ICCJ. Decizia nr. 238/2002. Civil. Revendicare ( repus pe rol). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIEŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 238.
Dosar nr. 3892/2002
Şedinţa publică din24 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 decembrie 2001 şi precizată ulterior la 14 februarie 2002 reclamanta P.V. a chemat în judecată pârâta Primăria sectorului 6 solicitând obligarea acesteia să-i repună împrejmuirea terenului, împrejmuire ridicată în mod abuziv. În drept au fost invocate dispoziţiileLegii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 352 din 14 martie 2002 Tribunalul Bucureşti, secţia a III – a civilă, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând că reclamanta a beneficiat de restituirea imobilului situat în Bucureşti, în condiţiile dreptului comun, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, situaţie în care prevederile acestui act normativ nu-şi mai găsesc aplicabilitatea privitor la acelaşi imobil.
Tribunalul a mai reţinut că existenţa pe terenul respectiv a unor construcţii şi plantaţii, la data preluării de către stat nu poate atrage incidenţa prevederilor Legii nr. 10/2001, câtă vreme la data intrării în vigoare a acestei legi statul sau vreuna din unităţile enumerate la art. 20 din lege nu avea calitatea de deţinător al imobilului ci acesta se află, încă din anul 1996, în posesia legitimă a reclamantei, conform dispoziţiei de restituire nr. 363 din 13 martie 1996 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel reclamanta criticând-o pentru următoarele motive:
La dărâmarea abuzivă a vilei, grilajul de fier ce o împrejmuia a fost ridicat şi vândut, acelaşi lucru întâmplându-se şi cu împrejmuirea de gard viu pe care a ridicat-o după ce i-a fost restituit terenul, iar vegetaţia existentă pe teren a fost defrişată de o echipă a Primăriei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă, prin Decizia nr. 267 din 18 iunie 2002 a respins ca nefondat apelul şi a menţinut soluţia instanţei de fond.
Împotriva menţionatei decizii reclamanta a declarat recurs. Fără a invoca vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. reclamanta a criticat soluţia instanţei de apel susţinând că în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, ca unică moştenitoare a foştilor proprietari, are dreptul la refacerea grilajului de fier şi a împrejmuirii de gard viu.
Recursul nu este fondat.
Aşa după cum rezultă din actele şi lucrările aflate la dosar şi cum, în mod direct a reţinut curtea de apel, menţinând soluţia instanţei de fond, înainte de apariţia Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, reclamantei i s-a recunoscut dreptul de proprietate, prin Sentinţa civilă nr. 7492 din 12 octombrie 1994 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1227 din 27 noiembrie 1995 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă. Prin această sentinţă s-a admis acţiunea reclamantei şi au fost obligate pârâtele Primăria sectorului 6 şi Primăria Municipiului Bucureşti să-i lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 378 mp teren situată în Bucureşti.
Întrucât recurenta-reclamantă posedă titlu de proprietate, respectiv sentinţa civilă nr. 7492 din 12 octombrie 1994 a Judecătoriei sectorului 6, definitivă şi irevocabilă, constitutivă de drepturi este evident că, în speţă, nu pot fi incidente prevederile Legii nr. 10/2001.
Având în vedere considerentele menţionate, motivele invocate de recurentă nu pot fi reţinute, fiind contrazise de realitatea situaţiei şi de actele aflate la dosar.
În consecinţă, hotărârea recurată fiind temeinică şi legală, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.V. împotriva deciziei nr. 267din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi24 martie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2309/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2375/2002. Civil. Legea nr.18/1991. Recurs în... → |
|---|
