ICCJ. Decizia nr. 237/2002. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 237.
Dosar nr. 5506/2002
Şedinţa publică din 24 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 16584 din 3 octombrie 2001 Judecătoria Iaşi a respins acţiunea formulată de reclamantul M.V.N. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul de Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul de Interne împotriva chematului în garanţie Ministerul Finanţelor Publice, ca rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că la data de 31 martie 2000 reclamantul, cadru militar, a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie de serviciu.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 acestuia i se cuvine un ajutor calculat în raport de „solda integrală". Însă, la momentul achitării acestui drept bănesc s-a calculat şi reţinut, în mod legal, impozitul pe venit conform OG nr. 73/1999.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul susţinând că instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile HG nr. 1066 din 29 decembrie 1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 care precizează că ajutorul acordat militarilor la trecerea în rezervă nu este impozabil.
Prin Decizia civilă 282 din 23 ianuarie 2002 Tribunalul Iaşi admite recursul, modifică în parte sentinţa atacată, iar după rejudecarea cauzei admite acţiunea formulată de reclamantul M.V.N. şi obligă pârâţii să-i plătească reclamantului suma de 46.301.950 lei reprezentând contravaloarea impozitului reţinut nejustificat.
Considerând că Decizia Tribunalului Iaşi a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, totodată fiind şi netemeinică, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recursul în anulare de faţă, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. solicitând casarea ei şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Recursul în anulare este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente.
Art. 31 din Legea 138/199 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în vigoare de la 1 august 1999, stabileşte, într-adevăr, că la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar sau ca salariat civil (…) beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda brută avută în luna schimbării poziţiei de activitate.
La 31 august 1999 a intrat în vigoare OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit care în art. 5 lit. a) enumeră veniturile neimpozabile: ajutoarele, indemnizaţiile, ş.a. În explicitarea acestui text, Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1066/1999 enumeră ce tipuri de venituri şi ajutoare au fost avute în vedere de emitentul OG nr. 73/1999: alocaţii de stat pentru copii, ajutor de şomaj, alocaţie de sprijin, ajutoare pentru refugiaţi, indemnizaţie pentru veteranii de război etc. Deşi enumerarea nu pare a fi limitativă, ea nu include şi veniturile de natura celui în speţă. Acest gen de venituri beneficiază de o reglementare specială în art. 5 lit. f) din ordonanţă, potrivit căruia sunt scutite de impozit sumele reprezentând plăţi compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordată acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele ce nu îndeplinesc condiţiile de pensie.
Art. 86 din OG nr. 73/1999 prevede că la data intrării sale în vigoare se abrogă orice dispoziţii contrare. Ca atare, dispoziţiile art. 31 al Legii nr. 138/1999, care făceau trimitere la solda lunară brută au fost abrogate prin art. 5 lit. f) din OG nr. 73/1999, ulterioară, care se referă la solda lunară netă ca bază de calcul a drepturilor cuvenite cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare.
Astfel fiind, recursul în anulare va fi admis, cu consecinţa casării, deciziei atacate, în sensul respingerii recursului reclamantului împotriva sentinţei de fond care va fi menţinută ca temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 282 din 23 ianuarie 2002 a Tribunalului Iaşi pe care o casează şi respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.N.V. împotriva sentinţei civile nr. 6584 din 3 octombrie 2001 a Judecătoriei Iaşi, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2375/2002. Civil. Legea nr.18/1991. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 230/2002. Civil → |
|---|
