CSJ. Decizia nr. 2324/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2324DOSAR NR.5671/2002
Şedinţa publică din 3 iunie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P.Ialomiţa împotriva deciziei nr.336 din 23.09.2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P.Ialomiţa prin consilier juridic E.B., lipsind pârâtul Consiliul Local al Municipiului Slobozia prin Primar, precum şi intimaţii-reclamanţi A.A.şi A.M.şi intimatul-pârât Primarul Municipiului Slobozia.
Procedura completă.
Consilier juridic E.B. a susţinut motivele de recurs şi a solicitat admiterea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3 octombrie 2001 sub nr.2158 pe rolul Tribunalului Ialomiţa, reclamanţii A.A.şi A.M.au chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Slobozia, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
- să constate dreptul reclamanţilor de a fi despăgubiţi cu o sumă reprezentând diferenţa dintre despăgubirea acordată ca urmare a exproprierii, actualizată conform legii la valoarea reală a terenului;
- să oblige Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei astfel determinate, prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare;
- să fie obligat pârâtul Primarul Municipiului Slobozia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanţii arată că terenul în suprafaţă de600 mp situat în oraşul Slobozia, str.Matei Basarab nr.245, a fost proprietatea autorilor lor şi a fost expropriat pentru utilităţi publice în anul 1986.
Tribunalul Ialomiţa – Secţia civilă – prin sentinţa civilănr.27/F/15 ianuarie 2002 a admis, în parte, acţiunea reclamanţilor, a constatat dreptul reclamanţilor la despăgubiri pentru termenul expropriat, în cuantum de 134.069.842 lei şi a obligat Ministerul Finanţelor Publice să emită titluri de valoare nominală până la valoarea despăgubirilor de 134.069.842 lei.
A respins cererea reclamanţilor de obligare a Primarului Municipiului Slobozia la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că autorii reclamanţilor au fost proprietarii terenului în suprafaţă de 600 mp care a fost expropriat pentru utilitate publică, pentru care au fost despăgubiţi cu suma de 382 lei.
În raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că valoarea actuală a terenului este de 134.651.000 lei, iar valoarea actualizată a sumei primite ca despăgubire (382 lei) este 581.158 lei, astfel că reclamanţii au dreptul la 134.069.842 lei (134.651.000 – 581.158).
Prin încheierea din 11 februarie 2002, Tribunalul Ialomiţa – Secţia civilă a respins cererea de îndreptare şi completare a sentinţei reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.281 C.proc.civ.
Împotriva acestei hotărâri pronunţată de instanţa de fond au declarat apel reclamanţii şi pârâta D.G.F.P.Ialomiţa, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr.336 din 23 septembrie 2002, a admis apelul reclamanţilor şi a schimbat în parte sentinţa aprobată în sensul că a admis în totalitate acţiunea şi a constatat dreptul reclamanţilor la despăgubiri în valoare de 169.059.842 lei şi a obligat Ministerul Finanţelor Publice să emită titluri de valoare nominală până la valoarea de 169.059.842 lei.
A obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Slobozia la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată (onorariu expertiză) către reclamanţi.
A respins ca nefondat apelul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Ialomiţa.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art.11 din Legea nr.10/2001 reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri, care se stabilesc conform actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Legii 10/2001.
Pentrustabilirea acestor despăgubiri s-a efectuat o expertiză care a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 134.069.842 lei, apreciind că în cauză au aplicare prevederile HG500/1994 şi 403/2000.
Instanţa de apel a reţinut că în realitate în cauză îşi aveau aplicare prevederile din Legea 33/1994 coroborate cu art.11 din Legea 10/2001 şi în consecinţă reclamanţii sunt îndreptăţiţi la o despăgubire în sumă de 169.059.842 lei – calculată la valoarea medie de 9 U.S.D. mp teren în zona respectivă şi a schimbat sentinţa în acest sens ca urmare a admiterii acestui apel.
Apelul pârâtei D.G.F.P.Ialomiţa a fost respins ca nefondat pentru considerentele avute în vedere la admiterea apelului formulat de către reclamanţi.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată a reţinut că Primarul nu a răspuns în termenul legal de 60 zile la notificare, motiv pentru care reclamanţii au fost obligaţi să se adreseze instanţei şi în consecinţă conform art.274 C.proc.civ. acesta a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de atitudinea culpabilă a sa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs D.G.F.P.Ialomiţa în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, invocând motivul prevăzut de art.304 punctul 9 C.proc.civ.
Se susţine că în mod greşit instanţa de apel a avut în vedere numai prevederile Legii 33/1994, fără să ţină seama şi de alte prevederi legale în vigoare la momentul apariţiei Legii 10/2001 iar la calculul valorii de circulaţie, nu s-au avut în vedere alte elemente de evaluare: zonă, apropiere de artere principale de circulaţie.
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii astfel în conformitate cu prevederile art.11 alin.6 din Legea 10/2001, valoarea terenurilor aparţinând imobilelor expropriate în vederea demolării se stabileşte potrivit actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a acestei legi.
Art.26 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului. Se mai prevede că la calcularea despăgubirilor experţii, precum şi instanţele vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în acea localitate.
În acest sens în raportul de expertiză a fost indicat ca preţ de circulaţie pentru acest teren preţul de 8-10 U.S.D.
Iar instanţa de apel a apreciat ca valoare 9 U.S.D. pe mp, deci o valoare medie.
Din aceste prevederi legale rezultă că voinţa legiuitorului Legii 10/2001 a fost aceea de a se face o reparaţie materială efectivă şi reală în acest sens fiind după cum au mai arătat şi prevederile Legii 33/1994, cares-au aplicat când a fost expropriat imobilul, în consecinţă instanţa de apel a avut în vedere atât spiritul cât şi litera legii, deci această susţinere a recurentei este nefondată.
Nefondată este şi susţinerea în legătură cu faptul că „la stabilirea valorii de circulaţie nu s-au avut în vedere şi criterii ca aprecierea faţă de arterele principale ale oraşului, zona, potenţialul economic al zonei", pentru că în expertiză se arată expres că terenul din speţă a fost evaluat avându-se în vedere „amplasarea lui, accesul la facilităţile publice şi a potenţialului economic al zonei I", reţinându-se că pe piaţa liberă 1 mp se vinde cu 8-10 U.S.D.
Astfel fiind, nici una din criticile formulate nu este fondată pentru considerentele mai înainte arătate, motiv pentru care urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P.Ialomiţa împotriva deciziei civile nr.336 din 23 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3064/2002. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 291/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
