CSJ. Decizia nr. 1719/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1719Dosar nr.1783/2002
Şedinţa publică din 23 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului – Suceava din Cadrul Consiliului Judeţean Suceava împotriva deciziei civile nr.53 din 23 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Suceava – Secţia civilă.
La apelul nominal au lipsit recurenta-reclamantă Direcţia Generală Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului – Suceava, intimaţii-pârâţi H.E.şi C.E.şi intimata Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Comunei Grăniceşti – jud. Suceava
Procedura completă.
Se referă de către magistratul asistent cererea recurentei-reclamante Direcţia Generală Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului – Suceava de judecare a cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 C.proc.civ.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului, de casare a deciziei atacate precum şi a sentinţei nr.345 din 6 noiembrie 2000 a Tribunalului Suceava şi de trimitere a cauzei în vederea rejudecării, la aceeaşi instanţă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr.7234/2000 Direcţia Generală Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului – Centrul de Plasament nr.1 Suceava a solicitat în contradictoriu cu pârâţii C.E.şi H.E.ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se declare abandonul minorei C.A.R., născută la 22 august 1997, fiica pârâţilor şi să se delege exerciţiul drepturilor părinteşti către Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului – Suceava (Centrul de Plasament nr.1).
Prin sentinţa civilă nr.345/6.XI.2000pronunţată de Tribunalul Suceava – secţia civilă s-a admis cererea formulată de Direcţia Generală Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului – Suceava şi a fost declarată abandonată minora C.A.R.fiica pârâţilor C.E.şi H.E., născută la 22 august 1997 şi s-a delegat exerciţiul drepturilor părinteşti privind pe minoră în favoarea reclamantei.
Pentru a declara abandonul minorei C.A.R., instanţa a avut în vedere faptul că minora a fost încredinţată prin Horărârea nr.744/19 mai 1999 dată de Comisia pentru Protecţia Copilului Suceava, spre creştere şi educare Direcţiei Judeţene pentru Protecţia Drepturilor Copilului – Suceava şi că părinţii copilului au manifestat în mod vădit un dezinteres total faţă de aceasta, neinteresîndu-se de situaţia minorei o perioadă mai mare de 6 luni.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul C.E., care a fost admis prin Decizia civilă nr.53/23.XI.2001 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în sensul că a schimbat în totalitate sentinţa apelată şi s-a respins ca nefondată cererea de declarare a abandonului minorei.
În considerentele deciziei pronunţate de instanţa de apel se arată că din ancheta socială efectuată de Primăria Comunei Grăniceşti Judeţ Suceava, rezultă că părinţii minorei locuiesc la numita H.D.care este bunicaminorei, unde are condiţii relativ bune de creştere şi educare a copilului, bunica având gospodărie şi 0,50 ha teren agricol, iar părinţiiminoreilucreazăladiferiţicetăţenidinlocalitate,realizând venituri cu care pot asigura întreţinerea fiicei lor, manifestându-şi dorinţa de a se ocupa de creşterea acesteia.
Împotriva deciziei civile nr.53/23.11.2001 pronunţată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs Direcţia Generală Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului de pe lângă Consiliul Judeţean Suceava care critică hotărârea recurată bazat pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.a C. proc.civ. în dezvoltarea căruia arată că pârâţii C.E.şi H.E. manifestă faţă de fiica lor minoră C.A.R., un dezinteres imputabil, nevizitînd copilul la instituţia unde este instituţionalizată şi nici la asistentul maternal căruia i-a fost încredinţată.
Că părinţii minorei nu posedă o locuinţă proprie, neavînd condiţii materiale necesare creşterii, îngrijirii şi educării copilului.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arătaîn continuare:
Potrivit art.1 din Legea nr.47/1993 cu privire la declarareajudecătorească a abandonului de copil, minorul aflat în îngrijirea unei instituţii de ocrotire socială sau medicală de stat, a unei instituţii private de ocrotire legal constituită sau încredinţat în condiţiile legii unei persoane fizice poate fi declarat prin hotărâre judecătorească abandonat, ca urmare a faptului că părinţii s-au dezinteresat de el, în mod vădit, o perioadă mai mare de 6 luni. Prin dezinteres se înţelege încetareaimputabilă a oricăror legături între părinţi şi copil, legături care să dovedească existenţa unor raporturi părinteşti normale.
Potrivit art.3 din aceiaşi lege, în cazul copiilor aflaţi în instituţiile prevăzute la art.1 abandonul nu va fi declarat dacă, înăuntrul perioadei de 6 luni ori în timpuljudecării procesului, o rudă până la gradul IV inclusiv cere să i se încredinţeze copilul spre creştere şi educare, iar cererea este apreciată ca fiind în interesul copilului.
În cauză se constată că la fila 5 din dosarul nr.3519/2001 al Curţii de Apel Suceava se află înscrisul intitulat „declaraţie" prin care numita H.D.,bunicamaternăaminoreiC.A.,îşi manifestă dorinţa ca minora să-i fie dată spre creştere şi îngrijire, arătând că are posibilităţi materiale să se ocupe de copil.
De asemeni la fila 16 din acelaşi dosar se află un referat al Primăriei din Comuna Grăniceşti datat 14.11.2001în care seînvederează Curţii de Apel că bunica maternă, rudă de gradul II a minorei A., posedă în comună gospodărie şi condiţiile materiale necesare pentru creşterea şi îngrijirea minorei. Din acelaşi referat rezultă că în gospodăria bunicii materne locuieşte şi mama minorei.
Aceste împrejurări deşi au fost relevateîn faţa instanţei de apel, nu s-au dispus verificările necresare pentru a se stabili cu certitudine dacă în prezent minora a revenit în familia sa, sau dacă este în interesul minorei să rămână în continuare în familia asistentului maternal unde s-a dispus plasamentul ei prin hotărârea Comisiei pentru Protecţia Copilului – Suceava.
De asemeni se constată că nu s-a stabilit dacă şi în prezent tatăl minorei C.E.se mai află în stare de detenţie sau a fost pus în libertate şi a reluat legăturile fireşti cu copilul său îngrijindu-se şi interesându-se de acesta.
Potrivit art.129 (5) C.proc.civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Având în vedere că declararea judecătorească a abandonului de copii constituie o măsură gravă, se impunea ca instanţele, atât de fond cât şi de apel să manifeste în conformitate cu art.129 C.proc.civ. preocuparea pentru lămurirea tuturorîmprejurărilor de fapt arătate mai înainte pentru a se evita prejudiciereaintereselor minorei prin declararea abandonului.
Aşa fiind se admite recursul, se casează ambele hotărâri pronunţate în cauză şi se trimite dosarul la instanţa de fond pentru a proceda la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală Judeţeanăpentru Protecţia Drepturilor Copilului – Suceava împotriva deciziei nr.53 din 23 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Suceava – Secţia civilă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa nr.345 din 6 noiembrie 2000 a Tribunalului Suceava – Secţia civilă şi trimite cauza pentru rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1723/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1720/2002. Civil → |
|---|
