ICCJ. Decizia nr. 2375/2002. Civil. Legea nr.18/1991. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2375
Dosar nr. 5394/2002
Şedinţa publică din 24 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 iunie 2000 reclamanţii C.M. şi C.V.I. au chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Arad şi Prefectul Judeţului Arad pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună atribuirea în proprietate a suprafeţei de 142 mp, teren aferent casei de locuit, situată în Arad, precum şi înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară nr.10.229 Arad, nr. top 8569(12/1.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului compus din patru camere şi dependinţe din Arad, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 540/1996 încheiat în baza Legii nr. 112/1995 şi HG nr. 20/1996, ocazie cu care le-a fost atribuită în proprietate doar suprafaţa de 274 mp, adică suprafaţa de teren ce se află sub construcţie, nu şi grădina pe care o aveau în folosinţă în suprafaţă de 142 mp şi care se cuvine a fi atribuită reclamanţilor în temeiul dispoziţiilor art. 36 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 18/1991.
Prin întâmpinare, pârâtul Primarul municipiului Arad a cerut respingerea acţiunii cu motivarea că reclamanţii au dobândit în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 540 din 18 decembrie 1996 încheiat cu S.C. R. S.A. în baza Legii nr. 112/1995 doar apartamentul din Arad, şi terenul aferent locuinţei în suprafaţă de 274 mp. Acţiunea este neîntemeiată deoarece dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995 prevăd că suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului.
Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Arad, prin sentinţa civilă nr. 5307 din 25 septembrie 2001, a admis acţiunea şi a dispus atribuirea în proprietate reclamanţilor a terenului în suprafaţă de 416 mp, incluzând terenul aferent casei de locuit situată în Arad, şi dobândită prin vânzare-cumpărare în baza Legii nr. 112/1995.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a considerat acţiunea ca întemeiată întrucât în baza contractului de vânzare-cumpărare reclamanţii au dobândit atât terenul aferent construcţiei (274 mp) ce a fost atribuit în baza art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, cât şi terenul aferent casei de locuit (142 mp) rămas în proprietatea Statului Român.
Sentinţa judecătoriei a fost menţinută de Tribunalul Arad, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 1159/R din 11 decembrie 2001, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Arad.
Împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză, la data de 3 decembrie 2002, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie care a susţinut că hotărârile criticate au fost date cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
S-a reproşat instanţelor judecătoreşti că au dat o interpretare greşită prevederilor art. 26 din Legea nr. 112/1995, art. 33 din HG nr. 20/1996 şi art. 36 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 18/1991, ceea ce a condus la eronata soluţionare a acţiunii formulată de reclamanţi.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 33 din HG nr. 20/1996 privind normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, astfel cum au fost modificate şi completate prin HG nr. 11/1997, în situaţiile de vânzare către chiriaşi a apartamentelor, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995.
Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului.
Aşadar, aceste suprafeţe de teren care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, ce sunt dobândite în baza Legii nr. 112/1995, nu pot fi atribuite cumpărătorilor locuinţei în temeiul art. 36 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 18/1991.
Astfel, art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 prevede că terenurile proprietate de stat situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau folosinţă pe durata construcţiei, în vederea construirii de locuinţe sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora.
Prim urmare, textul citat se aplică terenurilor care, înainte de anul 1989 au fost atribuite de către stat în folosinţă persoanelor care erau proprietari ai construcţiilor. Odată cu apariţia Legii nr. 18/1991, cei care erau proprietari ai construcţiilor au putut solicita atribuirea în proprietate şi a terenului aferent pe care până la acest moment l-au deţinut cu titlu de folosinţă.
Alta este însă situaţia terenului aferent imobilelor dobândite în baza Legii nr. 112/1995, în acest caz având incidenţă dispoziţiile speciale menţionate anterior şi care prevăd dobândirea dreptului de proprietate numai asupra terenului de sub construcţie.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunţate în cauză şi drept consecinţă va fi respinsă ca neîntemeiată acţiunea promovată de reclamanţii C.M. şi C.V.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1159/R din 11 decembrie 2001 a Tribunalului Arad, secţia civilă.
Casează Decizia precum şi sentinţa civilă nr. 5307 din 25 septembrie 2001 pronunţată de Judecătoria Arad şi, pe fond, respinge acţiunea reclamanţilor C.M. şi C.V. împotriva pârâţilor Primarul Municipiului Arad şi Prefectul Judeţului Arad.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 238/2002. Civil. Revendicare ( repus pe... | ICCJ. Decizia nr. 237/2002. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
