ICCJ. Decizia nr. 2765/2002. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2765
Dosar nr. 5442/2002
Şedinţa publică din 6 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
K.E.Z. şi K.G. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Primăria comunei Sîntana de Mureş şi Prefectura judeţului Mureş au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 40 din 16 mai 2001 emisă de Primarul comunei Sîntana de Mureş şi a solicitat obligarea pârâtului de a-i acorda despăgubiri integrale pentru cota de ½ din imobilul situat în comuna Sîntana de Mureş, sat Sîntana, înscris în C.F. nr. 277 Sîntana de Mureş cu nr. top 1634/a, 1634/b, 1634/c şi 1635/a/1 la valoarea pieţei imobiliare actuale.
De asemenea, au cerut să se constate că despăgubirile băneşti încasate conform deciziei de plată nr. 135 din 14 august 1997 de K.G. în sumă de 9.504 lei pentru cealaltă cotă de ½ din imobil preluată de stat în baza Decretului nr. 223/1974 şi a deciziei nr. 87/1997, indexată cu rata inflaţiei la zi erau de 12.387.048,32 lei şi că pârâţii se obligau la restituirea acestor despăgubiri prin compensarea lor cu cele ce le aveau de încasat conform acţiunii.
În motivarea cererii de chemare în judecată, petenţii au învederat că imobilul proprietatea lor, înscris în C.F. nr. 277 Sântana de Mureş cu nr.top.1634/a, 1634/b, 1634/c şi 1635/a/1 a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, iniţial o cotă de ½ fără plată conform Deciziei nr. 262/1976 a fostului Consiliu popular judeţean Mureş, iar ulterior cealaltă cotă de ½ prin Decizia nr. 87/1977 a aceluiaşi organ administrativ cu plata unor despăgubiri încasate de petenta K.G. în cuantum de 9.504 lei sumă achitată în baza dispoziţiei de plată nr. 135 din 14 august 1977.
Au învederat petenţii că prin dispoziţia atacată cu contestaţie, pentru cota de ½ din imobil-teren şi construcţie, li s-au acordat despăgubiri de numai 85.000 lei, sumă cu care nu erau de acord, fiind sub valoarea de circulaţie a acestuia, ca de altfel şi despăgubirile pentru cealaltă cotă de ½ în sumă de 9.504 lei şi care reactualizate reprezentau 12.387.048,32 lei, sumă pe care erau de acord să o restituie prin compensarea ei cu ceea ce aveau de invocat conform precizărilor din cuprinsul contestaţiei.
Prin întâmpinare, Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P., Mureş, a invocat lipsa calităţii procesuale pasive iar Primăria com. Sîntana de Mureş şi Prefectura judeţului Mureş au invocat excepţiile prematurităţii contestaţiei şi a lipsei calităţii procesuale pasive.
Tribunalul Mureş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 101 din 22 februarie 2002 a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de părţi.
A admis contestaţia formulată de petenţi împotriva dispoziţiei nr. 40 din 16 mai 2001 emisă de Primarul comunei Sântana de Mureş şi a modificat în parte dispoziţia atacată în sensul că a stabilit în favoarea petenţilor K.E.Z. şi K.G. măsurile reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în comuna Sântana de Mureş, înscris în C.F. nr. 277 Sântana de Mureş cu nr. top 1634/a, 1634/b, 1634/c, 1635/a/1 compus din casă de locuit cu 2 camere, bucătărie, antreu, baie, cămară, garaj şi teren în suprafaţă de 626 mp imobil preluat abuziv de Statul Român în anii 1976-1977 din proprietatea contestatorilor, conform precizărilor din dispozitiv, respectiv 121.657.354 lei cu titlu de despăgubiri pentru cota de ½ preluată fără plată de la K.E.Z. în 1976 şi alte 78.627.766 lei reprezentând diferenţa dintre valoarea actuală a cotei de ½ din imobil preluată de la K.G. în anul 1977 şi valoarea actualizată a sumei de 9.504 lei primită de acesta cu titlu de despăgubiri în 1977, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale.
