ICCJ. Decizia nr. 3158/2002. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3158
Dosar nr. 1143/2002
Şedinţa publică din 30 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 130 din 22 iunie 2001 pronunţată de Tribunalul Alba a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantei Parohia Evanghelică C.A. Petreşti împotriva pârâţilor Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor, Consiliul local Sebeş şi S.C. A. Petreştiavând ca obiect constatarea caracterului abuziv al exproprierii imobilului înscris în C.F. 88 Petreşti, transferat în C.F. 3014 Petreşti, recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestui imobil, radierea dreptului de proprietate al pârâţilor şi obligarea lor la restituire în natură.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut în esenţă, pe baza expertizei topografice şi a celorlalte probatorii administrate, că imobilul în litigiu este înscris în C.F. 3014 Petreşti şi se află în patrimoniul societăţii comerciale A.Petreşti. Pe terenul respectiv se află şi construcţiile ce au aparţinut Bisericii Evanghelice Luterane Sebeş, inclusiv casa învăţătorului (capelanului). Imobilul a fost trecut în proprietatea statului cu titlu legal şi anume Decretul nr. 176/1948 referitor la clădirile în care funcţionau unităţi de învăţământ, inclusiv locuinţele corpului didactic. În prezent, retrocedarea imobilului este supusă condiţiilor speciale instituite prin OUG nr. 94/2000, care derogă atât de la prevederile dreptului comun cât şi de la dispoziţiile Legii nr. 10/2001 (art. 1 din OUG nr. 94/2000, art. 8 pct. 2 din Legea nr. 10/2001).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, susţinând că nu există temeiuri suficiente pentru a se considera că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut cu titlu legal.
Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Decizia civilă nr. 11 din 25 ianuarie 2002 a respins apelul ca nefondat.
Instanţa de control judiciar a reţinut în primul rând că temeiul exproprierii l-a constituit în mod cert Decretul nr. 176/1948, astfel încât în contextul acestui act normativ trebuie examinată posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei şi pe cale de consecinţă retrocedarea imobilului.
Or, în raport de prevederile OUG nr. 94/2000, Curtea de apel a constatat că nu a fost respectată procedura administrativă prealabilă, care este obligatorie, în faţa comisiei speciale anume constituite, reglementată prin acest act normativ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 5 şi 8-10 C. proc. civ., susţinând în esenţă că:
- procedura de citare în faţa Curţii de apel nu s-a realizat în mod legal cu pârâta S.C. A.Petreşti;
- nu există dovezi în sensul că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut ca urmare a aplicării Decretului nr. 176/1948;
- procedura administrativă instituită prin OUG nr. 94/2000 nu este obligatorie, partea interesată având posibilitatea să opteze direct pentru calea judecătorească.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine că recursul este nefondat.
Indiferent de caracterul pretinsei nulităţi referitoare la citarea pârâtei S.C. A. Petreşti, în condiţiile art. 105 alin. (2) şi art. 108 C. proc. civ., Curtea constată că la Curtea de Apel Alba Iulia procedura de citare a acesteia s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, astfel încât nici măcar ei nu i s-a produs vreo vătămare.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, este cert dovedit cu înscrisuri, astfel cum în mod corect au reţinut ambele instanţe, că temeiul trecerii imobilului în proprietatea statului l-a constituit Decretul nr. 176/1948.
Faptul că în extrasul de carte funciară nu s-a menţionat titlul în baza căruia a operat înscrierea nu conduce la nulitatea transmisiunii dreptului de proprietate, atâta timp cât potrivit art. 26 din Legea nr. 115/1938 drepturile reale pot fi dobândite şi fără înscriere în cartea funciară.
În fine, procedura administrativă prealabilă în faţa comisiei constituite conform art. 2 din OUG nr. 94/2000 este obligatorie, iar nu facultativă. Doar Decizia motivată a acestui organism poate fi atacată cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia.
Aşa fiind, cum hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Parohia Evanghelică Petreşti împotriva deciziei nr. 11 din 25 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 235/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3159/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
