ICCJ. Decizia nr. 141/2002. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 141
Dosar nr. 5087/2002
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 9594/2000 pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamanta C.A. a chemat în judecată Primăria Municipiului Constanţa pentru restituirea terenului în suprafaţă de 221 mp, situat în Constanţa.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că imobilul sus amintit a fost dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 75 din 5 februarie 1959.
Ulterior, reclamanta şi soţul său C.G. au construit un imobil alcătuit din 4 camere şi dependinţe, pe o suprafaţă de 115,06 mp.
Terenul a fost expropriat în baza Decretului nr. 270/1980, iar locuinţa demolată ulterior.
Prin sentinţa civilă nr. 4336 din 5 aprilie 2001, Judecătoria Constanţa şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Constanţa, motivat de faptul că la data de 8 martie 2001, reclamanta şi-a precizat obiectul acţiunii în sensul că a solicitat retrocedarea terenului care este liber de construcţii.
Pe rolul Tribunalului Constanţa cauza a fost înregistrată sub nr. 2182/2001.
În cauza de faţă s-a formulat cerere de intervenţie de către S.C.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 362 din 23 aprilie 2002, a admis acţiunea principală formulată de reclamantă şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de S.C. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local Constanţa şi Municipiul Constanţa, prin Primar şi i-a obligat pe aceştia să retrocedeze reclamantei lotul nr. 1, în suprafaţă de 221 mp, delimitat prin punctele A, B, E, F, iar intervenientei S.C. lotul nr. 2, având aceeaşi suprafaţă de 221 mp, delimitat prin punctele E, F, C, D.
Instanţa de fond a apreciat că se impune retrocedarea celor două loturi, deoarece ele sunt libere, nu au fost afectate pentru cauze sociale, iar art. 35 din Legea nr. 33/1994 arată în mod clar că aceste suprafeţe de teren, dacă sunt libere, pot fi restituite.
Împotriva acestei hotărâri, pârâţii au declarat apel, iar Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 111/C din 8 octombrie 2002, a respins ca nefondat apelul pârâţilor, menţinând soluţia primei instanţe.
Pârâţii Consiliul local Constanţa şi Municipiul Constanţa, prin Primar au declarat recurs, criticând soluţia instanţei de apel pentru greşita apreciere a faptului că terenul este liber, neafectat de construcţii şi încadrându-se în prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, deci nu a fost utilizat potrivit scopului exproprierii.
În cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susţinut că greşit instanţa de apel a considerat aspectul restituirii despăgubirilor primite de reclamantă ca fiind o cerere nouă, formulată de pârâţi în faţa instanţei de apel, în lipsa unei cereri reconvenţionale.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 35 din Legea nr. 33/1994, dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
Curtea de apel, raportat la textul de lege menţionat, a reţinut corect, în urma analizării probelor dosarului, că terenul în discuţie este liber, neafectat de vreo construcţie de utilitate publică şi, pe cale de consecinţă, l-a retrocedat proprietarei.
De altfel, şi concluzia raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză a fost în sensul că terenul revendicat este neconstruit, nu a făcut obiectul nici unui amplasament proiectat şi nu foloseşte ca servitute locuinţelor sociale din zonă.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs referitor la despăgubiri nu poate fi primit.
Pârâţii nu au formulat cerere reconvenţională pentru a solicita obligarea reclamantei la restituirea despăgubirilor primite; în lipsa unei astfel de cereri, această apărare nu poate fi primită, deoarece, în caz contrar, instanţa ar fi pronunţat o hotărâre plus petita.
Faţă de cele de mai sus, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Consiliul local al Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa, prin Primar împotriva deciziei nr. 111 C din 8 octombrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1424/2002. Civil. Actiune în constatarea... | CSJ. Decizia nr. 2238/2002. Civil → |
|---|
