CSJ. Decizia nr. 2311/2002. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2311Dosar nr.2479/2002
Şedinţa publică din 3 iunie 2003
S-a luat în examinare recursurile declarate de Ministerul de Interne şi Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P. Olt şi de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Ordonanţei nr.7 din 17 aprilie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentul Ministerul de Interne prin consilier juridic V.S., recurentul Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P. Oltprin consilier juridic E.B.– reprezentantul Ministerului Public, intimatul-cercetat I.V. I. prin avocat B.M.
Procedura completă.
Consilier juridic V.S. a solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare aceleeaşi instanţe. Pune concluzii de admitere a celorlalte recursuri.
Consilier juridic E.B.a cerut admiterea recursului astfel cum a fost formulat – precum şi admiterea celorlalte recursuri.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a recursurilor declarate în cauză de celelalte două recurente.
Avocat B.M a cerut respingerea recursurilor.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prinsesizarea înregistrată la data de 10 decembrie 2001, Ministerul de Interne a solicitat declanşarea procedurii de control al averii persoanei cercetate I.V.I.plutonier major în cadrul Poliţiei Rutiere a oraşului Balş.
S-a arătat că persoana cercetată a dobândit în patrimoniul său o vilă tip P+1 situată în Municipiul Slatina, str.Mărăşeşti fără număr amplasată pe un teren în suprafaţă de 1710 m.p.,un apartament situat în Slatina, str. Dinu Lipatti nr.24 – apartament nr.10 şi un autoturism Dacia 1304, bunuri estimate la suma de 1,5 miliarde lei, în timp ce veniturile persoanei cercetate în perioada 1992 – 2001 se ridică la suma de 161.704.000 lei şi nu justifică provenienţa legală a bunurilor.
Curtea de Apel Craiova, Comisia de cercetare a averilor, prin Ordonanţa nr.7 din 17 aprilie 2002 a clasat cauza privind pe cercetatul I.V.I.
S-a reţinut că cercetatul nu este căsătorit şi împreună cu părinţii săi formează o singură gospodărielocuind în Slatina str. Mărăşeşti într-un imobil tip vilă P+1 casa a fost ridicată pe un teren în suprafaţă de 1710mp. cumpărat de către cercetat prin contract autentic la data de 29 decembrie 1998 de la cumpărătorul I.M.cu suma de 17.100.000 lei.
Lucrările au fost autorizate şi apoi au demarat în cursul anului 1999, iar în prezent sunt finalizate, locuinţa fiind folosită efectiv de cercetat şi de părinţii săi.
Stabilirea valorii tehnice a construcţiei s-a făcut prin expertiză dispusă în dosar, aceasta fiind de 326.717.326 lei, expertul reţinând că majoritatea lucrărilor de manoperă au fost executate de către membrii familiei pe baza principiului de ajutor reciproc.
În afara imobilului arătat, persoana cercetată mai deţine în patrimoniu un apartament situat în Slatina str.Dinu Lipatti Bl.24, ap.10, cumpărat la data de 16.07.1996 de la vânzătorii B.S.şi G. cu suma de 3.000.000 lei conform contractului autentificat, un autoturism Dacia 1304 cumpărat la data de 11.12.1995 cu suma de 9.389.255 lei.
S-a mai menţionat că valoarea totală a cheltuielilor este de 359.203.581 lei, iar veniturile deţinute de cercetat şi părinţii săi sunt în valoare de 448.124.220 lei.
Raportând aceste venituri la cheltuieli rezultă că persoana cercetată a făcut dovada legalităţii dobândirii averii, veniturile obţinute fiind mai mari decât cheltuielile efectuate.
