CSJ. Decizia nr. 1715/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1715DOSAR NR.2622/2002
Şedinţa publică din 23 aprilie 200.
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr.2090 din 16 octombrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat intimata-reclamantă S.C."S.T.C.P"SRL Aiud reprezentată de avocat D.M.şi intimaţii-pârâţi C.V.şi C.D., primul personal şi asistat şi a doua reprezentată de avocat O.J.
Procedura completă..
Reprezentanta Ministerului Public, în temeiul art.314 C.proc.civ., solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii judecătoreşti atacate şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei nr.772 A din 13 iunie 2001 a Tribunalului Alba – Secţia civilă.
Avocat O.J. solicită admiterea recursului în anulare astfel cum a fost formulat.
Avocat D.M.solicită respingerea recursului în anulare ca inadmisibil iar în cazul în care instanţa va aprecia că este totuşi admisibil, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr.3122/08.10.1999 reclamanta S.C."S.T.P. C ." SRL a chemat în judecată pe pârâţii C.V.şi C.D. şi a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa pe baza probelor administrate să se dispună după cum urmează:
- să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1875/09.10.1995 de notarul public prin care societatea reclamantă a vândut pârâţilor imobilul înscris în C.F.6304 Aiud top 1673/1 şi 1676/1;
- rectificarea cărţii funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâţilor asupra imobilului care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare menţionat şi să se dispună repunerea în situaţia anterioară;
- să se dispună evacuarea pârâţilor din imobil.
În esenţă, în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta arată că prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr.1875 din 09.10.1995 a înstrăinat pârâţilor imobilul înscris în C.F. nr.6304 Aiud cu suma de 3.000.000 lei dar menţiunea din contract că plata preţului s-a făcut integral nu este reală întrucât la data semnării contractului reprezentantul societăţii vânzătoare L.M.E.era lipsit de discernământ.
S-a susţinut de asemenea că potrivit facturii nr.061812 emisă la 11.10.1995 preţul trebuia achitat în 12 rate lunare, obligaţie care nu a fost îndeplinită de pârâţi, în calitate de cumpărători ai imobilului.
În drept acţiunea a fost motivată pe prevederile art.948 C.civ.
Pârâţii C.V.şi C.D. prin întâmpinarea depusă în cauză au solicitat respingerea acţiunii, întrucât preţul a fost achitat integral, conform menţiunilor din actul autentic de vânzare-cumpărare iar factura emisă de reclamant este un act unilateral, care nu le este opozabil, fiind întocmit ulterior, pro cauza.
Prin sentinţa civilă nr.198 din 14.02.2000 pronunţată de Judecătoria Aiud s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C."S.T.P.C." SRL cu motivarea că înscrisurile autentice fac dovada deplină până la înscrierea în fals, iar factura neacceptată de pârâţi nu face dovadă în favoarea…
Tribunalul Alba, prin Decizia civilă nr.1632 din 26 octombrie 2000, a admis apelul reclamantei, a modificat în totalitate sentinţa criticată şi pe fond a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C."S.T.P.C." SRL.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Alba-Iulia care prin Decizia civilă nr.583 din 9 martie 2001 a respins recursul pârâţilor C.V.şi C.D..
Pentru a hotărî astfel instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că factura emisă de reclamantă, ulterior încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare, constituie adevărata convenţie dintre părţi, pârâţii nefăcând dovada îndeplinirii obligaţiei de plată a preţului. De asemenea s-a apreciat că prin contestarea semnăturii de primire de pe factură, pârâţii trebuia să uzeze de posibilităţile conferite de lege privind verificarea de scripte şi procedura falsului.
La data de 30 aprilie 2001 C.V.şi C.D. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr.1632 din 26 octombrie 2000 pronunţată de Tribunalul Alba, invocând dispoziţiile art.322 pct.4 C.proc.civ.
