CSJ. Decizia nr. 2272/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2272DOSAR NR.4784/2002
Şedinţa publică din 30 mai 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.3276 din 28 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: intimatele-reclamante Fundaţia Bucovina Mission Inc şi Fundaţia Bucovina ambele reprezentate de avocat T.I., intimata-pârâtă Direcţia Generală a Vămilor reprezentată de consilier juridicG.M. S., lipsind intimata-pârâtă S.N. CFR S.A. Marfă.
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului în anulare, casare a hotărârii criticate şi respingerea recursului declarat de Fundaţia Bucovina Mission Inc şi Fundaţia Bucovina.
Consilier juridic G.M.S.solicită admiterea recursului în anulare conform concluziilor scrise existente la dosar.
Avocat T.I. depune concluzii scrise şi solicită respingerea recursului în anulare.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 29 octombrie 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat, potrivit prevederilor art.27 lit.f din Legea nr.92/1992 şi ale art.330 pct.2 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr.138/2000 şi nr.59/2001, recurs în anulare împotriva deciziei civile nr.3276/28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III a civilă.
S-a arătat că această hotărâre judecătorească a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce adeterminat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare s-a menţionat că prin acţiunea adresată Judecătoriei sectorului 1 reclamantele Fundaţia "Bucovina Mission" Inc şi "Fundaţia Bucovina" au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Vămilor şi Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" SA obligarea acestora la restituirea containeruluinr.HLCU 403. 457-7 cu întreg conţinutul său, constând în ajutoare umanitare sau asumei de 70.000 USD reprezentând contravaloareaacestuia.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că bunul a fost expediat de către Fundaţia "Bucovina Mission" INC din SUA prin intermediul pârâtei Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" SA, în vederea predării către destinatar, Fundaţia "Bucovina" din România. Întrucât transportatorul a încercat să sustragă containerul de la operaţiunea legală de vămuire, a fost sancţionat contravenţional, inclusiv prin aplicarea măsurii confiscării bunului, astfelîncât el nu a mai fost predat destinatarului.
Prin sentinţa civilă nr.20479 din 9 noiembrie 2000, Judecătoria sectorului 1 a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantelor, cu motivarea că bunul este deţinut de pârâta Direcţia Generală a Vămilor în baza unui titlu executoriu, respectiv procesul-verbal de contravenţie nr.776 din 7 octombrie 1999.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută prin Decizia civilă nr.108 A din 25 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă şi de contencios administrativ.
Recursul declarat de reclamante împotriva acestei decizii a fost admis de către Curtea de Apel Bucureşti, care prin Decizia civilă nr.3276 din 28 noiembrie 2001, dată cu opinia separată a unui judecător, a admis apelul formulat împotriva sentinţei pronunţate în fond. A fost schimbată în totalitate sentinţa în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtelor, în solidar, la restituireabunului confiscat sau a contravalorii acestuia de 70.000 USD.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că pârâteleau reţinut bunul în mod nelegal, în cauză fiind incidente dispoziţiile art.1909 alin.2 C. civ.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că această decizie este greşită, bunul intrând în patrimoniul statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, iar nu al pârâtelor, în temeiul unui titlu valabil, care nu a fost desfiinţat. S-a mai susţinut că invocarea prevederilor art.1909 alin.2 C.civ.este străină naturii pricinii.
Prin întâmpinări, reclamantele au solicitat respingerea recursului în anulare, susţinând că Decizia pronunţată în recurs este legală şi temeinică.
Părţileau depus la dosarul cauzei înscrisuri în susţinerea apărărilor lor.
Au fost ataşate dosarele de fond, apel şi recurs.
Din examinarea întregului material probator administrat în cauză, Curtea reţine următoarele:
Prin "scrisoarea de donaţie" din 4 iunie 1999, Fundaţia "Bucovina Mission" Inc din SUA a transmis Fundaţiei "Bucovina" din România proprietatea asupra containerului cu nr.HLCU 403457-7 conţinând ajutoare umanitare.
Containerul a fost deplasat, prin intermediul pârâtei transportatoare Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" S.A. din Constanţa – Port spre staţia de destinaţie CFR Bucureştii Noi.
Întrucât transportatorulnu a prezentat documentele care să ateste efectuarea formalităţilor de vămuire la intrarea în ţară, prin procesul-verbal de contravenţie nr.776 din 7 octombrie 1999 întocmit de Direcţia Generală a Vămilor, a fost sancţionat contravenţional, dispunându-se şi măsura complementară a confiscării mărfurilor supuse transportului.