În motivarea soluţiei instanţa a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat în mod abuziv în baza Decretului nr. 223/1974 şi că în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 contestatorii erau îndrituiţi la despăgubiri corespunzătoare valorii imobilului aşa cum au fost ele stabilite prin expertiza tehnică efectuată în cauză.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel D.G.F.P. în anulare şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi Primăria comunei Sântana de Mureş, prima invocând lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, iar cea de a doua, încălcarea dispoziţiilor art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în sensul că petenţii nu erau îndrituiţi la despăgubiri băneşti ci doar la măsurile reparatorii prevăzute de art. 9 alin. (2) din lege şi că greşit a fost obligată exclusiv la plata cheltuielilor de judecată, cât timp acordarea despăgubirilor către contestatori revenea şi statului român, cel puţin pentru cele prevăzute de art. 9 alin. (2) din lege.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 83/A din 18 octombrie 2002 a respins ca nefondate apelurile.
În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat în mod abuziv, fără titlu valabil, pentru cota de ½ a petentei K.G. şi prin urmare conform art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 1 şi art. 2 din lege, contestatorii erau îndrituiţi la despăgubirile acordate de instanţa de fond conform expertizei tehnice efectuate.
S-a mai precizat că întrucât Ministerul Finanţelor Publice şi Prefectura Judeţului Mureş sunt implicate în proceduri prevăzute de Legea nr. 10/2001, au calitate procesuală pasivă în cauză, raportat şi la prevederile art. 36 alin. (3), art. 37 şi art. 40 din lege.
De asemenea, s-a invocat faptul că dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu se referă la imobile cu destinaţie de locuinţă ca cel din speţă ci la cele aflate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale.
Obligarea apelantei Primăria comunei Sântana de Mureş la plata cheltuielilor de judecată s-a făcut conform art. 274 C. proc. civ., întrucât această pârâtă a emis dispoziţia atacată şi astfel a declanşat litigiul.
În contra deciziei nr. 83/A din 18 octombrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, au declarat recurs Primăria Comunei Sântana de Mureş şi D.G.F.P. în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice.
Recurenta Primăria comunei Sântana de Mureş a reiterat motivele de apel şi a susţinut în esenţă că ambele hotărâri încalcă dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 întrucât imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu titlu valabil şi a fost înstrăinat chiriaşului cu respectarea Legii nr. 112/1995, situaţie în raport de care erau aplicabile dispoziţiile art. 9 alin. (2) din lege în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionale pe piaţa de capital ori prin compensarea cu alte bunuri sau servicii, cu acordul persoanei îndreptăţite.
Prin urmare, în ipoteza dată contestatorii nu puteau primi despăgubiri băneşti cum greşit au procedat instanţele. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată recurenta a învederat că soluţia prin care a fost obligată în exclusivitate la cheltuieli de judecată nu are suport legal cât timp a fost obligată împreună cu statul român să suporte despăgubirile acordate contestatorilor şi nici nu are calitatea de unitate deţinătoare. Mai arată că întrucât imobilul a fost vândut de statul român, numai acest pârât prin Ministerul Finanţelor Publice trebuia obligat să suporte cheltuielile judiciare.
În recursul său, D.G.F.P. Mureş, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut în esenţă că cei doi contestatori nu au atacat vreun răspuns al Ministerului Finanţelor Publice căruia nu i-au adresat nici o cerere şi că întrucât în speţă nu erau incidente dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, singura situaţie în care acesta poate fi parte în atare litigii, instanţele greşit au respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată în cauză.
Referitor la recursul pârâtei Primăria com. Sântana de Mureş acesta urmează a fi respins ca nefondat pentru motivele ce succed.
Aşa cum deja s-a releva, imobilul înscris în C.F. nr. 277 Sântana de Mureş nr. top 1634/a, 1634/b, 1634/a şi 1635/a/1 a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, în două etape, iniţial o cotă de ½ ce a aparţinut contestatorului K.E.Z. preluată fără plată prin Decizia nr. 262/1976 a fostului Consiliu popular judeţean Mureş, iar cealaltă cotă de ½ ce a aparţinut contestatoarei K.G. cu plata, în baza deciziei nr. 135/1977 emisă de acelaşi organ administrativ.
În temeiul Legii nr. 10/2001 soţii K. au notificat Primăria comunei Sîntana de Mureş solicitând restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului în discuţie.
Prin Dispoziţia nr. 40 din 16 mai 2001 Primarul comunei Sîntana de Mureş a respins cererea de restituire în natură, motivat de faptul că imobilul situat în comuna Sîntana de Mureş, sat Sîntana, fost proprietatea soţilor K., fusese înstrăinat cu respectarea Legii nr. 112/1995, foştilor chiriaşi.
