ICCJ. Decizia nr. 2333/2002. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2333
Dosar nr. 3875/2002
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1734 din 15 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia IV-a civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii N.A., S.E. şi N.D., precum şi cererea de intervenţie formulată, în interes propriu de intervenienţii T.C., M.C., H.A.I. şi G.M., au fost obligaţi pârâţii Consiliul General al municipiului Bucureşti şi R.A. A.P.P.S. Bucureşti să le lase, în deplină proprietate imobilul situat în Bucureşti, respectiv etajul clădirii, terenul în suprafaţă de 1132 mp şi garajul, au fost obligaţi intervenienţii să restituie suma de 156.153.840 lei reprezentând valoarea actualizată a despăgubirilor încasate şi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi intervenienţilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că imobilul a trecut în proprietatea statului cu încălcarea prevederilor art. II din Decretul nr. 92/1950, autorul reclamanţilor şi al intervenienţilor fiind exceptat de la măsura naţionalizării.
Apelul declarat de reclamanţii N.D., N.A. şi S.E., a fost admis prin Decizia nr. 272 din 18 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi a fost schimbată în parte sentinţa tribunalului, în sensul respingerii cererii formulate de intervenienţiii G.M., T.C., M.C. şi H.A.I., ca fiind intentată de persoane lipsite de calitate procesuală activă, cărora le-a fost respins apelul.
Totodată a fost admis apelul declarat de Consiliul general al municipiului Bucureşti, a fost respinsă acţiunea faţă de acesta, pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Schimbând în parte sentinţa tribunalului, instanţa de apel a reţinut că doar reclamanţii au dovedit că sunt succesorii defunctului N.C., decedat la data de 5 august 1981, cu certificatul de moştenitor nr. 46 din 10 aprilie 2002, situaţie în care, intervenienţii nu au calitate procesuală activă.
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs reclamanţii N.A., N.D. şi S.E.E., intervenienţii G.M., G.C. şi H.A.I. şi pârâta R.A. A.P.P.S.
Prin recursul declarat, reclamanţii au susţinut, în esenţă, că a fost greşit soluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Intervenienţii au susţinut prin motivele de recurs că au calitate procesuală activă, alături de reclamanţi, fiind succesori ai defunctului N.C.
La rândul său, pârâta R.A. A.P.P.S. şi-a motivat recursul în sensul că instanţa de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, că neîntemeiat a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, că acţiunea şi cererea de intervenţie, sunt inadmisibile, în raport de faptul că o parte din pretinşii proprietari ai imobilului au primit despăgubiri, în baza Legii nr. 112/1995 şi că nu a fost corect individualizat imobilul revendicat.
Recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma.
Instanţa de apel a schimbat în parte sentinţa tribunalului reţinând că intervenienţii nu şi-au dovedit calitatea procesuală activă, doar reclamanţii dovedind că sunt succesorii defunctului N.C.
În faza de recurs a fost depusă la dosar copie de pe sentinţa civilă nr. 2958 din 7 mai 2003, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, cu menţiunea că este irevocabilă, prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii G.M., G.C. şi H.A.I. şi a fost modificat certificatul de calitate de moştenitor nr. 46 din 10 aprilie 2002, în sensul că aceştia au calitatea de succesori şi defunctului N.C., alături de pârâţii S.E.E., N.D. şi N.A.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă cererea de intervenţie principală formulată de intervenientul M.C. şi s-a constatat că şi acesta are calitatea de moştenitor al aceluiaşi defunct.
Aşa fiind, se constată că întrucât a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat, prin sentinţa susmenţionată, calitatea de succesori a intervenienţilor, alături de reclamanţi, se impune casarea deciziei curţii de apel, care s-a pronunţat pe această excepţie.
În consecinţă, recursurile urmează a fi admise, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată Decizia curţii de apel şi a fi trimisă cauza, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelurilor.
Având în vedere motivul ce determină casarea deciziei atacate, urmează a fi analizate cu ocazia rejudecării, celelalte critici formulate de recurenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanţii N.A., N.D., S.E.E., de pârâta R.A. A.P.P.S. şi de intervenienţii G.C., G.M. şi H.A.I. împotriva deciziei nr. 272 din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2343/2002. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 2334/2002. Civil. încheiere suspendare. Recurs → |
|---|
