CSJ. Decizia nr. 2281/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2281Dosar nr.5541/2002
Şedinţa publică din 30 mai 2003
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienţii G M. şi G.C.împotriva deciziei nr.2519 din 21 iunie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie – secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: revizuienţii prin mandatara G.A., lipsind intimaţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P.C.F.S. Dolj şi Consiliul Local al Municipiului Craiova.
Procedura completă.
Mandatara G.A. depune concluzii scrise cerând admiterea cererii de revizuire.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13 decembrie 2002 numiţii G.M.şi G.C.s-au adresat Curţii Supreme de Justiţie solicitând revizuirea deciziei civile nr.2519/21 iunie 2002 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr.5624/2001.
S-a arătat că, încuviinţându-se cererea de revizuire, urmează să se schimbe în totalitate Decizia atacată în sensul respingerii recursului pe care pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova l-a declarat împotriva deciziei civile nr.159/3 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova şi a sentinţei civile nr.202/7 iunie 2001 a Tribunalului Dolj.
Au fost indicate ca temei al revizuirii dispoziţiile art.322 pct.5 C. proc.civ., „înscrisul doveditor" constituindu-l Decizia civilă nr.2093/27 septembrie 2002 a Tribunalului Dolj. Acest înscris are o înrâurire hotărâtoare asupra situaţiei juridice a revizuienţilor întrucât el consfinţeşte titlul lor de proprietate asupra terenului în litigiu.
Examinând cererea de revizuire, Curtea reţine că aceasta nu este întemeiată.
Potrivit prevederilor art.322 pct.5 C.proc.civ., „revizuirea unei hotărâri.....se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".
Modul de redactare a textului este fără echivoc în a sublinia condiţia esenţială ca înscrisul să fi existat la data pronunţării hotărârii respective. De altfel, doctrina şi practica judiciară sunt, de zeci de ani, constante sub acest aspect.
Faptul că revizuienţii, aşa cum chiar ei arată în cerere, văzând motivele de apel ale pârâtului în prima judecată, s-au gândit să introducă o altă acţiune în justiţie, obţinând mai tărziu o hotărâre, de data aceasta favorabilă, excede cadrului limitativ prevăzut de art.322 pct.5 C. proc.civ. O astfel de situaţie nu are nici semnificaţia forţei majore la care se referă teza finală a textului pentru că, pe de o parte, înscrisul nu exista la data primei judecăţi şi, pe de altă parte, nimic nu i-ar fi oprit pe revizuienţi ca, fiind mai diligenţi, să formuleze mult mai devreme cea de-a doua acţiune în justiţie.
Aşa fiind, cum condiţiile legale menţionate nu sunt întrunite, cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulatăde G.M.şi G.C.împotriva deciziei civile nr.2519 din 21 iunie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie – secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2335/2002. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2284/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
