ICCJ. Decizia nr. 3202/2002. Civil. Revendicare - ART. 480 - 481 Cod civil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3202
Dosar nr. 1576/2002
Şedinţa publică din 30 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată iniţial Judecătoriei Focşani şi înregistrată cu nr. 5604/1997, reclamantul A.M. a chemat în judecată pârâta S.C. V. S.A. Vrancea, solicitând să se dispună obligarea acesteia de a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Focşani, compus din teren în suprafaţă de 2950 mp şi construcţiile care se află pe el.
Reclamantul a arătat că a dobândit imobilul prin act de vânzare-cumpărare autentificat în anul 1947. La acel moment pe terenul de 2950 mp se aflau două corpuri de clădire, din care una compusă din 4 camere şi dependinţe iar alta cuprinzând trei camere. În anul 1949, pe căi de fapt, în mod abuziv, reclamantul şi familia sa au fost evacuaţi. După adoptarea Legii nr. 112/1995, cererea reclamantului vizând restituirea în natură a imobilului a fost respinsă cu motivarea că bunul nu face obiectul acestui act normativ.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că înainte de anul 1989 imobilul s-a aflat în administrarea fostei întreprinderi de stat specializată în vinificaţie, a cărei succesoare este.
Ca urmare a dispoziţiilor Legii nr. 15/1990, imobilul a devenit proprietatea pârâtei, ea constituind aport la formarea societăţii comerciale şi este în prezent chiar sediul acestei persoane juridice. Pentru teren pârâta a obţinut, în mod legal, certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Prin cerere reconvenţională, pârâta a solicitat să se dispună obligarea reclamantului la plata sumei de 1.261.819.714 lei reprezentând contravaloarea unor construcţii noi edificate după preluarea imobilului precum şi a unor ample lucrări de transformări, reparaţii şi îmbunătăţiri la corpurile de clădire vechi.
În motivarea cererii reconvenţionale s-a arătat că prin aceste lucrări complexe imobilul revendicat este în prezent unul cu totul nou faţă de clădirile existente în anul 1947, vechi şi cu un grad avansat de uzură.
Judecătoria Focşani, luând act de aceste pretenţii şi de împrejurarea că, potrivit unei prime expertize tehnice, valoarea terenului şi a construcţiilor vechi era de 401 milioane lei, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., în forma în vigoare la acea dată, astfel încât prin sentinţa civilă nr. 4571 din 6 iulie 1998 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.
La această din urmă instanţă cauza a fost înregistrată sub nr. 3071 din 30 iulie 1998.
La termenul de judecată de la 12 octombrie 1998 F.P.S., Direcţia Teritorială Vrancea a formulat cerere de intervenţie accesorie, în interesul pârâtei, arătând că este acţionar principal la S.C. V. S.A.
De la preluarea imobilului, pârâta a efectuat lucrări ample de construcţii, modernizări şi reparaţii care reprezintă active ale societăţii, astfel încât reclamantul nu este îndreptăţit la restituire în natură.
Prin nota numită „întâmpinare" din 18 aprilie 2000 pârâta a făcut cunoscut că la data de 19 octombrie 1999 societatea s-a privatizat integral, prin vânzarea-cumpărarea acţiunilor, pachetul majoritar fiind achiziţionat de numita G.L. Pârâta şi-a reiterat punctul de vedere referitor la respingerea ca nefondată a acţiunii în revendicare.
Tribunalul Vrancea, examinând probatoriile cu înscrisuri şi cele trei expertize tehnice efectuate, a pronunţat sentinţa civilă nr. 14 din 29 ianuarie 2001 prin care a respins acţiunea principală ca nefondată iar cererea reconvenţională ca rămasă fără obiect.
A fost respinsă cererea de intervenţie formulată de F.P.S., Direcţia Teritorială Vrancea (devenită A.P.A.P.S.) pentru lipsa capacităţii de exerciţiu).
A fost de asemenea respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut în esenţă, pentru a pronunţa această sentinţă, că:
- valoarea construcţiilor vechi ce au aparţinut reclamantului este, conform expertizelor, de 773.000.000 lei iar cea construcţiilor edificate de pârâtă, a îmbunătăţirilor şi dotărilor tehnice;
- edilitare se ridică la 6.445.200.000 lei;
- reparaţiile, modernizările şi îmbunătăţirile au transformat practic vechiul imobil într-unul nou, cu o valoare considerabil mai mare;
- societatea pârâtă s-a privatizat integral şi în mod legal, neputându-se susţine că a dobândit abuziv imobilul, astfel că şi din acest punct de vedere acţiunea reclamantului este nefondată.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe şi prin care a solicitat admiterea acţiunii, a fost respins, cu o motivare similară celei a instanţei de fond, prin Decizia civilă nr. 68 din 2 octombrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei decizii, susţinând că este nelegală în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a arătat în esenţă că întrucât imobilul a intrat abuziv în proprietatea statului, toate apărările pârâtei sunt lipsite de relevanţă şi nu pot fi opuse acţiunii în revendicare care ocroteşte cel mai important drept real, acela de proprietate, reglementat de art. 480 C. civ.
Examinând actele şi lucrările dosarului, curtea reţine că recursul este nefondat.
Ambele instanţe au reţinut în mod corect premisele de fapt şi de drept care converg spre soluţia respingerii acţiunii.
Astfel.
- pârâta este o cu totul altă persoană juridică decât statul român expropriator;
- nu s-a făcut nici o dovadă (şi nici măcar nu s-a susţinut) că pârâta ar fi dobândit cu rea-credinţă ori ar fi construit cu rea-credinţă;
- prin privatizare integrală, desfăşurată în condiţiile legii, dreptul de proprietate al pârâtei s-a consolidat şi a devenit opozabil „ergo omnes", tot astfel cum, în alte cazuri, dobândirea cu bună-credinţă a bunului de către un terţ se opune cu succes acţiunii în revendicare a proprietarului originar;
- prin ample lucrări de construcţie, reparaţii, dotări şi modernizări, care au costat de circa 9 ori mai mult decât valoarea vechilor clădiri, imobilul a fost transformat într-unul nou, a cărui restituire în natură nu este, şi din acest motiv, juridiceşte posibilă.
Soluţia de respingere a acţiunii în revendicare nu este însă nici inechitabilă. Întrucât s-a făcut dovada în apel că reclamantul a formulat şi o notificare administrativă întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, el va avea posibilitatea să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ.
Aşa fiind, cum hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.V.M. împotriva deciziei civile nr. 68/A din 2 octombrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3205/2002. Civil. Pretentii. Recurs în anulare | CSJ. Decizia nr. 235/2002. Civil → |
|---|
