CSJ. Decizia nr. 2439/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2439DOSAR NR.1246/2002
Şedinţa publică din 5 iunie 2003
La data de 7 mai 2003, s-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică nr.II Mânăstirea Franciscanilor împotriva deciziei civile nr.65 A din 21 decembrie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, Secţia civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 7 mai 2002 iar pronunţarea s-a amânat succesiv la 22 mai şi apoi la 5 iunie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 8 noiembrie 2000 formând obiectul dosarului nr.8043/2000 al Judecătoriei Târgu Mureş, Parohia Romano-Catolică nr.II ca Mânăstirea Franciscanilor din Târgu Mureş a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa:
- să se constate că, casa de locuit situată în Târgu Mureş, str.Aurel Filimon nr.5-7 (fostă str.Şcolii),transcrisă din C.F. veche 345 Târgu Mureş în C.F. 10468 Târgu Mureş, top 593 în suprafaţă de 514 m.p., a fost supusă exproprierii şi demolării potrivit Decretului nr.151/28 aprilie 1971, dar scopul exproprierii nu a fost realizat nici după 27 de ani, astfel că reclamanta este îndreptăţită să ceară retrocedarea bunului;
- să se dispună retrocedarea imobilului şi restabilirea situaţiei de carte funciară prin rectificarea menţiunilor, respectiv transcrierea din C.F. 10468 în C.F. 345 Târgu Mureş în favoarea Mânăstirii Franciscanilor ca Parohia Romano Catolică nr.II.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, potrivit Planului de situaţie anexat în copie, parcelele situate între: str.Bartok Bela – str.Aurel Filimon (fostă Şcolii) şi str.Călăraşilor au fost preconizate şi proiectate pentru expropriere în vederea construirii unor blocuri de locuinţe şi clădirii Teatrului de stat.
În urma executării lucrărilor privind obiectivele arătate casa de locuit aparţinând reclamantei, situată în str.Şcolii nr.5-7, astăzi str.Aurel Filimon nu a fost demolată, scopul exproprierii nefiind deci realizat, astfel că imobilul revine expropriatului, conform: art.35 din Legea nr.33/1984 coroborat cu art.480 C.civ.; deciziei nr. 20 aprilie 1993 a Curţii Constituţionale şi Decizia nr.VI din 27 septembrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţii Unite.
În dovedirea acţiunii reclamanta a invocat şi depus extrasele de carte funciară, Decretul fostului Consiliu de Stat nr.151 din 28 aprilie 1971 privind exproprierea unor imobile, autorizarea perfectării unui schimb de imobile, transmiterea unor imobile, retrocedarea unui imobil şi scoaterea din producţia agricolă a unor terenuri, precum şi Planul de situaţie privind lucrările proiectate în vederea aducerii la îndeplinire a dispoziţiilor decretului.
Prin întâmpinare pârâtul a cerut respingerea acţiunii, susţinând că imobilul în litigiu a fost dobândit de stat cu titlu de uzucapiune fiind intabulat ca atare, în temeiul Decretelor nr.218/960 şi nr.712/1966, că acelaşi imobil a fost expropriat prin Decretul ntr.419/1985 fiind demolat parţial, el nefăcând obiectul Decretului nr.151/1971 şi al Protocolului încheiat în baza acestuia la 3 martie 1971 între Comitetul Executiv al Consiliului popular al judeţului Mureş şi Episcopia Romano-Catolică de Alba Iulia privind schimburi şi atribuiri de imobile şi, în sfârşit, că, potrivit art.25 din Legea nr.112/1995 „prin legi speciale se vor reglementa situaţiile juridice ale altor imobile decât cele ce fac obiectul prezentei legi, trecute în proprietatea statului înainte de 22 decembrie 1989, indiferent de destinaţia lor iniţială, inclusiv ale celor demolate pentru cauze de utilitate publică".
Totodată, pârâtul a invocat excepţia autorităţii lucrului judecat, cererea reclamantei privind revendicarea aceluiaşi imobil fiind respinsă printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă.
Judecătoria Târgu Mureş, prin sentinţa civilă nr.557 din 20 ianuarie 2001, s-a dezinvestit în favoarea Tribunalului Mureş având în vedere valoarea obiectului acţiunii şi dispoziţiile art.2 pct.1 litera b din C.proc.civ..
În primă instanţă Tribunalul Mureş, Secţia civilă, prin sentinţa nr.146 din 8 iunie 2001, a respins atât excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de pârât, cât şi acţiunea introdusă de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în ceeea ce priveşte excepţia invocată de pârât, că nu este întrunită cerinţa triplei identităţi impusă de art.1201 C.civ. lipsind identitatea de cauză, întrucât, în timp ce în primul proces reclamanta şi-a întemeiat acţiunea în revendicare pe netemeinicia şi abuzul pe care s-ar fi fondat uzucapiunea, respectiv preluarea bunului de către stat, fără titlu valabil, în cauza de faţă reclamanta a cerut retrocedarea imobilului în temeiul art.35 din Legea nr.33/1994.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a reţinut şi motivat că nu pot fi invocate dispoziţiile art.35 din Legea nr.33/1994, pentru că statul era proprietarul imobilului încă din 1968, cu titlu de uzucapiune.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr.65/A din 21 decembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, care a hotărât în acest sens „având în vedere că potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.10/2001 regimul juridic al imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase preluate de stat sau alte persoane juridice urmează a fi reglementat prin lege specială".
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta Parohia Romano-Catolică nr.II, Mânăstirea Franciscanilor a declarat recurs invocând motivul de casare prevăzut de art.304 pct.8 cod de procedură civilă, în dezvoltarea căruia reiterează susţinerile şi apărările formulate în fazele procesuale anterioare, în temeiul cărora solicită casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi admiterea acţiunii.
Recursul va fi admis pentru motivul reţinut de instanţă din oficiu, în baza art.306 (2) din C.proc.civ., astfel.
În conformitate cu art.1 din codul civil, legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactivă.
Tot astfel, potrivit art.3 C.civ., judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit pentru denegare de dreptate.
În considerarea celor ce preced, este esenţial nelegală, Decizia pronunţată de curtea de apel, prin care s-a hotărât în sensul menţinerii soluţiei de respingere a acţiunii introdusă la data de 8 noiembrie 2000, prin invocarea unor dispoziţii din Legea nr.10/2001, în vigoare de la 14 februarie 2001 şi, ca urmare, inaplicabilă în cauză.
În consecinţă, se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru rejudecare în cadrul procesual fixat de reclamantă în virtutea principiului disponibilităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică nr.II, Mânăstirea Franciscanilor, împotriva deciziei nr.65/A din 21 decembrie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, Secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă, pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 244/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3918/2002. Civil. Legea 112/1995. Recurs în... → |
|---|
