CSJ. Decizia nr. 230/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.230Dosar nr.146/2002
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal împotriva deciziei nr.196 din 8 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj – Secţia Civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă, prin consilier juridic M.T.şi intimaţii-pârâţi S.M., S.M., B.V., B.O., T.E., C.I., S.Ş., S.R., S.A., S.C.B., reprezentaţi de avocat P.A.; P.M., P.V.A., P.M.R., I.Z.S.D., I.T., M.I., N.V., N.M., G.T., B.E., B.V., K.S., K.M., H.V., H.R., prin av. R.M.L.; Consiliul local Cluj – reprezentant al Statului Român, prin consilier juridic R.A., R.E.prin av. M.S., lipsind intimaţii-pârâţi T.A., M.F., S.M., V.M., C.C.şi C.C.T..
Procedura completă.
Avocat P.A. invocă excepţia nemotivării recursului în raport de dispoziţiile art.137 raportat la art.303 al.3 C.proc.civ.şi solicită constatarea nulităţii acestuia. În motivarea excepţiei arată că recurenta nu a indicat motivele de casare, dezvoltând situaţia de fapt, care nu face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute deart.304 C.proc.civ.
Consilier juridic M.T.a solicitat respingerea excepţiei arătând cădezvoltarea recursului face posibilă încadrarea în motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.
Avocat. R.M.L. şi M. S.,având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea excepţiei, învederând instanţei că deşi motivele de casare nu au fost indicatre expres se pot încadra în dispoziţiile art.304 pct.9 şi 10 C.proc.civ.
Consilier juridic R.A. a lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiei invocate.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
Curtea, deliberând, constată aplicabile dispoziţiile art.306 al.3 C.proc.civ., respinge excepţia ca neîntemeiată şi neexistând alte chestiuni prealabile acordă cuvântul părţilor în concluziile asupra recursului.
Consilier juridic M.T.a susţinut recursul şi a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea actelor subsecvente şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Av. P.A. a solicitat respingerea recursului, arătând că subdobânditorii au fost de bună-credinţă, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanţelor de la dosar.
Av. R.M.L. a învederat instanţei că imobilul a fost preluat cu titlu, subdobânditorii au fost de bună credinţă iar acţiunea în rectificare de CF este inadmisibilă în speţă. A arătat că în clădire există mai multe spaţii comerciale şi că majoritatea intimaţilor au cumpărat locuinţele în care au stat cu chirie. A solicitat cheltuieli de judecată.
Av. M. S.a solicitat admiterea recursului.
Consilierul juridic R.A. a solicitat respingerea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român, prin Consiliul local al municipiului Cluj, P.M., P.M., T.E., R.E., M.I., M.A.F.L., S.M., S.M., I.Z., S.D., I.T. F., N.V.G., N.E., B.V., B.O., C.I.P., C.I., T.A., V.M., H.V., H.R., G.P.T., B.E., B.V., M.F. D., S.Ş.L., S.R., K.M.S., K.A.M., S. V. şi S.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să fie dispusă rectificarea CF. 5971 Cluj nr.top 8981, CF. 32050, nr.top 8981/S, CF. 32051, nr.top 8981/S/I, 8981/S/II, 8981/S/III, 8981/S/IV, 8981/S/V, 8981/S/VI, 8981/S/VII, 8981/S/VIII, 8981/S/IX, 8981/S/X, 8981/S/XI, 8981/S/XII, 8981/S/XIII, 8981/S/XIV, 8981/S/XV, 8981/S/XVI, 8981/S/XVII, 8981/S/XVIII, 8981/S/XIX, 8981/S/XX, 8981/S/XXI, 8981/S/XXII, 8981/S/XXIII, CF. nr.32052, nr.top 8981/S/XIII, CF. nr.130459, nr.top 8981, CF. 130406, nr.top 8981/S/I, 8981/S/II, 8981/S/III, 8981/S/IV, 8981/S/V, 8981/S/VI, 8981/S/VII, 8982/S/VIII, 8981/S/IX, 8981/S/X, 8981/S/XI, 8981/S/XII, 8981/S/XIII, 8981/S/XIV, 8981/S/XV, 8981/S/XVI, 8981/S/XVII, 8981/S/XVIII, 8981/S/XIX, 8981/S/XX, 8981/S/XXI, 8981/S/XXII, 8981/S/XXIII, 8981/S/XXIV, 8981/S/XXV, 8981/S/XXVI, 8981/S/XXVII, 8981/S/XXVIII, 8981/S/XXIX, 8981/S/XXX, 8981/S/XXXI, 8981/S/XXXII, 8981/S/XXXIII, 8981/S/XXXIV, 8981/S/XXXV, 8981/S/XXXVI, CF. nr.130178, nr.top 8981/S/XIV, CF. 131975, nr.top 8981/S/III, CF. 131017, nr.top 8981/S/XXII, CF. 131203, nr.top 8981/S/XI, CF. 134161, nr.top 8981/S/IV, CF. 131144, nr.top 8981/S/XXIII, CF. nr.131018, nr. Top 8981/S/XXV, CF. nr.131164, nr.top 8981/S/XVII, CF. 131201, nr.top 8981/S/XXXI, CF. 131225, nr.top 8981/S/XXIV, CF. 131224, nr.top 8981/S/XV, CF. 131202, nr.top 8981/S/XX, CF. 130179, nr.top 8981/S/XIX şi CF. 131540, nr.top 8981/S/XVI, în sensul restabilirii situaţiei anterioare din CF nr.5971 Cluj, nr.top 8981.