CSJ. Decizia nr. 1485/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1485DOSAR NR.2885/2002
Şedinţa publică din 10 aprilie 200.
La data de 21 martie 2003 s-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.837 din 5 martie 2001 a Judecătoriei Bistriţa şi deciziei civile nr.499/R din 25 iunie 2001 a Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 21 martie 2003 iar pronunţarea s-a amânat la 3 aprilie, apoi la 10 aprilie 2003.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţie înregistrată la 10.07.2000, T.D.a solicitat instanţeianularea Ordinului nr.290 din 28 iunie 2000, emis de Prefectura Judeţului Bistriţa Năsăud, reîncadrarea sa în funcţia de director al Direcţiei Resurse Umane, Secretariat şi Relaţii cu Publicul, din cadrul Prefecturii, precum şi obligarea intimatei la plata drepturilor băneşti cuvenite şi la daune morale.
Prin sentinţa civilă nr.837 din 5 martie 2001 a Judecătoriei Bistriţa a fost admisă în parte contestaţia celui în cauză, dispunându-se reîncadrarea sa în funcţia de consilier expert gradul I A, deţinută anterior funcţiei de director. S-a dispus obligarea intimatei la plata despăgubirilor în valoare de 17.752.500 lei, reprezentând drepturi salariale pe perioada 13.07.2000 - 28.02.2001, precum şi în continuare câte 2.367.000 lei lunar, până la reîncadrarea în muncă. S-a luat act de renunţarea reclamantului la capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că în fapt nu a avut loc o reducere reală de posturi şi întrucât postul de director al Direcţiei de Resurse Umane s-a desfiinţat, s-a dispus reîncadrarea contestatorului pe postul deţinut anterior numiriisale ca director şi anume consilier expert gradul I A, post care exista în schemă la data desfacerii contractului de muncă.
Recursul declarat de Prefectura Judeţului Bistriţa Năsăud împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr.499 din 25.06.2001 a Tribunalului Bistriţa Năsăud – Secţia civilă.
Tribunalul a avut în vedere de asemenea că nu s-a făcut dovada reducerii reale şi efective a postului deţinut de contestator, sarcina probei revenind intimatei. Comparându-se statul de funcţii şi organigrama unităţii anterior reducerii invocate şi după aceasta nu rezultă că s-a redus numărul de posturi de consilier expert gradul I A, corespunzător funcţiei deţinute de contestator înainte de ocuparea postului de director.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva acestor hotărâri, considerând în sensul art.330 C.proc.civ.că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, totodată fiind şi netemeinice.
Se susţine că reducerea de personal şi reorganizarea activităţii Prefecturii a fost impusă de HG nr.383/1997 modificată prin HG nr.428/2000 şi Ordinul nr.165/2000 al Ministerului Funcţiei Publice, prin care s-a stabilit numărul maxim de posturi pentru aparatul Prefecturii Judeţului Bistriţa Năsăud la 44. Ca urmare au fost desfiinţate două direcţii, între care şi Direcţia Resurse Umane, Secretariat şi Relaţii cu Publicul. Astfel s-a făcut dovada certă că desfiinţarea postului deţinut de contestator a fost efectivă, ceea ce se apreciază numai în raport de data aplicării măsurii respective.
Se consideră că hotărârile sunt greşite şi pentru că s-a dispus reîncadrarea contestatorului pe un post inexistent, acesta fiind desfiinţat urmare reorganizării şi restructurării aparatului din prefectură.
În final se solicită casarea hotărârilor pronunţate şi pe fond respingerea contestaţiei formulate.
Recursul în anulare este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:
Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului rezultă că prin soluţia a cărei casare se solicită prin recursul în anulare de faţă, a fost admisă în parte contestaţia celui în cauză, dispunându-se reîncadrarea sa pe un anumit post, se constată că instanţele nu au anulat Ordinul de desfacere a contractului de muncă, astfel cum s-a solicitat în principal şi nici nu puteau hotărî în acest sens, întrucât postul de director în raport de care s-a emis Ordinul nr.290/28.06.2000 al Prefecturii Judeţului Bistriţa Năsăud, a fost desfiinţat odată cu desfiinţarea direcţiei.
