ICCJ. Decizia nr. 3064/2002. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3064
Dosar nr. 2779/2002
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Primăria Municipiului Bucureşti, D.G.A.F.I. a chemat în judecată pe pârâta C.C.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să-i plătească suma de 455.548.140 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de investiţii neamortizate, aduse imobilului ce i-a fost restituit pârâtei prin dispoziţia nr. 2166/1998 emisă de primarul general al municipiului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 819 din 7 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 151 din 4 aprilie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs reclamanta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că a fost nevoită să efectueze în anul 1992 o expertiză tehnică care, în prezent îi profită pârâtei.
Recursul este nefondat.
Prin apelul declarat împotriva sentinţei tribunalului, reclamanta şi-a restrâns pretenţiile la suma de 15.356.344 lei, reprezentând contravaloarea expertizei tehnice efectuată în anul 1992, pentru stabilirea riscului de seismicitate privind imobilul retrocedat pârâtei, prin dispoziţia primarului general al municipiului Bucureşti din 18 septembrie 1998, urmare pronunţării sentinţei civile nr. 7170 din 26 iunie 1998 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
La instanţa de fond a fost administrată proba cu expertiză tehnică de către expertul C.V.V., prin care s-a concluzionat că valoarea de utilizare a expertizei la care se referă recurenta este nulă şi că este necesară efectuarea unei noi expertize.
În atare situaţie se constată că în mod just au stabilit instanţele că expertiza tehnică efectuată în anul 1992 nu îi este utilă pârâtei, căreia i-a fost retrocedat imobilul în anul 1998.
În consecinţă, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Administraţia Fondului Imobiliar, împotriva deciziei nr. 151 din 4 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3063/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2324/2002. Civil → |
|---|
