ICCJ. Decizia nr. 2441/2002. Civil. Nulitate contr. v.c. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2441
Dosar nr. 3798/2002
Şedinţa de la 28 martie 2005
Asupra recursurilor civile de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 7466 din 30 iulie 1998 reclamantul Consiliul Local al Municipiului Oradea a chemat în judecată pe pârâţii V.S.V., I.Ş., C.G., C.I. şi G.M., a solicitat să se constate nulitatea contractelor de vânzare cumpărare succesive, încheiate în formă autentică la 7 februarie 1995, 25 iulie 1996 şi 1 august 1996, rectificarea cărţii funciare în sensul restabilirii dreptului de proprietate al Statului Român.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că sentinţa civilă nr. 7045 din 31 octombrie 1994 a Judecătoriei Oradea prin care a fost admisă acţiunea formulată de V.S.V., a fost constată nulitatea încheierii de intabulare privind trecerea în proprietatea statului a imobilului situat în Oradea, şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară a fost casată prin Decizia civilă nr. 1346 din 16 aprilie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie iar acţiunea a fost respinsă.
A mai precizat reclamantul că prin aplicarea principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis se impune constatarea nulităţii contractelor prin care imobilul a fost înstrăinat.
În cauză au formulat cerere de intervenţie în interesul reclamanţilor A.E., V.M., X.E. şi X.N.
Judecătoria Oradea, prin sentinţa civilă nr. 2290 din 7 martie 2000 a declinat în favoarea Tribunalului Bihor competenţa soluţionării cauzei, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Tribunalul Bihor, prin sentinţa civilă nr. 534 din 6 octombrie 2000 a admis acţiunea şi cererile de intervenţie accesorie, a constatat nulitatea contractelor de vânzare cumpărare şi rectificarea cărţii funciare în sensul restabilirii dreptului de proprietate în favoarea Statului Român.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 18 din 10 aprilie 2001 a admis apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei civile nr. 534 din 6 octombrie 2000 a Tribunalului Bihor pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare.
Tribunalul Bihor, în rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 72 din 11 februarie 2002 a respins acţiunea, reţinând că „în cauză nici reclamantul şi nici intervenienţii nu justifică un interes legitim care să le îndreptăţească la a redobândi anumite drepturi, cu atât mai mult cu cât în prezent a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001".
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 20 din 11 iunie 2002 a respins apelurile declarate de Consiliul Local al Municipiului Oradea şi intervenienţii A.E., V.M., X.E. şi X.N. împotriva sentinţei civile nr. 72 din 11 februarie 2002 a Tribunalului Bihor cu motivarea că inscripţia de carte funciară face deplina dovadă a dreptului de proprietate al numiţilor N.A. şi N.I. precum şi că hotărârea judecătorească definitivă prin care a fost respinsă acţiunea formulată de succesoarea acestora, V.S.V. având ca obiect constatarea nulităţii absolute a încheierii de intabulare privind trecerea în proprietatea statului cu titlu de naţionalizare a imobilului în litigiu nu este relevantă în speţă.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 20 din 11 iunie 2002 a Curţii de Apel Oradea au declarat recursuri Consiliul Local al Municipiului Oradea şi intervenienţii A.E., V.M., X.E. şi X.N., au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au susţinut, în esenţă, că:
1. prin hotărâre judecătorească definitivă a fost respinsă acţiunea prin care V.S.V. a solicitat să se constate nulitatea încheierii de intabulare a dreptului de proprietate al Statului Român, prin naţionalizare în temeiul Decretului nr. 92/1950;
2. actul de vânzare cumpărare din 8 mai 1946, înscris în cartea funciară, prin care proprietarii tabulari U.N. şi soţia sa M.F.R. au vândut imobilul către autorii V.S.V., N.A. şi soţia sa P.I. nu există întrucât „vânzătorii" au decedat anterior pretinsei încheieri a actului juridic; instanţa a considerat greşit că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Curtea, urmează să admită recursurile ca fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 314 C. proc. civ. Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
În speţă, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite.
Prin cererea de chemare în judecată Consiliul Local al Municipiului Oradea a investi instanţa cu soluţionarea unui prim capăt de cerere şi anume constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare cumpărare prin care terenul în suprafaţă de 352 mp şi construcţia situate în Oradea, înscris în C.F. nr. 11061 Oradea, nr. top 194/7 şi nr. 207/11 sub B11 şi anume: actul prin care V.S.V. a vândut către I.Ş., la data de 7 februarie 1995; cel prin care I.Ş. a vândut către C.I., la data de 25 iulie 1996; cel prin care C.I. şi soţul acesteia, C.G. au vândut către G.M. (filele 5-8 dosar nr. 7466/1998).
Din copia foii de proprietate depusă la dosar nr. 4237/2001 rezultă că în cartea funciară, la data de 18 martie 1937 a fost intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu pentru U.N. şi soţia sa M.F.R.; la data de 2 iulie 1946 a fost intabulat dreptul de proprietate pentru N.A. şi soţia sa P.I. „în baza contractului de vânzare–cumpărare din 8 mai 1946"; la data de 18 martie 1959 a fost intabulat, în baza Decretului nr. 92/1950 dreptul de proprietate, cu titlu de naţionalizare, în favoarea Statului Român.
Prin sentinţa civilă nr. 7045 din 31 octombrie 1994 a fost admisă acţiunea formulată de V.S.V., a fost constatată nulitatea absolută a încheierii de intabulare privind trecerea în proprietatea statului cu titlu de naţionalizare a imobilului în litigiu şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară. Ulterior, prin Decizia civilă nr. 1346 din 16 aprilie 1997 Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare declarat de procurorul general, a casat sentinţa civilă nr. 7045 din 31 octombrie 1994 a Judecătoriei Oradea şi a respins acţiunea formulată de V.S.V. împotriva Consiliului Local al Municipiului Oradea.
Cum potrivit art. 311 C. proc. civ. hotărârea casată nu are nici o putere, rezultă că vânzătoarea V.S.V., în calitate de succesoare a părinţilor săi N.A. şi P.I., nu a redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Reclamantul a invocat drept temei al acţiunii principiul potrivit căruia resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis şi a susţinut că desfiinţarea titlului vânzătorului duce şi la desfiinţarea titlurilor subdobânditorilor.
Instanţele de fond şi de apel, încălcând principiul disponibilităţii, nu s-au pronunţat în limitele în care au fost investite şi au considerat aplicabil în speţă un act normativ, Legea nr. 10/2001, pe care reclamantul nu l-a invocat drept temei juridic al acţiunii.
Se impune trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecare şi faţă de împrejurarea că la dosar nu există dovezi din care să rezulte că vânzătoarea V.S.V. a decedat şi, în această situaţie, probe care să ateste calitatea numitei P.I. de succesoare a acestei „în calitate de fiică adoptivă", cum susţine prin petiţia aflată în dosarul de recurs.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va admite recursul, va casa Decizia curţii de apel şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Consiliul Local al Municipiului Oradea şi de intervenienţii A.E., V.M., X.E. şi X.N. împotriva deciziei civile nr. 20 din 11 iunie 2002 a Curţii de Apel Oradea, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6064/2002. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6800/2002. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