Tribunalul Alba prin Decizia civilă nr.772 din 13.06.2001 a admis cererea de revizuire, a constatat ca fiind fals înscrisul intitulat „factură" nr.0614812 AB emis la 11 octombrie 1995 de S.C."S.T.P.C." SRL, a desfiinţat Decizia civilă criticată şi procedând la judecarea cauzei, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr.198/2000 pronunţată de Judecătoria Aiud.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.322 pct.4 C.proc.civ. întrucât înscrisul în temeiul căruia s-a pronunţat Decizia civilă nr.1632 din 26.10.2000 a Tribunalului Alba, are un conţinut fals, astfel încât societatea vânzătoare nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de plată a preţului, temei al rezoluţiunii.
Prin Decizia civilă nr.2090 din 16.10.2001, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul formulat de S.C."S.T.P.C." SRL, a modificat în totalitate hotărârea criticată, respingând ca neîntemeiată cererea de revizuire.
Instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că falsul invocat nu este de natură să ducă la schimbarea soluţiei pronunţată prin Decizia civilă a cărei revizuire s-a solicitat.
Împotriva deciziei civile nr.2090 din 16 octombrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia la data de 10.06.2002 s-a declarat recurs în anulare de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art.330 pct.2 C.proc.civ. astfel cum a fost modificat prin OUGnr.138/02.10.2000 şi OUG nr.59/27.04.2001, susţinând că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită pe fond.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat în esenţă că înscrisul determinant, care a stat la baza deciziei civile nr.1632 din 26.10.2000 pronunţată de Tribunalul Alba, a cărei revizuire s-a cerut, l-a constituit factura F.A. nr.0614812 AB din 11.10.1995 pe care semnătura nu aparţine cumpărătorului C.V., fapt dovedit cu rapoartele de expertiză grafologică efectuată în cauză şi constatat şi Ordonanţa nr.63/P din 23.04.2001 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud care deşi a reţinut săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în sarcina numitului L. M. E., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta, întrucât s-a împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale.
Recursul în anulare este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Prin Decizia civilă nr.1632/A/26.10.2000 pronunţată de Tribunalul Alba – secţia civilă s-a admis apelul declarat de către reclamanta S.C."S.T.C.P" SRL împotriva sentinţei civile nr.198/2000 pronunţată de Judecătoria Aiud pe care o schimbă în tot şi procedând la judecarea cauzei în fond, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâţilor C.V.şi C.D., dispunându-se rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1875/09.10.1995 de notar public D. M., având ca obiect imobilul înscris în C.F.6304 Aiud nr.top 1673/1 şi nr.top 1676/1 şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară. Totodată s-a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul înscris în C.F.6304 Aiud.
Instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pronunţată pe înscrisul depus la dosar de către reclamanta S.C."S.T.C.P" SRL şi anume factura F.A. 0614812 seria AB din 11.10.1995 ştampilată şi semnată de vânzător şi de cumpărătorul C.V.şi în care se menţionează că imobilul proprietatea S.C."S.T.C.P" SRL a fost vândut cu preţul de 3.000.000 lei care trebuia plătit în 12 rate lunare.
Faţă de acest înscris, emis la două zile după încheierea contractului de vânzare-cumpărare – autentificat de notarul public, instanţa de apel a reţinut că pârâţii nu au făcut dovada plăţii celor 12 rate în contul preţului menţionat în factură şi a dispus rezoluţiunea contractului.
Cu privire la factura F.A. nr.0614812 AB din 11.10.1995 s-au întreprins cercetări penale împotriva lui L.M.E.acuzat de săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale şi în cadrul acestor cercetări, factura menţionată a fost expertizată de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj şi de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice – Bucureşti, concluzionându-se în ambele expertize că factura incriminată nu a fost semnată la poziţia „Numele delegatului" de către C.V..
Prin Ordonanţa nr.63/P din 23.04.2001 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud s-a constatat că reprezentantul societăţii comerciale reclamante, L.M.E.se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, dar, întrucât termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit, s-a dispusneînceperea urmăririi penale faţă de acesta.
