CSJ. Decizia nr. 1484/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1484Dosar nr.322/2002
Şedinţa publică din 10 aprilie 2003
La data de 19 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de intervenienţii S.V.şi A.O.împotriva deciziei nr.172 din 29 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, Secţia civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la 19 martie 2003, iar pronunţarea decizieis-a amânat la data de 3 aprilie şi apoi la 10 aprilie 2003.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la 23 septembrie 1999 pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, reclamanta R.G.a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu Severin, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi şi Ministerul Finanţelor Publice pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună retrocedarea terenului în suprafaţă de 156,50 mp situat în Turnu Severin, str.Cezar nr.5.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a dobândit terenul mai sus individualizat de la soţul său R.G.şi ulterior, prin Decretul 159/1983 a fost expropriat.
La 1 noiembrie 1999, S.V.şi A.O.au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând retrocedareasuprafeţei de 72,50 mp din terenul menţionat.
Au arătat că R.G.nu a fost soţul reclamantei, ci socrul acesteia, care a donat prinact dotal fiicei sale, T.L.şi soţului T.N.½ din suprafaţa de 145 mp împreună cu 4 camere, astfel cum a fost individualizat, ce alcătuiesc un apartament în suprafaţă de 94 mp, conform actului autentificat sub nr.373/1943, transcris sub nr.1345/1943 la Tribunalul Mehedinţi.
Ulterior T.L.şi N. au înstrăinat ½ din donaţie lui A.G., care este autorul intervenienţilor. Instanţa a admis în principiu cererea deintervenţie.
Cum reclamanta R.G.a decedat la 3 decembrie 1999, instanţa a dispus introducerea în cauză a moştenitorului R.I. acesta intrând în drepturile succesoarei sale.
Prin sentinţa civilă 2035 din 3 aprilie 2000 Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi apreciind că nu este competentă material a soluţiona pricina, în raport de prevederile art.2 lit."e" din C.proc.civ..
Împotriva sentinţei menţionate a declaratapel moştenitorul reclamantei R.G., anume R.I., iar prin Decizia 1737 A din23 iunie 2000 Tribunalul Mehedinţi, Secţia civilă, a respins ca nefondat apelul, cu motivarea că, în mod corect Judecătoria Turnu Severin s-a dezinvestit, faţă de dispoziţiile art.2 lit.e din C.proc.civ., prinlege competenţa materială de soluţionare a cauzelor ce au ca obiect cererile în materie de expropriere fiind date în competenţa materială a Tribunalului.
Legal învestit cu soluţionarea pricinii venită prin declinare de competenţă, Tribunalul Mehedinţi a înregistrat cauza subnr.6432/2000 pe rolul acestei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr.89 din 1 iunie 2001, această instanţă, urmare soluţionării cauzeia admis acţiunea precizată de reclamantul R.I., introdus în cauză, încalitate de moştenitor al defunctei R.G., obligândpârâtele D.G.F.P. Mehedinţi şi Ministrerul Finanţelor să plătească reclamantului şi intervenienţilor suma de 96.498.950 lei, cu titlul de despăgubiri pentru imobilul din str.Cezar nr.5, din care reclamantului îi revine suma de 48.249.475 lei, iar intervenienţilor S.V.şi A.O.48.249.475 lei.
Instanţa a reţinut în considerente, că pe situaţia de fapt corect expusă în motivarea cererii de chemare în judecată şi intervenţie, în condiţiile Decretului nr.159/1983 al fostului Consiliu de Stat a fost expropriat imobilul dinstr.Cezar nr.5, construcţia fiind demolată, iar terenul rămânând liberşi, ca urmare a abrogării art.4 din Decretul 467/1979 şi Legii 58/1974 privindsistematizarea teritoriului, odată cu intrarea în vigoare a noii Constituţii toate decretele de expropriere au devenit caduce.
Graţie acestei situaţii, terenurile cu sau fără construcţii, care nu au fost preluate efectivîn scopul pentru care au fost expropriate, aparţin foştilor proprietari.
S-a mai reţinut că în conformitate cu concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate, reclamantul şi intervenienţii (care sunt de drept succesorii lui R.G.şi A.G.) au dreptul la despăgubiri pentru terenul expropriat, cuantificate la totalul de 96.498.950 lei.
De asemenea afost obligat la despăgubiri şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi D.G.F.P. Mehedinţi, instanţa apreciind că pârâtul Consiliul Local Turnu Severin nu are calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinţei 89/1 iunie 2001 au declaratapel intervenienţii susţinând că soluţia instanţei de fond este criticabilă sub aspectul legat de neatribuirea în natură a terenului, întrucât acesta este liber de construcţii.
Prin Decizia nr.172 pronunţată la 29 octombrie 2001, Curtea deApel Craiova a respins ca nefondat apelul, păstrând motivarea primei instanţe.
Decizia din apel a fost recurată prin exercitarea acestei căi de atac de către intervenienţii S.V.şi A.O., care au invocat ca motiv de recurs art.304 pct.8 din C.proc.civ. în sensul că soluţia de respingere a apelului a fost pronunţată cu interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii.
În dezvoltarea criticilor intervenienţii arată că terenul a cărui retrocedare a format obiectul litigiului este liber, neafectat de construcţii sau lucrăride utilităţi publice, că suprafaţa aflată în proprietatea acestora este de 72,50 mp,şi solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunţate în sensul admiterii cererii de restituire în natură a terenului revendicat.
