ICCJ. Decizia nr. 6716/2002. Civil. Legea nr.115/1996. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6716
Dosar nr. 3211 /2002
Şedinţa publică din 14 septembrie 2005
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Cu adresa nr. 33316 din 16 octombrie 2001 Ministerul de Interne a sesizat Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş pentru declanşarea acţiunii de control a averii lui D.I., colonel în cadrul INSPECTORATULUI DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI HARGHITA, pentru evaluarea mijloacelor financiare necesare achiziţionării bunurilor mobile şi imobile constând în: un apartament cu 3 camere situat în municipiul Miercurea Ciuc, jud.Harghita, o casă de vacanţă compusă din demisol, parter şi etaj, în Băile Tuşnad, jud.Harghita, având valoarea impozabilă de 366.030.000 lei; o vilă cu 12 camere în oraşul Buşteni, judeţul Prahova compusă din demisol, parter şi etaj, construită pe un teren în suprafaţă de 347 mp achiziţionat în 1990 şi un autoturism VW Golf în valoare de 11.600 mărci germene cumpărat la 8 decembrie 2000 în leasing, din care suma achitată a fost de 4000 mărci germene.
Prin Ordonanţa nr. 11 din 3 iunie 2002, Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, constituită conform Legii nr. 115/1996, a clasat cauza în temeiul art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996.
S-a arătat în considerentele ordonanţei că pentru stabilirea unei balanţe corecte a veniturilor şi cheltuielilor Comisia a avut în vedere, pe lângă declaraţiile cercetaţilor, numai probe certe, înscrisuri cu valoare probantă incontestabilă şi probe testimoniale, înlăturându-se toate afirmaţiile nesusţinute de probe.
În privinţa veniturilor realizate de cercetaţi, s-a reţinut că în perioada verificată, cercetatul şi familia sa au realizat venituri în sumă totală de 816.341.519 lei provenind din: veniturile cercetatului D.I. în perioada 1990-1 iulie 2001 (371.996.285 lei) ; veniturile soţiei cercetatului, I.D., pentru perioada 1990-1995, anul pensionării (8.062.098 lei şi 754.446 lei, drepturi de echipament); veniturile familiei cercetaţilor la 1.01.1990 constând în economii, librete CEC etc. (295.000 lei); capital retras de la CAR şi dividende (1.700.000 lei); c/v certificate de acţionar la F.B. Miercurea Ciuc vândute în octombrie 2000 (95.000.000 lei), suma obţinută de soţia cercetatului în urma împărţirii preţului obţinut din vânzarea casei părinteşti din Tuşnad, în 1998 (30.000.000 lei); veniturile salariale ale fiicei cercetaţilor obţinute în perioada 1996-1999, ca judecătoare (75.860.000 lei); pensia obţinută de soţia cercetatului în perioada 1995-2001 (79.730.359 lei), dividende pentru 975 acţiuni la SIF Transilvania pe perioada 1996-2000 (603.331 lei), suma de 12.000.000 lei reprezentând plusul obţinut faţă de avansul şi ratele plătite pentru autoturismul VW Golf cumpărat în leasing şi vândut ulterior; sumele obţinute din vânzarea unor obiecte de îmbrăcăminte din piele (340.000 lei) şi veniturile realizate de fiul cercetaţilor (140.000.000 lei).
Cu privire la cheltuieli, comisia a avut în vedere cheltuielile zilnice ocazionate pentru întreţinere, alimentaţie, cheltuieli curente , respectiv coşul zilnic al familiei compuse din cei doi cercetaţi şi copii lor, D.C. (până în anul 1999-data căsătoriei) şi D.T. (până în anul 2000, anul plecării în Canada), apreciind că acestea însumează, pentru perioada cercetată (1990-2001) 40% din veniturile familiei, respectiv 326.536.607 lei. Cu privire la cheltuielile ocazionate de achiziţionarea şi respectiv edificarea imobilelor, comisia a reţinut că apartamentul de 3 camere situat în Miercurea Ciuc, jud. Harghita a fost cumpărat cu plata în rate pe numele fiicei cercetaţilor cu suma de 160.000 lei, sumă achitată în întregime; că valoarea construcţiei edificată în Buşteni şi, respectiv în Băile Tuşnad, este de 158.466.200 lei şi, respectiv, de 86.622.400 lei, valori care au fost stabilite prin expertiza administrată în cauză, necontestată de părţi, şi care reprezintă nu valoarea de circulaţie ci valoarea tehnică însumând investiţiile, sumele cheltuite de cercetaţi pentru manoperă, materiale transporturi etc., la preţurile din anii în care s-au derulat lucrările de construcţii, expertiza precizând că aceste calcule au fost efectuate pe perioade de executare a lucrărilor şi faze de lucru, aplicându-se coeficientul de actualizare corespunzător perioadei în care s-au efectuat acestea. În baza probelor testimoniale administrate a rezultat că imobilele au fost edificate, în funcţie de mijloacele financiare pe care cercetatul le-a avut la dispoziţie, cu ajutorul rudelor şi prietenilor, fără încheierea unui contract cu o societate de construcţii specializată şi că o parte din materialele folosite le-a dobândit în baza contractului încheiat cu SC W. SRL (fila 85) cu ocazia lucrărilor de demolare şi dezafectare a terenului vilei nr. 12 din Băile Tuşnad, prin cedare fără plată (cărămizi, piatră, scânduri, geamuri). Cu privire la terenurile pe care s-au edificat construcţiile, s-a reţinut că terenul din Buşteni în suprafaţă de 400 mp a fost dobândit de la familia L. (prieteni cu bunicii cercetatului care au locuit în această localitate) prin cumpărare, în anul 1990, la preţul de 5000 lei iar cu privire la terenul din Băile Tuşnad în suprafaţă de 525 mp s-a reţinut că cercetatul l-a primit în folosinţă şi ulterior în proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991 de la Primăria Tuşnad.