Cum înscrisul pe care s-a întemeiat Decizia civilă nr.1632/26.10.2000 pronunţată de Tribunalul Alba şi prin care s-a admis acţiunea în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare a fost factura incriminată, dovedită a fi falsificată în privinţa semnăturii numelui cumpărătorului, pârâţii C.V.şi C.D. au introdus cereri de revizuire a deciziei, întemeiate pe prevederile art.322 pct.4 C.proc.civ..
Decizia civilă nr.772/13.06.2001 pronunţată de Tribunalul Alba prin care s-a admis cererea de revizuire şi s-a desfiinţat Decizia civilă nr.1632/2000 pronunţată de aceeaşi instanţă, a fost modificată în totalitate prin Decizia civilă nr.2090 din 16.10.2001 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, în recursul declarat de S.C."S.T.C.P" SRL, respingându-se ca neîntemeiată cererea de revizuire.
Se reţine prin Decizia civilă nr.2090/16.10.2001 că nu poate fi admisă cererea de revizuire chiar dacă factura nu a fost semnată de cumpărătorul C.V., deoarece pârâţii nu au făcut dovada că şi-au îndeplinit obligaţia de plată a preţului în 12 rate lunare.
Potrivit art.322 pct.4 C.proc.civ. revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută, între altele, dacă a fost dată în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii.
Prin înscris fals declarat în cursul sau în urma judecăţii, în sensul textului citat, trebuie să se înţeleagă nu numai înscrisul reţinut ca fals odată cu stabilirea unei infracţiuni, ci şi acela al cărui conţinut nu corespunde realităţii, chiar şi atunci când prinoperaţiunea de alterare a realităţii nu s-a comis o infracţiune.
În cauză s-a dovedit în urma expertizelor efectuate de către laboratoarele de criminalistică din Cluj şi Bucureşti, că factura F.A. nr.0614812 AB din 11.10.1995, în temeiul căreia instanţele au admis acţiunea în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanta S.C."S.T.C.P" SRL şi pârâţii C.V.şi C.D., este un act fals în sensul că semnătura de pe factură nu aparţine nici unuia dintre cumpărători.
Aşa fiind, factura incriminată nu poate produce nici un efect juridic faţă de pârâţii cumpărători C. şi nu poate constitui dovada contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, a preţului vânzării şi nici a modalităţilor de plată a preţului.
Cum înscrisul reţinut de instanţa de control judiciar ca dovadă a convenţiei părţilor şi a obligaţiilor asumate de acestea s-a dovedit a nu corespunde realităţii, fiind un act fals, în cauză erau incidente dispoziţiile art.322 pct.4 C.proc.civ., aşa cum s-a reţinut şi prin Decizia 772/A din 13.06.2001 pronunţată de Tribunalul Alba – secţia civilă, prin care s-a admis cererea de revizuire formulată de C.V.şi C.D., s-a desfiinţat Decizia civilă nr.1632/A/2000 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr.4032/2000 şi rejudecându-se cauza, s-a respins apelul declarat de reclamanta S.C."S.T.C.P" SRL împotriva sentinţei civile nr.198/2000 pronunţată de Judecătoria Aiud în dosar civil nr.3122/1999.
În consecinţă urmează a se admite recursul în anulare şi a se casa Decizia civilă nr.2090 din 16 octombrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia – secţia civilă.
Conform art.314 C.proc.civ. rejudecând cauza, se va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C."S.T.P.C."SRL Aiud împotriva deciziei civile 772/A/13.06.2001 pronunţată de Tribunalul Alba – secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.2090 din 16 octombrie 2001 a Curţii de Apel Alba-Iulia – Secţia civilă, pe care o casează.
Respinge recursul declarat de S.C."S.T.P.C." SRL – Aiud împotriva deciziei nr.772 A din 13 iunie 2001 a Tribunalului Alba – Secţia civilă, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1689/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1687/2002. Civil → |
|---|