Urmare acestei măsuri, bunurile au intrat în proprietatea statului.
O asemenea concluzie se desprinde din analiza coroborată a dispoziţiilor art.4 lit.g din OG nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, potrivit cărora "pentru obligaţiile privind plata amenzilor, titlul de creanţă este procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a amenzii, întocmit de organul prevăzut de lege" şi a prevederilor art.25 alin.3 din acelaşi act normativ, care statuează că "pentru obligaţiile bugetare reprezentând impozite, taxe, amenzi ... alte sume datorate şi neachitate în termenul legal, titlul executoriu îl constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc".
Aşa fiind, atâta timp cât procesul -verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 7 octombrie 1999 nu a fost anulat sau desfiinţat, statul deţine bunul confiscat în temeiul unui titlu executoriu valabil.
Or, reclamantele nu au înţeles să uzeze de posibilitatea legală, conferită prin art.388 pct.2 din HG 626/1997, comb. cu art.31 alin.2 din Legea nr.32/1968 în vigoare la acea dată, dea contesta procesul-verbal de contravenţie, preferând să formuleze o acţiune în revendicare mobiliară care nu esteîntemeiată.
Într-adevăr, invocarea de către instanţa de recurs a prevederilor art.1909 alin.2 C.proc.civ. este cu totul străină de natura pricinii.
Într-adevăr, "cel ce a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru poate să-l revendice, în curs de trei ani", statuează textul menţionat.
Or, a echivala pierderea sau furtul bunului cu confiscarea lui în temeiul unui titlu executoriu care nu a fost contestat reprezintă o evidentă încălcarea legii.
Pe de altă parte, nici celelalte condiţiiale acţiunii în revendicare nu sunt îndeplinite, pârâtele nefiind "posesori neproprietari" câtă vreme bunul se află în posesia legitimă a Statului român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice.
O eventuală răspundere civilă (contractuală sau delictuală) a pârâtului transportator putea fi eventual angajată prin alte mijloace juridice.
Aşa fiind, Curtea, în opinie majoritară, va admite recursul în anulare potrivit prevederilor art.3303 alin.1 comb. cu art.304 pct.9 şi art.312 C.proc.civ., va casa Decizia atacată şi, rejudecând, va respinge recursul reclamantelor împotriva deciziei tribunalului, care va fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi,
Admiterecursul in anularedeclarat deProcurorul General al Parchetului de pe langaCurtea Suprema de Justitieimpotriva deciziei civile nr. 3276 din 28 noiembrie 2001 aCurtii de ApelBucuresti - Sectia a III a civila .
Caseaza această deciziesi rejudecândrespinge recursuldeclarat de reclamanta Fundaţia Bucovina MissionInc si Fundatia Bucovinaimpotrivadecizieicivile nr.108 A din 25 aprilie 2001 a Tribunalului Bucuresti- Sectia a V a civilasi de contencios administrativ pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30mai 2003.
Opinie separată a
domnului Judecător
OPINIESEPARATA in sensul respingerii recursului in anulare.
In dezacord cu solutiaadoptata cu majoritatea voturilor completului de judecata consider carecursul in anulare declarat de catre Procurorul Generalal Parchetului de pe langaCurtea Suprema de Justitieimpotriva decizieicivile nr. 3276 pronuntate deCurtea de ApelBucuresti - Sectia a III a civilala 28 noiembrie 2001 este nefondat sica,in consecinta, trebuiarespins.
1.0. In acest sens trebuia avut in vederefaptulcahotarareaatacata cu recurs in anulare daexpresieunora dintre cerintele esentiale instituite prin"Conventiapentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale"ratificata de Romaniaprin Legea nr. 30 /1994modificata prin Legea nr. 79/1995 (act care va fi numit in continuare "Conventie").
1.1.Relevantesub acest aspect sunt in primul randprevederilecuprinse in teza intai aARTICOLULUI6 /1. din Conventie conform carora.
"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mo.
public si intr-un termenrezonabila cauzei sale , de catre oinstantaindependenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupraincalcariidrepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil , fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotrivasa".
