ICCJ. Decizia nr. 169/2002. Civil. Anulare intabulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 169.
Dosar nr. 3550/2002
Şedinţa publică din 3 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1819 din 1 aprilie 1998 a Judecătoriei Bistriţa s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul H.S. contra pârâţilor Municipiul Bistriţa prin Primar, RATL Bistriţa, T.I. şi T.M. pentru rectificarea intabulării.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acţiunii.
Prin Decizia nr. 113/A din 23 februarie 2001, Tribunalul Bistriţa Năsăud a admis apelul, a desfiinţat Decizia apelată şi a trimis dosarul spre competentă soluţionare Tribunalului Bistriţa Năsăud având în vedere valoarea obiectului litigiului ce depăşeşte 150.000.000 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 148 din 21 septembrie 2001 Tribunalul Bistriţa Năsăud a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele:
Imobilul, casă şi teren situat în Bistriţa, este înscris în CF 2323 Bistriţa, nr.top. 1452 şi a constituit proprietatea reclamantului şi a soţiei sale.
Prin sentinţa civilă nr. 1205/1965 Tribunalul Popular al Raionului Bistriţa, în dosarul nr. 1642/1965 a admis acţiunea fostului Sfat popular al Raionului Bistriţa şi a dispus trecerea în patrimoniul statului a imobilului de mai sus, în baza art. 1 lit. d) din Decretul nr. 111/1951 fiind bun părăsit, fără stăpân. Hotărârea a intrat în autoritatea lucrului judecat şi a fost intabulată în cartea funciară.
Cererea de revizuire formulată de reclamant împotriva sentinţei de mai sus, a fost respinsă de judecătoria Bistriţa prin sentinţa civilă nr. 2898/1999 nefiind atacată cu apel.
Împotriva sentinţei civile nr. 148 din 21 septembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, a declarat apel reclamantul solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acţiunii.
Prin Decizia civilă nr. 67 din 21 mai 2002 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul H.S. şi cererea de intervenţie în interesul acestuia formulată de H.I. şi B.L. A obligat pe reclamant să plătească intimaţilor T.I. şi T.M. suma de 4.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele Decretului 115/1938 în legătură cu intabularea, iar sentinţa care a stat la baza intabulării nu a fost scoasă din vigoare prin nici o cale ordinară sau extraordinară de atac.
În contra deciziei mai sus menţionate au declarat recurs reclamantul H.S. şi intervenienţii H.I. şi B.L. prin care au arătat că sunt aspecte de aplicare greşită a legii constând în:
- calificarea greşită a acţiunii şi nerespectarea cadrului juridic rezolvat de instanţă de casare;
- greşeala de a se considera că preluările abuzive de către stat prin titluri de natura jurisdicţională nu ar putea fi cercetate sub aspectul valabilităţii;
- nesancţionarea relei credinţe a subdobânditorilor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 165 din 20 martie 1997;
- privarea apelantului-reclamant de dreptul la un recurs (apel) efectiv;
- privarea recurentului-reclamant de dreptul la un proces echitabil;
Recursul este nefondat.
Corect instanţele au respins pe fond, pretenţiile reclamanţilor prin aplicarea legii care nu îngăduie încălcarea autorităţii de lucru judecat şi nici anularea intabulării unui drept fără desfiinţarea titlului care a stat la baza intabulării întrucât titlul pus în executare a produs efecte directe faţă de fostul proprietar tabular, fiindu-i opozabil.
Litigiul a fost finalizat definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 1205/1965 a Tribunalului Popular al raionului Bistriţa sentinţă definitivă – nedesfiinţată pe căile legale. Cererea de revizuire a fost respinsă şi rămasă definitivă prin neapelare.
Înlăturarea unei stări tabulare care are la bază nulitatea titlului înscris în Cartea funciară nu se poate realiza împotriva drepturilor stabilite prin hotărâre judecătorească, dacă se încearcă înlăturarea constatărilor care au puterea lucrului judecat.
Sub aceste aspecte motivarea soluţiei pronunţate în apel corespunde legii.
Criticile sunt, în consecinţă, nefondate.
Aspecte care vizează netemeinicia soluţiei exced motivului de recurs invocat, în sensul că art. 166 C. proc. civ. impune lipsa dreptului judecătorului de a verifica temeinicia unei hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat, altfel decât prin căile de control judiciar organizate legal. Şi sub acest aspect recursul este neîntemeiat.
În ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare nr. 165 din 20 martie 1997, acesta s-a încheiat în temeiul cărţii funciare în raport de care, buna-credinţă a fost corect reţinută la încheierea contractului.
Faţă de cele de mai sus, Decizia atacată este legală şi temeinică, astfel că recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul H.S. şi de intervenienţii H.I. şi B.L. împotriva deciziei nr. 67 din 21 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1697/2002. Civil. Uzucapiune. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2272/2002. Civil → |
|---|
