ICCJ. Decizia nr. 3159/2002. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3159
Dosar nr. 3676/2002
Şedinţa publică din 30 aprilie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 29 septembrie 1997, reclamantul C.L.C. a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului să-i restituie în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că imobilul a aparţinut autoarei sale, M.C., care l-a cumpărat cu o sumă provenită din dota primită de la părinţi. Imobilul a fost naţionalizat abuziv, deşi autorii reclamantului erau exceptaţi de la aplicarea Decretului nr. 92/1950, încadrându-se în prevederile art. II din acesta, tatăl fiind ofiţer, iar mama casnică.
În cauză s-au formulat cereri de intervenţie în interes propriu şi în interesul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, de către chiriaşii imobilului.
Prin sentinţa civilă nr. 757 din 30 iunie 2000 Tribunalul Bucureşti, a admis cererile de intervenţie în interes propriu şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a anulat acţiunea reclamantului pentru lipsa semnăturii, conform art. 133 C. proc. civ.
Apelul declarat împotriva sentinţei, a fost respins ca nemotivat în termen, prin Decizia nr. 740 din 21 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia civilă nr. 121/2002, constatând că în mod greşit apelul a fost respins ca nemotivat, a admis recursul declarat de reclamantul C.L.C. împotriva deciziei nr. 740 din 27 noiembrie 2000, pe care a casat-o şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 303 din 27 iunie 2002.
- a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 757 din 30 iunie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a anulat sentinţa şi evocând fondul,
- a admis acţiunea, a obligat Consiliul General al Municipiului Bucureşti să restituie în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti sector 1,
- a luat act că s-a renunţat la judecată cu privire la S.S. şi S.G.,
- a respins cererile de intervenţie în interes propriu şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În ce priveşte lipsa semnăturii reclamantului de pe acţiune, la dosar există o procură specială dată de reclamant în favoarea apărătorului său, prin care, în mod expres, îl împuterniceşte pe acesta să semneze acţiunea.
Ca atare acţiunea urmează a fi soluţionată pe fondul ei.
Trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut abuziv, deoarece tatăl reclamantului a fost medic militar, iar mama casnică şi nu pot fi consideraţi exploatatori de locuinţe.
Decretul nr. 92/1950, în speţă, nu se poate considera că a constituit un mijloc legal de dobândire a proprietăţii imobilului, în raport şi de prevederile Constituţiei din 1948 şi art. 480 C. civ.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi intervenienţii I.J.R. şi I.L.M.
În recursul declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, invocându-se motivul de casare prev. de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., se susţine că eronat s-a apreciat asupra preluării imobilului ca fiind fără titlu valabil, decretul de naţionalizare trebuia apreciat în integralitatea lui, şi, oricum, acţiunea trebuia respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive în ce priveşte partea de imobil înstrăinată.
Pe de altă parte, instanţele judecătoreşti nu erau competente a se pronunţa asupra neconstituţionalităţii unor acte normative.
Intervenienţii, în recursul promovat, susţin că;
- soluţia de anulare a acţiunii, este legală, potrivit art. 133 C. proc. civ.,
- prin întâmpinare s-au invocat: excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, nefăcându-se dovada calităţii de moştenitor şi a faptului că acesta este în viaţă; excepţia de litispendenţă, întrucât pe rolul instanţelor se află cele două dosare, cu acelaşi obiect, excepţii asupra cărora instanţa nici nu s-a pronunţat,
- în ce priveşte fondul cauzei, imobilul a fost preluat cu titlu, în aplicarea corectă a Decretului nr. 92/1950.
Recursurile nu sunt întemeiate.
Ref. – recursul Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Cum, de necontestat, antecesorii reclamantului au fost, medic militar, respectiv casnică, în mod corect instanţa a apreciat că aceştia făceau parte din categoriile socio-profesionale, exceptate de la naţionalizare potrivit art. II din Decretul nr. 92/1950, situaţie în care nu puteau fi consideraţi ca exploatatori de locuinţe în aplicarea art. I din actul normativ menţionat.
Ca atare, firesc, instanţa a concluzionat că preluarea imobilului de către stat a avut loc fără un titlu valabil.
În ce priveşte împrejurarea că, în aprecierea astfel a chestiunii în discuţie, instanţa a făcut referiri şi la neconstituţionalitatea Decretului nr. 92/1950 aceasta nu poate constitui o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti, fie şi numai în considerarea, sub acest aspect a prevederilor art. 6 din Legea nr. 213/1998.
În legătură cu motivul privind lipsa calităţii procesuale pasive pentru locuinţele înstrăinate, evident, câtă vreme s-a renunţat la judecată faţă de pârâţii S., aceştia în calitate de cumpărători, critica nu are obiect, iar pe de altă parte, cum soluţionarea cauzei priveşte în principal, stabilirea valabilităţii titlului statului asupra imobilului, pârâta are calitate procesuală pasivă.
Ref. la recursul intervenienţilor.
Reţinând în mod corect, existenţa procurii speciale date de reclamant apărătorului său, pentru semnarea acţiunii, chiar ulterioară fiind datei introducerii cererii introductive, instanţa a apreciat legal asupra valabilităţii cererii de chemare în judecată, esenţială fiind stabilirea în acest sens a existenţei voinţei personale a reclamantului.
De altfel, chiar dacă până în prezent, semnarea efectivă a acţiunii nu era realizată, sub acest aspect, cerinţa menţionată este împlinită în recurs, ca şi condiţie de formă în suplinirea celei de fond arătate deja "aceasta în considerarea legală a prevederilor art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ.".
Mai departe, este adevărat că apelantul intervenient a invocat în apel, prin întâmpinare, excepţiile de care face vorbire.
Indubitabil, însă, câtă vreme acţiunea a fost admisă, soluţia a fost dată astfel şi în considerarea acestor apărări formulate de intervenienţi, cu atât mai mult cu cât, la fond, excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a fost deja respinsă.
De altfel, în adevăr excepţia este neîntemeiată, chiar sub aspectul invocat de recurent, la dosar aflându-se certificatul de moştenitor respectiv. Cum neîntemeiată este şi susţinerea privind identitatea reclamantului, raportat la paşaportul expirat în 1995, fie şi numai pentru faptul că, în anul 2000 reclamantul a dat împuternicire apărătorului său, în acest proces.
Cât priveşte excepţia de litispendenţă, pe lângă faptul că nu s-a făcut nici o probă în sensul celor susţinute aceasta priveşte, potrivit chiar celor invocate de recurent, existenţa altor două dosare, aflate pe rol în primă instanţă, la tribunal, a căror judecată este suspendată.
Ca atare, în considerarea prevederilor art. 163 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., oricum excepţia, nu poate fi primită.
În sfârşit, pentru considerentele deja arătate în legătură cu recursul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, nici critica vizând fondul cauzei, nu poate fi primită.
Faţă de cele arătate, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi intervenienţii I.J.R. şi I.L.M. împotriva deciziei civile nr. 303 A din 27 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3158/2002. Civil. Revendicare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 234/2002. Civil → |
|---|