1.2.Sunt de asemenearelevante in cauzadispozitiileprimului alineat al "ARTICOLULUI 1 - PROTECTIA PROPRIETATII"inclus in Primului Protocol aditional la Conventiecare statueazaca:
"Orice persoanafizicasau juridicaare dreptul la respectare.
bunurilor sale . Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sadecat pentrucauza de utilitate publica si in conditiileprevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
1.3. Aceasta reglementareeste completata in al doilea alineat al articolului citatprecizandu-se ca:
"Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosintabunurilorconform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelorori a altor contributii, sau a amenzilor".
2.0.Incidenta in cauza dedusa judecatiia tuturor acestor dispozitii ale Conventieise impune a fi avuta in vedere in contextulreglemenatarilorexistente in dreptul intern si in primul rand in raport cuprevederile Constitutiei Romaniei.
2.1. In acest senseste de retinut ca potrivit art. 20 (1)din Constitutie dispozitiile din aceasta lege - fundamentala -care privesc "drepturile si libertatilecetatenilor"trebuie sa fie"interpretate si aplicate in concordantacu Declaratia Universala a Drepturiloromului, cu pactelesi cu celelalte tratate la care Romania este parte",deci si in concordanta cu Conventia.
2.2. De asemenea potrivit art. 20 (2)in caz de neconcordanta intreprevedeile Conventieisilegileinterne,cele dintaiauprioritate.
2.3.Relevantepentru corecta solutioanre a cauzeisunt siprevederile art. 41 din Constitutia Romaniei care reglementeaza"protectia proprietatii privatestabilind printre altele in alineatul (3) ca:
"Nimeni nu poate fiexpropriatdecat pentru o cauzade utilitate
publica , stabilita potrivit legii, cu dreapta siprealabila despagubire".
2.4.Dat fiind ca la originealitigiuluidedus judecatiis-a aflato presupusa masura de confiscarein cauzaisi gasescaplicareasiprevederile art. 41 (8) din Constitutie carestatueazaca:
"Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuniori contraventiipot fi confiscatenumai in conditiile legii"
2.5.In raport cu rigorilelimbii romaneacestdin urma textconstitutionalpoatecrea dificultati de interpretare in special in ceea ce priveste sintagmele:
"bunuriledestinate …din infractiuni oricontraventii"si respectiv
"bunurile folosite …din infractiuni ori contraventii".
2.6. Dincolo de acesteformulari mai putininteligibilese poatetotusi prezuma cainesenta prin art. 41 (8),astfel redactat,legiuitoruluiconstitutional a intentionat sastatueze ca:
"bunurile rezultate din infractiuni sau contraventiiprecum sicele care au fost folositeori erau destinate a fi folosite la savarsireaunor astfel de fapte pot fi confiscate in conditi prevazute de lege"
2.7.In masura in careconfiscareaastfelreglementatala nivel constitutionalreprezinta ocomponenta aactivitatii internede reprimare a infractiunilor si contraventiilor,textulcitatsealiniaza cerintelor ARTICOLULUI1 al Primului Protocol aditional al Conventieimai sus amintite (punctele 1.2. si 1.3.) .
In speta insapresupusaconfiscare nusi-a produs efectul asupra transportatorului - despre care se afirma ca ar fi comiso contraventie la regimul vamal -ci asuprareclamantelor.
Intrucatreclamantelor nu li se imputa savarsirea nici uneiinfractiuni sau contraventii este evident ca lipsirea lorde bunurilecare le apartineauare un caracter arbitrariu, incalcandatatart. 41 (8) din Constitutia Romanieicat si prevederileConventieireferitoare la protectia proprietatii.
2.8.Aceasta concluzieisi gasesteconfirmarea siin dispozitiile Legiinr. 32/1968,aflata in vigoare la dataconstatariicontraventiei si careinart. 8 alineatul 1 punctul b) prevedea ca"lucrurile care au servitla savarsireacontraventiei" sunt supuse confiscarii numai "dacasunt ale contravenientului" .
In acelasi sens este deobservat cadispozitia legala citata isi gasea o deplina aplicare si in cazul contraventiilorvamalein conformitate cu prevederileart. 388 alineatul (2) din Regulamentul de aplicarea Codului vamal al Romaniei aprobat prin HGnr. 626/1997 .
3.0In alta ordine de ideiProcesul verbal nr. 776 din 7 octombrie 1999 depus in copie in dosarul primei instante si care atestă asa numitul titlu legalde proprietatedobandit de STATUL ROMANasupra bunurilor revendicate de reclamanteeste inform.