S-a aprobat însă restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent a cotei de ½ din imobil în limita sumei de 85.000.000 lei.
Cum o parte din despăgubiri a fost contestată instanţele au făcut în cauză aplicaţiunea art. 24 alin. (2) şi art. 36 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 ca şi a art. 14 alin. (2) din lege în sensul că au dispus efectuarea unei expertize pentru evaluarea imobilului şi au acordat despăgubirile calculate prin expertiză, care a fost însuşită şi de recurentă.
Ulterior Primăria comunei Sântana de Mureş a continuat că întrucât imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu titlu valabil iar apoi înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 chiriaşilor ce îl ocupau, măsurile reparatorii la care erau îndrituiţi soţii K. sau numai cele prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cum ar fi acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, ori acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionale pe piaţa de capital şi nu la despăgubiri băneşti.
Acest punct de vedere este însă greşit.
Astfel, art. 27 din Legea nr. 10/2001 se referă la imobilele preluate cu titlu valabil de stat evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, ceea ce însă nu e cazul imobilului în litigiu care aşa cum deja s-a relevat a fost preluat de stat pentru o cotă de ½ ce a aparţinut lui K.E.Z. fără un titlu valabil şi anume după data preluării şi până la data înstrăinării lui s-a aflat în patrimoniul unui organ al administraţiei de stat, respectiv Primăria Sîntana de Mureş. De precizat şi că art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 vizează imobilele care aveau numai altă destinaţie decât cea de locuinţă şi care au fost demolate sau a căror restituire în natură nu era posibilă, categorie în care, de asemenea, imobilul în discuţie nu putea fi încadrat.
Astfel fiind, rezultă că pentru cota de ½ din imobil preluată de stat de la K.E.Z. fără un titlu valabil, măsurile reparatorii la care acesta era îndrituit sunt cele evidenţiate de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv despăgubiri băneşti.
În schimb, în ceea ce priveşte cota de ½ din imobil ce a aparţinut contestatoarei K.G. preluată de stat cu titlu valabil şi pentru care aceasta a primit despăgubiri în cuantum de 9.504 lei instanţele au făcut aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în sensul că diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflaţie şi valoarea corespunzătoare a imobilului, cuvenită acesteia, s-a acoperit prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionale pe piaţa de capital.
Referitor la critica din recurs vizând greşita obligare a Primăriei comunei Sîntana de Mureş la plata cheltuielilor de judecată, urmează a reţine că în raport de prevederile art. 274 C. proc. civ. soluţia instanţelor este corectă, dispoziţia nr. 40 din 16 mai 2001 contestată de reclamanţi şi care a format obiectul litigiului dedus judecăţii fiind emisă de primăria recurentă. Cum această parte a căzut din pretenţii, corect instanţele au obligat-o să suporte cheltuielile judiciare efectuate.
Astfel fiind recursul Primăriei Sîntana de Mureş urmează a fi respins.
În ce priveşte recursul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice acesta este fondat.
Astfel, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în situaţia în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statului, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând restituirea în natură, sau după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de lege.
Din examinarea textului invocat rezultă că Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă în litigiile ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 numai într-o singură ipoteză şi anume atunci când unitatea deţinătoare nu a fost identificată.
Or, în speţă, unitatea deţinătoare a fost identificată în persoana Primăriei comunei Sîntana de Mureş care de altfel a şi emis dispoziţia contestată.
Aşa fiind, rezultă că în cauza dedusă judecăţii Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă şi prin urmare excepţia formulată pe acest aspect era întemeiată iar acţiunea trebuia respinsă faţă de acest pârât.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de D.G.F.P. în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice urmează a fi admis, a casa hotărârile pronunţate în cauză numai pe acest aspect şi în fond a admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât faţă de care contestaţia se va respinge.
De asemenea, pentru argumentele deja expuse urmează a respinge recursul declarat de Primăria comunei Sîntana de Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Mureş împotriva deciziei nr. 83/A din 18 octombrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 101 din 22 februarie 2002 a Tribunalului Mureş, secţia civilă, numai cu privire la pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi în fond, admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât, faţă de care, respinge contestaţia.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei nr. 101 din 22 februarie 2002 a Tribunalului Mureş, secţia civilă, precum şi ale deciziei nr. 83/A din 18 octombrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria comunei Sântana de Mureş împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 301/2002. Civil. Revendicare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4106/2002. Civil → |
|---|