Nu au fost cuprinse la capitolul de cheltuieli şi nici la venituri, autoturismele ale căror acte au fost depuse la dosarul cauzei întrucât o parte din acestea au fost cumpărate şi vândute de fiul cercetaţilor, D.T., operaţiuni ce se regăsesc în capitalul social al societăţii comerciale a acestuia iar autoturismul VW Golf cumpărat de cercetat în leasing de la SC D. Odorheiu Secuiesc a fost vândut la începutul anului 2001, fiind relevată la capitolul venituri doar suma de 12.000.000 lei reprezentând diferenţa dintre avansul şi câteva rate achitate de acesta, restul ratelor din contractul de leasing fiind preluate de cumpărător.
S-a conchis că, faţă de veniturile realizate, de 816.341.519 lei, în urma scăderii sumelor aferente „coşului zilnic" reprezentând 40% din venituri, respectiv 326.536.607 lei, faţă de cheltuielile în sumă de 246.613.600 lei, cheltuieli pentru edificarea celor două imobile şi achiziţionarea apartamentului din Miercurea Ciuc rămâne în plus o sumă de 243.191.312 lei şi astfel rezultă că sumele cheltuite sunt pe deplin justificate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs MINISTERUL DE INTERNE prin DIRECŢIA JURIDICĂ, solicitând admiterea recursului, casarea ordonanţei de clasare şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Criticând ordonanţa recurată, MINISTERUL DE INTERNE a susţinut că expertizele efectuate pentru evaluarea celor 2 imobile (situate în localităţile Buşteni şi Tuşnad) sunt irelevante având în vedere că atât calitatea cât şi volumul lucrărilor necesare executării unor astfel de construcţii necesită personal specializat, nefiind posibilă efectuarea lor de către persoane necalificate, cu materiale provenind din demolări; că nu au fost incluse la capitolul „Cheltuieli", sumele necesare achiziţionării acţiunilor deţinute de cercetaţi la F.B. Miercurea Ciuc, respectiv SIF Transilvania; nu au fost luate în calcul cheltuielile ocazionate de întreţinerea celor doi copii care, până în anul 1995 nu au avut nici un fel de venituri, în condiţiile în care în perioada 1990-1995 s-au început şi lucrările de construcţie la cele două imobile şi a fost achitat apartamentul situat în municipiul Miercurea Ciuc şi că s-a omis luarea în calcul a cheltuielilor ocazionate de cumpărarea de obiecte de mobilier, a aparaturii de uz casnic de folosinţă îndelungată.
La data 22 iunie 2005, apărătorul cercetaţilor D.T. şi I.D. a invocat excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a Direcţiei Juridice a Ministerului de Interne de a declara recurs, motivând că promovarea căii de atac a recursului este de competenţa ministrului administraţiei şi internelor, excepţie care va fi respinsă, în raport cu prevederile art. 8 alin. (1) lit. g) din Instrucţiunile ministrului administraţiei şi internelor şi ale Ordinului MAI nr. 642/2005 (depuse în copie la dosar), în temeiul cărora directorul general precum şi directorii generali adjuncţi ai Direcţiei Generale Reglementări Juridice şi contencios semnează, în numele ministrului administraţiei şi internelor şi pentru acesta, acţiuni în justiţie, căi de atac şi orice mijloace legale de apărare a intereselor MAI în faţa instanţelor de judecată şi a autorităţilor jurisdicţionale.
Cu privire la susţinerile recurentului MINISTERUL DE INTERNE în sensul că expertiza administrată în cauză ar fi irelevantă, este de reţinut că raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 16 mai 2002, fiind comunicat Ministerului de Interne şi persoanelor cercetate la data de 17 mai 2005, conform menţiunii făcute pe exemplarul ataşat la lucrările cauzei (filele 335 - 359).