La motivele de recurs ale intervenienţilor a opus întâmpinare intimatul-reclamant R.I., în conformitate cu dispoziţiile art.308 alin.(2) din C.proc.civ. solicitând respingerea recursului, întrucât terenul în litigiu nu este liber de construcţii (fiind în stadiu avansat lucrările de edificare a CatedraleiOrtodoxe), are regimul juridic coindiviz, iar restituirea (retrocedarea) în natură nu este posibilă.
Recursul privit prin prisma motivelor invocate, este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a învestit instanţa cu soluţionarea unei acţiuni în retrocedare a terenului în suprafaţă de 156,50 mp situat în Turnu Severin, str.Cezar nr.5, asupra căruia şi intervenienţii S.V.şi A.O.pretind a fi coproprietari cu privire la suprafaţa de 72,50 mp, dobândită ca efect al succesiunii de pe urma autorului A.G..
Precizată şi continuată de moştenitorul reclamantei, R.I. -cu prilejul soluţionării în primă instanţă, de Tribunal, căruia îi revine în competenţă materială, prin lege, judecarea cererilor în materie de expropriere (art.2 lit.a din C.proc.civ.) -acţiunea a fost admisă în contradictoriu cu pârâţii D.G.F.P. Mehedinţi şi Ministerul Finanţelor Publice dispunându-se obligarea pârâtelor, mai sus menţionate la despăgubiri,către reclamant şi intervenienţi însumă de 96.498.950 lei.
Instanţa în urma procedurii de administrare a probatoriilor (înscrisuri şi expertiză) a reţinut calitatea procesuală a reclamantei şi intervenienţilor.
În această ordine de idei, reclamantul a dovedit că este succesorul lui R.G.care i-a succedat la rându-i lui R.G., care a dobândit cu titlul de proprietate contractul de vânzare-cumpărare 1276 din 14 octombrie 1925 terenul individualizat.
Instanţa a dispus introducerea în cauzăîn calitate de participanţi la procesul civil în interes propriu, a intervenienţilor S.V.şi A.O.justificând interesul, dată fiind calitatea acestora de proprietari conform liberalităţii, realizată sub forma actului dotal, prin care autorul R.G.a donat fiicei sale T.L.căsătorită cu T.N., jumătate din suprafaţa de 145 mp, conform actului autentificat sub nr.373/1943, transcris sub nr.1345/1943 la Tribunalul Mehedinţi.
Dobândită cu regimul juridic al donaţiei jumătatea din imobil, teren şi construcţii a fost înstrăinată conform contractului de vânzare-cumpărare 3481/1981 către A.G.,autorul intervenienţilor S.V., A.O..
A fost scos din cauză pârâtul Consiliul Local Turnu Severin, cu privire la care instanţa, în mod corect a apreciat că acesta nu are legitimare procesuală pasivă în cauză.
Omologând concluziile raportului de expertiză, instanţa a considerat că terenul în litigiu, ce a fost expropriat în temeiul Decretului 159/1983 şi-a găsit finalitatea scopului, în sensul realizării lucrărilor de utilitate publică (construcţia unei catedrale) astfel că instanţa corect a obligat pârâţii la despăgubiri.
Soluţia a fost menţinută şi înfaza decontrol judiciar ordinar, Curtea de Apel Craiova, păstrând motivarea instanţei de fond.
Criticile recurenţilor nu subzistă unei analize pertinente, Curtea apreciind că terenul nu poate fi retrocedat în natură,dată fiind utilitatea publică dobândită ca afect al exproprierii, realizată conform Decretului 159/1983. În sprijinul acestei soluţii sunt concludente probele administrate, din conţinutul adresei 10.0003/1999 a Primăriei Municipiului Drobeta Turnu Severin, ca şi din expertiza tehnică de specialitate, rezultând că, datorită construirii catedralei ortodoxe în perimetrul terenului în litigiu este inoportună şi imposibilă retrocedarea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Chiar şi starea de indiviziune în care se află reclamantul şi intervenienţii împiedică restituirea imobilului, câtă vreme, dreptul de proprietate este nedeterminat.
Ca atare, atât timp cât durează starea de indiviziune, drepturile coproprietarilor asupra terenului nefiind strict delimitate şi determinate, titularii nu pot să pretindă un drept exclusiv asupra părţilor ce li se cuvin, decât în condiţiile sistării stării de indiviziune, când dreptul fiecăruia se conturează în mod exclusiv.
Răspunzând intimatului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, care, în apărare a opus excepţia prescripţiei dreptului de a cere despăgubiri, având în vedere precizarea recurenţilor în sensul restituirii în natură, devine inoportună excepţia invocată, în respectarea principiuluidisponibilităţii ce guvernează procesul civil.
Cum instanţa este datoare a se pronunţa cu privire la toate chestiunile, excepţiile invocate de părţi, este de precizat că, respingând recursul şi excepţia prescripţiei dreptului de a cere despăgubiri, Curtea realizează o proteguire a drepturilor părţilor, consfinţită de lege, în considerarea principiului „non reformatio in peius", aplicabil potrivit art.316 din C.proc.civ.
Concluzionând, faţă de cele expuse, Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat, conform art.312 alin.(1) teza a II-a din C.proc.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de intervenienţii S.V.şi A.O.împotriva deciziei nr.172 din 29 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, Secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1485/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1452/2002. Civil → |
|---|