Este de observat astfel ca respectivul act a fostintocmitpe un formulartiparitcare contineadiversesectiuninumerotate cursiv,princompletarea olografa asectiunilor 1,2,4,5,6 si 7 .
In conditiile in caresectiuneanr. 3 -carecuprindea tocmairubricile destinateindividualizariisanctiuniisi amasura confiscarii - a ramas necompletata nu există temei pentru a se aprecia ca aceste masuri ar fi fost efectiv aplicate.
3.1.Oexplicatiearespectiveiomisiunipoatefi aceeaca agentul constatatorsi-a indeplinitdefectuos atributiile de serviciu .
Nu poate fi exclusa insa nici ipoteza caasa numitulproces verbal de contraventie a fost intocmit ad-hoc pentru a daoaparentadelegalitatea refuzuluide predare a bunurilorcatre destinatar.
3.2.Invocareainconsiderentelerecursului in anulare aprevederilorart. 4 lit. g si a art. 25 alin. 3 dinOG nr. 11/1996caredefinescanumite categoriidetitluriexecutoriieste deciirelevanta,esential ramanand faptul ca "titlul executoriu"de cares-au prevalat paratiieste lipsitde obiectintrucatnu conscranici o obligatiesusceptibila de a fi executata.
3.3.Consecinta logicaeste in sensul caoplangere a reclamantelorimpotriva respectivului proces verbal ar fi fostin realitate lipsita de interes.
4.0.De altfelin legatura cu aceeasichestiune,a plangeriirecursul in anularenumentioneazadecat o parte adispozitiilorLegii nr. 32/1968 relevante în speţă.
Astfel pe langaprevederile art. 31 alin. 1 si 2,in cauzaisi gaseauincidenta si cele ale art.22 alin. 2si 24 alin. 1din legea amintita care instituiau in sarcina agentului constatator obligatia de a comunicareclamantelor procesul verbal de contraventie.
4.1.Din probele administrate mai rezultacaacesta obligatie de comunicare nu a fost indeplinita si cain general Directia Generala a Vamilor a adoptat in relatia cu reclamantele o totala lipsa de transparenta.
Ilustrativa din acest punct de vedere este adresanr. 36413 din 3 noiembrie 1999 prin carereclamantelor li se aducea in mod formalla cunostintaaplicareamasurii confiscarii, fara a se indicatemeiul legalexactori numarul procesului verbal.
5.0Aceeasichestiuneainexistentei plangeriicontraventionaletrebuieanalizata siin raport cumotivarea data de reclamante actiunii lor in revendicare.
Este de observat astfel ca aceastase bazeazapeafirmarea dreptuluide proprietate alreclamantelorsi mai cu seama pecontestarea validitatiipresupuseiconfiscari.
Sub acest ultim aspect actiuneacuprindetoate elementele unei plangericontraventionale de tipulceleiprevazute de art. 31alin. 2 din Legea nr. 32/1968.
In acest context sunt de amintitprevederile84 dinC.proc.civ. care permit instantei sa considere ca o cerere de chemare in judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac"este valabilfacuta, chiar daca poarta o denumire gresita" .
6.0. Este de principiucarevendicarea este o actiune prin care proprietarul legitim alunui bun tinde sareintre in posesia acelui bun chemandu-l in judecata pe cel care il detine fara drept.
6.1.In spetafiind vorba despre bunuri mobilea caror proprietatea fost transmisacatreFundatia BUCOVINA - Romania,inclusiv printr-un schimb formal de scrisori,chestiuneacalitatii procesuale activea beneficiarei acestui transferera in principiu transata.
Aceastaimprejurare nuera totusi de natura a le impiedica pe parate sa tergiverseze solutionarea actiunii in revendicaresustinandca in realitatein momentul presupuseiconfiscariibunurile apartineauFundatiei "BUCOVINA MISSION" INC- USA.
Coparticipareaprocesuala a acestei din urma reclamanteeste deci legitima in masura in care a prevenit extinderea in plan procesual a abuzurilor pe careparatelele-au savarsitinderularea operatiunilorlitigioase.
6.2.Legitimarea procesuala pasiva a celor doua paratechemate in judecataisi gaseste si eao prima confirnmarein adresa prin care, la10 decembrie 1999, transportatorul atestacatranscontainerul continandbunurile revendicatese afla inca inadministrarea sa -in statia Bucurestii Noi - si solicitaautoritatilor vamaleinformatii referitoare lasituatia juridicaa respectivelor bunuri.