La data de 27 mai 2002, când au avut loc dezbaterile, atât reprezentantul MINISTERULUI DE INTERNE cât şi D.I. au declarat că nu au obiecţiuni la raportul de expertiză şi nici alte cereri de probaţiune de formulat, Comisia de cercetare rămânând în pronunţare (fila 408). Astfel fiind, critica din recurs vizând „irelevanţa" expertizei întrucât atât calitatea cât şi volumul lucrărilor necesare executării unor construcţii ca cele edificate de cercetat ar necesita personal specializat nu pot fi primite cum nu poate fi primită nici susţinerea că s-a omis luarea în calcul a cheltuielilor ocazionate de cumpărarea de obiecte de mobilier a aparaturii de uz casnic de folosinţă îndelungată, achiziţionate de cercetaţi întrucât acestea nu au făcut obiectul actului de sesizare, la existenţa acestora făcându-se referire doar în recurs, în mod generic, fără a fi identificate.
Recursul este fondat însă pentru considerentele care succed.
Cercetând actele dosarului se constată că în balanţa de venituri şi cheltuieli pe care Comisia de cercetare a avut-o în vedere la pronunţarea soluţiei, la capitolul „Venituri" au fost cuprinse sume în dovedirea cărora nu au fost depuse înscrisuri.
Astfel, la acest capitol, sunt menţionate veniturile salariale ale fiicei cercetaţilor, D.C., în sumă de 75.860.000 lei pe care le-ar fi obţinut în perioada 1996-1999,în calitate de judecătoare la Judecătoria Miercurea Ciuc, fără a fi justificate printr-o adeverinţă sau stat de plată, precum şi veniturile în sumă de 140.000.000 lei realizate de fiul cercetaţilor, D.T., care până în anul 2001 a gospodărit împreună cu aceştia, fiind necăsătorit, cu motivarea că din anul 1995 a fost patron şi asociat la diferite societăţi comerciale (SC C. SRL şi SC F. SRL ) iar în anii 1996 -1999 a lucrat mai multe luni în Germania şi SUA, realizând din aceste activităţi, pe o perioadă de 5 ani, suma arătată.
Pentru justificarea sumei de 140.000.000 lei nu există însă decât o adeverinţă de aprobare/contract de muncă în Germania pentru perioada 1 septembrie-30 octombrie 1996 (fila 261), o adeverinţă eliberată de SC F. SRL Miercurea Ciuc în sensul că D.T. a fost retribuit cu suma de 24.000.000 lei în perioada 16 februarie 1998-9 septembrie 1999 (fila 221), o declaraţie dată de I.C. în sensul că în perioada 1997-1998 D.T. a fost plătit lunar cu sume în valoare de 2.500.000 -3.000.000 lei pentru diverse activităţi prestate precum şi o declaraţie dată de P.C. în sensul că fiul cercetaţilor ar fi obţinut o viză pentru SUA, în 1999 unde ar fi lucrat 2 luni şi că din spusele acestuia cunoaşte că acolo ar fi câştigat suma de 3000 dolari şi că, în urma vânzării părţilor sociale pe care acesta le deţinea la SC F. SRL Miercurea Ciuc a obţinut suma de 25.000.000 lei (fila 304). Este de reţinut că din actele contabile depuse la dosar, rezultă că societăţile comerciale la care fiul cercetaţilor a fost asociat nu au avut profit (filele 73 – 208).
Tot la capitolul „Venituri" a fost trecută suma de 30 milioane lei reprezentând preţul pe care soţia cercetatului l-ar fi primit pentru vânzarea casei părinteşti din Tuşnad, în 1998, deşi, potrivit actului de vânzare-cumpărare (fila 231), acesteia i-a revenit numai suma de 7.500.000 lei din preţul de 30.000.000 lei, fiind vorba de patru moştenitori.
La fila 171 se află adresa emisă de B.U.R. SA Miercurea Ciuc din care rezultă că cercetatul D.I. a participat la acţiunea de privatizare a SC B. Miercurea Ciuc „în mod indirect", menţionându-se că acesta nu a beneficiat de certificat de acţionar, însă a primit aceleaşi drepturi băneşti pentru un număr de 165 acţiuni rezultate din 15 carnete de certificate împrumutate şi că „la valorificarea pachetului de acţiuni a încasat suma de 95.000.000 lei la data de 5 octombrie 2000". Această sumă a fost trecută la capitolul „Venituri" fără a se cerceta dacă acţiunile la SC B. Miercurea Ciuc s-au aflat în proprietatea cercetatului şi în ce mod le-a dobândit, pentru ca valoarea obţinută din vânzarea lor să poată fi considerată ca venit, justificare existând numai cu privire la dividendele obţinute în calitatea cercetatului de acţionar la SIF Muntenia (filele 227 – 230).
Faţă de considerentele arătate, recursul urmează a fi admis, ordonanţa de clasare va fi casată iar cauza va fi trimisă Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş pentru o nouă examinare, în vederea completării probatoriului în sensul celor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepţia privind lipsa calităţii DIRECŢIEI JURIDICE A MINISTERULUI ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR de a declara recurs, aşa cum a fost invocată.
Admite recursul declarat de MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR împotriva Ordonanţei nr. 11 din 3 iunie 2002 a Curţii de Apel Tg.Mureş, Comisia de cercetare a averilor constituită conform Legii nr. 115/1996 şi trimite cauza pentru o nouă examinare, aceleiaşi comisii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8370/2002. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1364/2002. Civil. Plângere proces verbal... → |
|---|