Această situaţie anume a desfiinţării postului, în raport de care s-a emis ordinul de desfacere a contractului de muncă urmare reducerii de personal este necontestată în cauză.
Cu toate acestea, instanţele au făcut o analiză amănunţită a numărului celorlalte posturi de execuţie, pe baza unui amplu probatoriu cu înscrisuri diferite, depuse de ambele părţi.
Între acestea, în legătură cu numărul de posturi în schema posterioară ordinului contestat, există unele inadvertenţe, astfel că fiind în discuţie un număr maxim de posturi de 42 sau 44, ambele părţi au sesizat Procuratura în legătură cu comiterea unor infracţiuni de fals.
În această situaţie, în adoptarea unei soluţii temeinice în cauză, Curtea are în vedere adresa nr.1388/14.03.2003 a Ministerului Administraţiei Publice, în cuprinsul căreia se face precizarea că singurul act, emis în condiţiile legii, respectiv HG nr.383/1997, modificată prin HG nr.428/2000 şi cu respectarea Ordinului Ministerului Funcţiei Publice nr.165/2000, care a produs efecte juridice a fost Ordinul Prefectului judeţului Bistriţa Năsăud nr.288/28.06.2000, prin care s-a stabilit un număr efectiv de 42 posturi.
Acelaşi număr de personal rezultă şi din analizarea Situaţiei privind evoluţia numărului şi structura personalului Prefecturii Judeţului Bistriţa Năsăud în perioada 01.02.2000 - 30.09.2001, efectuată conform Ordinului nr.288/26.06.2000 la care s-a făcut referire şi nu 44 posturi, între care a fost înscrisă alături de funcţia de consilier şi aceea de expert, ce se regăsesc în înscrisul depus de contestator.
Aşa fiind, rezultă că reducerea de personal a fost efectivă, ea a corespuns nevoii de înscriere în numărul maxim de posturi aprobat, astfel că desfiinţându-se un post de natura celui deţinut de cel în cauză, măsura desfacerii contractului de muncă în temeiul art.130 lit.a din C.mun.este legală şi temeinică.
Desfiinţarea postului deţinut de contestator a fost analizată în raport de data luării acestei măsuri, de desfacere a contractului de muncă, neavând relevanţă juridică modificarea ulterioară a numărului de posturi, chiar majorarea acestora sau schimbarea specialităţilor necesare. De aceea, s-a reţinut că organizarea unui concurs pentru ocuparea unor posturi în anul următor nu afectează în nici un fel temeinicia măsurii ce a fost contestată în cauza de faţă.
Dar soluţia adoptată de instanţe este criticabilă şi pentru că s-a dispus reîncadrarea contestatorului pe postul de consilier-expert gradul I A, funcţie care în această denumire nu a existat şi nici nu există în Statul de Funcţii al Prefecturii Judeţului Bistriţa Năsăud.
Potrivit Legii nr.188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici, Anexă pct.B – funcţii publice de execuţie, este prevăzută la pct.1 funcţia de consilier, iar la pct.2 este prevăzută funcţia de expert, ceea ce înseamnă că sunt două funcţii publice distincte şi nu una singură.
Inexistenţa postului de consilier-expert rezultă şi din examinarea Ordinului nr.370 din 28.07.2000 al Prefecturii Judeţului Bistriţa Năsăud prin care s-au stabilit funcţiile publice de conducere şi de execuţie, precum şi echivalarea acestora cu funcţiile existente, în anexa căruia nu se regăseşte funcţia menţionată.
În raport de cele arătate, reţinând că reducerea de personal la data emiterii ordinului de desfacere a contractului de muncă a fost reală şi efectivă, recursul în anulare de faţă va fi admis, în sensul casării hotărârilor pronunţate şi pe fond a se hotărî respingerea contestaţiei celui în cauză ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.837 din 5 martie 2001 a Judecătoriei Bistriţa şi deciziei civile nr.499/R din 25 iunie 2001 a Tribunalului Bistriţa. Casează hotărârile atacate şi pe fond respinge contestaţia formulată de T.D.în contradictoriu cu Prefectura Judeţului Bistriţa Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1487/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1484/2002. Civil → |
|---|