În trermen legal împotriva Ordonanţei nr.7 din 17 aprilie 2002 a Curţii de Apel Craiova – Secţia civilă,au declarat recurs Ministerul de Interne, Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Olt şi Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova susţinând în esenţă, 1. expertiza administrată în cauză nu face referire la cheltuielile pentru ridicarea imobilului P+1 care nu puteau fi realizate în regie proprie, ci de firme specializate; 2. nu au fost evidenţiate nici un fel de cheltuieli (întreţinere energie electrică, impozit etc.) aferente deţinerii imobilului din Slatina str.Dinu Lipatti nr.24, ap.10, judeţul Olt; 3. trebuia să se reţină ca venituri legal realizate numai suma de 161.704.350 lei reprezentând retribuţii salariale pentru funcţia de plutonier major în cadrul M.I. ocupată de cercetat; 4. nu se impune a fi inclusă suma de 130.000.000 lei reprezentând contravaloarea a 6.500 USD în categoria veniturilor motivat de faptul că reprezintă împrumuturi ce trebuie restituite eventual cu perceperea unor dobânzi; 5. imobilul a fost subevaluat; 6.nu s-a depus la dosar vreo dovadă scrisă cu privire la împrumutul de 3.500 USD de la martorul S.E.
Curtea urmează să admită recursul ca fondat pentru următoarele considerente.
Art.41 alin.7 din Constituţia României consacră principiul prezumţiei caracterului licit al dobândirii averii, până la dovada contrarie.
Art.7 din Legea nr.115/1996, condiţionează pornirea cercetării de „existenţa dovezilor certe că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite din veniturile legale realizate de persoana în cauză sau pe alte căi licite", iar prindispoziţiileart.11dinaceeaşilegeseinstitueobligaţiapentru denunţător de a indica, în cererea de cercetare dovezile pe care se întemeiează şi sursele de unde acestea pot fi solicitate.
În legătură cu prevederile acestei din urmă dispoziţii (art.11), Comisia de cercetare nu a efectuat demersuri suficiente.
De asemenea Comisia de cercetare nu a efectuat o analiză diferenţiată a modului de dobândire a bunurilor de către cercetat, având în vedere dispoziţiile art.7 şi 38 din Legea nr.115/1996.
Astfel,conform art.7 Comisia de cercetare trebuia să verifice dacă între averea declarată conform art.2 şi 3 la data investirii sau numirii în funcţie sunt diferenţe vădite şi există dovezi certe că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite prin venituri legale.
În mod concret, verificarea trebuia efectuată de la data intrării în vigoare a legii – 28 octombrie 1996 – ea constituind o etapă distinctă a cercetării care, în funcţie de datele de dobândire a bunurilor importante putea fi împărţită în subperioade.
O altă perioadă distinctă este cea prevăzută de art.38 din aceeaşi lege, aplicabilă în speţă, deoarece cercetatul a avut funcţii similarecu cea din prezent după 1 ianuarie 1990 şi, ca atare, această etapă va fi 1 ianuarie 1990 – 28 octombrie 1996.
Potrivit art.314 C.proc.civ., Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ceau fost deplin stabilite.
În speţă,împrejurărilede fapt nu au fost deplin stabilite, nu au fost determinatecele două etape, nu au fost marcate momentele dobândirii bunurilor, teren, construcţii, autoturism;nu au fost evidenţiate nici un fel de cheltuieli (întreţinere, energie electrică, impozite) aferente deţinerii imobilului din Slatina str.Dinu Lipatii nr.24 ap.10; sumele restituite din împrumuturi.
Cu ocazia analizării motivelor de recurs şi cele în legătură cu perioadele în care trebuie să fie efectuată cercetarea (în baza art.7 şi 38) şi cu împrejurările de fapt ce nu au fost deplin stabilite, urmează a admite recursurile declarate de Ministerul de Interne, Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P. Olt, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Ordonanţei de clasare pronunţată de Curtea de Apel Craiova – Comisia de cercetare a valorilor – constituită conform Legii nr.115/1996, pe care o va casa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi comisii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul de Interne, Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P. Olt şi de Procurorul greneral al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Ordonanţei nr.7 din 17 aprilie 2002 a Curţii de Apel Craiova, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 2312/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2310/2002. Civil → |
---|