măsura confiscării pescadorului „Topcuogulliari II" în temeiul art. 13 lit. a) alin. (3) din Decretul nr. 142/1986.
Sancţiunea contravenţională privind confiscarea navei nu putea fi aplicată de către organul constatator odată cu constatarea faptei deoarece aceasta fiind o măsură foarte gravă erau necesare efectuarea de verificări cu privire la identitatea persoanelor cărora le aparţinea nava şi dacă aceeaşi navă ar fi săvârşit şi alte activităţi ilegale. Din aceste verificări, care au necesitat timp, a rezultat că nava „Topcuogulliari II" a mai fost depistată şi în alte împrejurări pescuind ilegal în zona contiguă a României.
Aprecierea instanţelor făcută în cauză în sensul că sancţiunea confiscării navei este o măsură complementară şi trebuie aplicată odată cu sancţiunea principală a amenzii întrucât, în caz contrar, s-ar încălca dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 32/1968, nu poate fi primită, deoarece potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 32/1968 sancţiunea contravenţională se poate aplica în termen de 3 luni de la constatarea faptei.
Împrejurarea că fapta respectivă a fost constatată prin două înscrisuri, cel prin care s-a aplicat sancţiunea amenzii din 21 aprilie 2001, socotită a fi sancţiunea principală şi cel de al doilea proces-verbal prin care s-a aplicat sancţiunea confiscării, considerată complementară, nu contravine prevederile art. 22 din Legea nr. 32/1968, deoarece articolul se referă la aplicarea sancţiunii principale şi complimentare de către acelaşi agent constatator şi nu prin acelaşi înscris.
Situaţia în care procesul-verbal iniţial este completat printr-un alt proces-verbal, ulterior, care cuprinde toate menţiunile necesare nu se regăseşte printre cazurile care atrag nulitatea proceselor-verbale de contravenţie expres prevăzute de art. 17 alin. (3) din Legea nr. 32/1968.
Faţă de cele ce preced, se va admite recursul în anulare şi se vor casa hotărârile date în cauză deoarece în mod greşit s-a apreciat că cele două sancţiuni, principală şi complementară, trebuiau constatate concomitent şi prin acelaşi înscris. Întrucât au primit, greşit, prima apărare a reclamanţilor şi anulând procesul-verbal în temeiul acesteia, instanţele nu au analizat şi cea de a doua susţinere a petenţilor cuprinsă la pct. B al plângerii referitoare la încălcarea de către organul constatator a prevederilor art. 8, alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/1968 în sensul că măsura confiscării nu se putea lua întrucât nava nu era a contravenientului, urmare a casării hotărârilor, se va trimite cauza la aceeaşi judecătorie pentru a fi soluţionată şi această apărare care nu a format, până în prezent, obiect de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1750 din 8 octombrie 2001 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa civilă nr. 9899 din 29 iunie 2001 a Judecătoriei Constanţa şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi judecătorie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6716/2002. Civil. Legea nr.115/1996. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9903/2002. Civil. Revendicare - Decret... → |
|---|
