ICCJ. Decizia nr. 2563/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2563
Dosar nr.5493/2002
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 decembrie 2002 pe rolul Curţii Supreme de Justiţie sub nr. 5493, B.S. în contradictoriu cu intimaţii S.C. H. S.A. Vaslui şi P.N. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 5485 din 4 decembrie 2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie.
Contestatorul nu a invocat nici un temei al cererii sale, arătând doar că prin hotărârea a cărei anulare o cere a fost constatat nul recursul pe care el l-a declarat împotriva deciziei civile nr. 124 din 30 octombrie 2000 a Curţii de Apel Iaşi pentru că motivele de recurs au fost tardiv depuse.
Contestatorul a depus acte medicale respectiv certificat de concediu medical.
Intimata S.C. H. S.A. Vaslui a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă întrucât nu se încadrează în nici unul dintre motivele prevăzute de art. 317 şi urm. C. proc. civ.
Contestatorul, după formularea întâmpinării de către intimata S.C. H. S.A. Vaslui, a depus printr-o petiţie o precizare a temeiului de drept al contestaţiei indicând prevederile art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este neîntemeiată.
Astfel este de reţinut în primul rând că cererea contestatorului nu a fost motivată în nici-un fel.
Prin indicarea ca motiv de drept al contestaţiei în anulare art. 318 C. proc. civ. ar rezulta că contestatorul ar aprecia că hotărârea instanţei de recurs a fost rezultatul unei erori materiale.
De menţionat că ipoteza a doua a art. 318 C. proc. civ. nu poate fi analizată întrucât ea se referă la situaţiile când recursul a fost respins sau admis în parte; ori în cazul în speţă recursul s-a constatat a fi nul.
Ca atare urmează a fi analizată numai prima ipoteză prevăzută de art. 318 C. proc. civ. respectiv existenţa sau nu a unei greşeli materiale care să fi determinat soluţia pronunţată în cauză.
În acest sens urmează a reţine că prin hotărârea a cărei anulare se solicită s-a constatat în mod corect tardivitatea motivării recursului, astfel considerentele deciziei recurate au fost comunicate reclamantului la data de 19 decembrie 2000 iar motivele de recurs au fost depuse la data de 5 ianuarie 2001 (conform datei de pe ştampila existentă pe plicul poştal) deci depăşind termenul legal de 15 zile.
Prin adeverinţa şi certificatul medical depuse alăturat cererii de contestaţiei în anulare, contestatorul probabil ar dori (pentru că nu a enunţat-o) să se considere că ar fi fost în imposibilitate să declare recurs din cauza stării sănătăţii sale.
Această susţinere chiar dacă ar fi fost făcută, nu putea constitui o eroare materială în sensul art. 318 C. proc. civ. întrucât din actele dosarului a rezultat fără dubiu data la care au fost comunicate considerentele deciziei recurate şi data la care a fost formulat recursul.
Distinct de cele mai înainte arătate urmează a reţine că B.S. a primit hotărârea instanţei de fond şi a declarat recurs în termen, ca atare atâta timp cât cunoaşte despre existenţa hotărârii, ar fi trebuit să-şi motiveze recursul fie personal, fie printr-un mandatar, în termen.
În orice caz contestatorul ar fi avut posibilitatea, la data judecării recursului, să fi formulat o cerere de repunere în termen în condiţiile prevăzute de art. 103 C. proc.civ.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.S. împotriva deciziei civile nr. 5485 din 4 decembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2315/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2313/2002. Civil → |
|---|
