CSJ. Decizia nr. 2313/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2313DOSAR NR.3234/2002
Şedinţa publică din 3 iunie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P.Olt împotriva Ordonanţei nr.10 din 15.05.2002 a Curţii de Apel Craiova.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul prin consilier juridic E.B.şi intimatul Ministerul de Interne prin consilier juridic V.S., lipsind intimaţii-contestatori S.I.şi S.I.
Procedura completă.
Consilier juridic E.B.a depus la dosar delegaţia dată D.G.F.P.Olt să promoveze calea de atac şi a precizat că are mandatul acesteia de reprezentare în proces, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Reprezentanta Ministerului de Interne a lăsat la aprecierea instanţei, soluţia ce se va da în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de admitere a recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sesizarea înregistrată la data de 10 decembrie 2001, Ministerul de Interne a solicitat declanşarea procedurii de control al averii persoanei cercetate S.I. şeful Biroului Poliţiei Economico-Financiare din cadrul Poliţiei Municipiului Caracal.
S-a arătat că persoana cercetată are o avere compusă din vila situată în Municipiul Caracal, str.General Gh.Magheru nr.49 şi un autoturism „Dacia 1310", estimată la suma de 390.000.000 lei; că veniturile realizate de acesta şi familie se ridică la suma de 390.000.000 lei şi nu justifică provenienţa legală a bunurilor.
Curtea de Apel Craiova, Comisia de cercetare a averilor, prin Ordonanţa nr.10 din 15 mai 2002 a clasat cauza privind pe cercetatul S.I.şi soţia acestuia S.I.
S-a reţinut că în perioada 1995-1998 persoana cercetată a cumpărat suprafaţa de 1090 mp teren în Municipiul Caracal, str.General Gh.Magheru nr.43, cu suma totală de 7.100.000 lei pe care în perioada octombrie 1997-primăvara 1998 a fost edificată o construcţie, neterminată, în valoare de 376.098.080 lei. Că în anul 1997 a fost achiziţionat şi autoturismul „Dacia 1310" cu suma de 24.203.160 lei, din care 15.000.000 lei au provenit din vânzarea unui alt autoturism iar suma de 18.000.000 lei din împrumut bancar.
S-a mai menţionat că în perioada 1990-2001 S.I.a realizat venituri în sumă de 318.396.696 lei iar soţia acestuia, S.I. venituri de 71.202.668 lei la care se adaugă 68.000.000 lei rezultată din vânzarea unui apartament proprietatea lor, 2000 dolari împrumutaţi de la martorul D.E. şi 150.000.000 lei donaţi de Ş.D.
S-a considerat că persoana cercetată a făcut dovada legalităţii dobândirii averii, veniturile obţinute fiind mai mari decât cheltuielile efectuate.
În termen legal împotriva Odonanţei nr.10 din 15 mai 2002 a Curţii de Apel Craiova, Secţia civilă, a declarat recurs Ministerul Finanţelor prin D.G.F.P.Olt solicitând casarea şi susţinând că: 1. în categoria veniturilor legal obţinute trebuiau reţinute numai cele reprezentând salarii încasate de persoana cercetată; 2. se impunea includerea în capitolul cheltuieli a sumelor restituite în contul împrumutului bancar; 3. imobilul a fost subevaluat; 4. nu a fost stabilită valoarea autoturismului.
Curtea urmează să admită recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Art.47 alin.7 din Costituţia României consacră principiul prezumţiei caracterului licit al dobândirii averii, până la dovada contrarie.
Art.7din Legea nr.115/1996 condiţionează pornirea cercetării de „existenţa dovezilor certe că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite din veniturile legal realizate de persoana în cauză sau pe alte căi licite" iar prin dispoziţiile art.11 din aceeaşi lege se instituie obligaţia pentru denunţător de a indica, în cererea de cercetare dovezile pe care se întemeiază şi sursele de unde acestea pot fi solicitate.
În legătură cu prevederile acestei din urmă dispoziţii (art.11) Comisia de cercetare nu a efectuat demersuri suficiente.
De asemenea, Comisia de cercetare nu a efectuat o analiză diferenţiată a modului de dobândire a bunurilor de către cercetaţi având în vedere dispoziţiile art.7 şi 38 din Legea nr.115/1996.
Astfel, conform art.7 Comisia de cercetare trebuia să verifice dacă între averea declarată conform art.2 şi 3 la data investirii sau numirii în funcţie şi cea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei sunt diferenţe vădite şi există dovezi certe că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite prin veniturile legale.
În mod concret, verificarea trebuia efectuată de la data intrării în vigoare a legii – 28 octombrie 1996 – ea constituind o etapă distinctă a cercetării care, în funcţie de datele de dobândire a bunurilor importante putea fi împărţită în subperioade.
O altă perioadă distinctă este cea prevăzută de art.38 din aceeaşi lege, aplicabilă în speţă deoarece cercetatul a avut funcţii similare cu cea din prezent după 1 ianuarie 1990 şi, ca atare, această etapă va fi 1 ianuarie 1990-28 octombrie 1996.
Potrivit art.314 C.proc.civ. Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
În speţă, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, nu au fost determinate cele două etape; nu au fost marcate momentele dobândirii bunurilor: teren, construcţii, autoturism; nu a fost verificată realitatea sumelor obţinute din vânzarea unui autoturism şi unui apartament, a sumelor donate; cuantumul cheltuielilor nu a fost determinat în funcţie de numărul de persoane ce compun familia cercetatului, sumele restituite în contul împrumuturilor bancare.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va admite recursul, va casa Ordonanţa Comisiei de cercetare constituită potrivit Legii nr.115/1996 şi va trimite cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P.Olt împotriva Ordonanţei nr.10 din 15 mai 2002 a Curţii de Apel Craiova, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2563/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2550/2002. Civil. Revendicare - Decret... → |
|---|