6.3.In aceeasi adresaemisacunumai 5 zile inaintedeformularea actiuniiin revendicare se mentiona ca transportatorul formulasedejao plangere vamala,plangere care, conform art. 31 alineatul 3 din Legea nr. 32/1968avea ca efectsuspendarea executariimasurilor dispuse prin procesul verbal de constatare a contraventiei, deci si aexecutariipresupuseiconfiscarii.
6.4.Asa dupa cums-amentionat,inconsiderentelerecursului in anulare au fostevocateunele dintre prevederile OG nr. 11/1996 si anumeart. 4 lit. g si a art. 25 alin. 3.
Respectivulact normativcontine însă prevederirelevante in cauza ca de exemplu dispozitiile art. 106 alin. 1 conform carora:
"Confiscarile dispuse potrvitlegiise aducla indeplinire de catr.
organelecare au dispus confiscarea, iar cele dispuse prin hotarari judecatoresti sau prin acte de urmarire penalăse aduc la indeplinire prin hotarari judecatoresti".
6.5.Asadarla dataformularii actiuniiin revendicare -careaveasicaracterde plangere in sensul art. 31 alin. 2 din Legea nr. 32/1968 -bunurile se gaseauinadministrarea transportatoruluiSNCFRsi formau in principiuobiectulexecutarii silitecare, conform legii , trebuia sa fie adusa la indeplinire de catre agentul constatator - DIRECTIA GENERALA A VAMILOR.
Prin urmareaceste doua entitati, iar nuSTATUL ROMAN , se legitimau procesualin calitate de parate in actiunea in revendicare.
7. 0.Asertiuneadinrecursul in anularereferitoare la neaplicarea in cauza adispozitiilorart. 1909 alin. 2 din C.civ.este de asemenealipsita detemei.
Estevadit caacesttext de legeurmareste protejareadrepturilor legitime de proprietatemobiliara ale celor ale caror bunuri au fostpierdutesau furate.
In speta reclamantelese gasesc intr-o situatie practic identica celei prevazute de lege de vreme ce lipsirea lor de bunurile revendicate s-a facut faraun temei legalsi prin obstructionareaoricarorposibilitati de recuperare a lor, altele decat actiunea in revendicare.
8.0. In esentalitigiula fost solutionat in urma unui proces in care reclamantele au avut ca oponente autoritatile vamaleaflate in subordinea Ministerului Finatelor Publice siSocietatea Nationala a Cailor Ferate aflata in subordineaMinisterului Transporturilor.
In cauza s-a facut de asemenea dovadapreexistentei unor verificariprealabileefectuate de catre politie, adica de o structura aflatain subirdinea Ministerului de Interne.
8.1.In conditiilein caresolutia dată in cauza are caracter definitiv si irevocabilfiind pronuntata dupa parcurgerea a trei grade de jurisdictie si cu respectarea tuturor garantiilor procesuale, declararearecursului in anularereaduce in discutie legitimitateaacestei cai de atac.
8.2. In acest sens este de amintit ca potrivit art. 330din C.proc.civ.respectiva cale de atacpoate fi exercitataexclusiv de catre Procurorul general al Parchetului de pe langaCurtea Suprema de Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei".
8.3. In spetaacesta prevedere incalcadreptulreclamantelor laun procesjudecat in mod echitabilconsacrat prin ARTICOLULUI6din Conventie (a se vedea punctul 1.1).
8.4.O astfel de concluzie se impune in primul rand in raport cu prevederea conform careia -spre deosebire de reclamante-paratele aflate in subordonare executiva ca si ministrul justitiei pot beneficiade prerogativaprin care acesta din urma este indreptatit sa "ceara" declararea recursului in anulare.
8.5.De altfelin raportcu dispozitiileart. 131 alin. (1) din Constitutieprocurorii - inclusiv celinvestit cu declararea recursului in anulare -isi desfasoara activitatea sub autoritateaministrului justitiei.
In legatura cu acest aspect prin Decizia nr. 259 pronuntata la 24 septembrie 2002Curtea Constitutionala aevidentiatca ministrul justitieieste "organ esentialmenteexecutiv"si ca prin urmareprocuroriisunt "ei insisi agenti ai autoritatii executive" .
8.6. Asadar si din acest punct de vedererecursul in anulare se impunea a fi respins.
JUDECĂTOR,
| ← ICCJ. Decizia nr. 169/2002. Civil. Anulare intabulare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1170/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