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că imobilul pe care îl revendică, situat în Cluj, str.Horea nr.5, a fost trecut abuziv în proprietatea statului în baza Decretelor nr.218/1960 şi 712/1966 şi că apartamentele au fost cumpărate de pârâţi cu încălcarea prevederilor Legii nr.112/1995.
Prin sentinţa nr.78 din 26 februarie 2001, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă au fost respinseacţiunea şi cererea reconvenţională şi a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
Apeluldeclarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr.196 din 8 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs reclamanta, susţinând înesenţă că Decretele nr.176/1948, 218/1960 şi 712/1966 nu sunt constituţionale şi contravin art.481 din C.civ., precum şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, deci imobilul a fost trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, că acesta nu intră sub incidenţa Decretului nr.176/1948, deoarece nu a servit instituţiilor de învăţământ situaţie în care nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.112/1995, astfel că toate contractele de vânzare cumpărare încheiate de foştii chiriaşi sunt lovite de nulitate absolută, eventuala bună credinţă a acestora fiind lipsită de relevanţă.
Recursul este nefondat.
Chiar dacă actele normative la care face referire recurenta contraveneau Constituţiei, art.481 din C.civ. şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, în mod corect a fost respinsă acţiunea, deoarece imobilul nu poate fi restituit în natură, întrucât cumpărătorii apartamentelor, care au avut calitatea de chiriaşi au fost de bună credinţă la încheierea contractelor.
Astfel, contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate de chiriaşi cu unitatea în a cărei administrare se află imobilul, în perioada 1997-1999, iar acţiunea a fost introdusă ulterior fără a exista notificări prealabile, la data de 17 februarie 2000.
Pe de altă parte, în cartea funciară, imobilul era înscris ca fiind proprietatea statului, situaţie în care, pârâţii cumpărători au avut convingerea că vânzătorul este adevăratul proprietar.
În atare situaţie, nu numai că nu a fost răsturantă prezumţia de bună – credinţă a cumpărătorilor, dar ea a şi fost dovedită,atsfel că aceştia au devenit proprietari chiar dacă nu au dobândit bunul de la adevăratul proprietar.
Neputînd fi primită din aceste motive cererea de restituire a imobilului în natură, devine inutilă examinarea celorlalte critici.
În consecinţă, neexistând în cauză nici unul din motivele de casare precizate în art.304 din C.proc.civ., în limita criticilor formulate, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
La cererea intimaţilor, conform art.274 din C.proc.civ., recurenta urmează a fi obligată la plata sumei de 13.225.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTEMOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Eparhia Reformată din Arad împotriva deciziei civile nr.196 din 8 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 13.225.000 lei către intimaţii S.M., S. M., B.V., B.O., T.E., C.I., S.Ş., S.R., S.A., S.C.B. şi la plata sumei de 5.000.000 lei către intimaţii P.M., P.V., N.V., N.M., G.T.,B.E., B.V., K.S., K.M., H.V. şi H.R..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 237/2002. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 2343/2002. Civil. Revizuire → |
|---|
