ICCJ. Decizia nr. 3205/2002. Civil. Pretentii. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3205
Dosar nr. 2274/2002
Şedinţa publică din 4 mai 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 7 noiembrie 1995 precizată ulterior la Judecătoria Petroşani – Hunedoara, reclamanţii I.M. şi I.C., au chemat în judecată pe pârâtul C.I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 62.000.000 lei cu titlu de daune.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă nr. 2861 a Judecătoriei Petroşani s-a constatat valabilitatea vânzării intervenită între părţi cu privire la autoturismul marca „Dacia 1310", dar pârâtul nu a achitat contravaloarea acesteia.
După un prim ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 2898 din 20 iulie 2000 Judecătoria Petroşani a admis în parte acţiunea reclamanţilor astfel cum a fost precizată şi pe cale de consecinţă pârâtul a fost obligat la plata sumei de 59.122.824 lei reprezentând contravaloarea unui autoturism marca Dacia 1310, faţă de reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, pârâtul a devenit proprietar asupra autoturismului în litigiu, în baza unei vânzări constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă respectiv sentinţa civilă nr. 2861/1993, fără ca acesta să fi achitat integral preţul vânzării.
Prin Decizia civilă nr. 115 din 19 ianuarie 2001 Tribunalul Hunedoara a respins apelul declarat de pârâtul C.I. împotriva sentinţei civile nr. 2898/2000 pronunţată de Judecătoria Petroşani.
Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Decizia civilă nr. 1181 din 23 mai 2001, a admis recursul declarat de pârât, a modificat hotărârile atacate şi pe fond a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 29.561.412 lei cu titlu de preţ neachitat, faţă de reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut culpa comună a părţilor cu privire la neîncasarea preţului, astfel că, pârâtul trebuie să plătească doar ½ din suma totală datorată corespunzător culpei sale.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin OG nr. 138 din 2 octombrie 2000 şi nr. 59din 27 aprilie 2001, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 1181 din 23 mai 2001 a Curţii de Apel Alba-Iulia, criticând-o ca fiind pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare a cauzei pe fond, deoarece:
- s-a dovedit atât fapta ilicită a pârâtului (neexecutarea obligaţiei de plată a preţului), prejudiciul cauzat reclamanţilor, respectiv contravaloarea autoturismului vândut cât şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu;
- convenţia dintre părţi –predarea în 1990 de către reclamanţi a unui autoturism marca Dacia 1310 pârâtului, iar pârâtul a remis reclamanţilor în schimb două librete C.E.C. în valoare de 70.000 lei ce reprezenta contravaloarea unui autoturism ce urma să-l ridice pârâtul de la I.D.M.S. şi să-l predea reclamanţilor în schimbul celui primit - nu s-a realizat din cauza pârâtului care după 1990 sistându-se livrarea autoturismelor nu a intrat în posesia şi proprietatea autoturismului pentru care a depus suma de 70.000 lei;
- s-a dovedit, că reclamanţii nu au avut nici o culpă în nerealizarea convenţiei menţionate.
Recursul în anulare nu este fondat.
Prin sentinţa civilă nr. 2861 din 21 iunie 1993 pronunţată de Judecătoria Petroşani în dosarul nr. 1455/1993, confirmată prin Decizia civilă nr. 1415 din 6 decembrie 1999 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. 908/1994, care ţine loc de act de vânzare-cumpărare a autoturismului Dacia 1310, s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat, că în cursul lunii martie 1990, pârâtul C.I. a plătit reclamanţilor I.M. şi I.C. preţul pentru autoturismul menţionat, prin predarea către aceştia a unui C.E.C. cu o depunere de 70.000 lei, precum şi a unei sume de 10.000 lei achitată de reclamanţi la fostul I.D.M.S. Reşiţa pentru îmbunătăţirile aduse la respectivul autoturism.
Cu alte cuvinte, între părţi a avut loc o vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca Dacia 1310, predat pârâtului de către vânzătorii-reclamanţi la data convenţiei.
Avându-se în vedere faptul că în speţă avem de a face cu un act de vânzare-cumpărare intervenit între părţi, în motivele de recurs în anulare s-a reţinut în mod greşit că între părţi a intervenit o convenţie conform căreia, reclamanţii i-au predat pârâtului spre folosinţă autoturismul în schimbul a două librete C.E.C. în valoare de 70.000 lei, urmând ca la data la care pârâtul i-ar fi venit rândul conform programării la fostul I.D.M.S., să-şi ridice autoturismul Dacia 1310 şi să-l predea reclamanţilor în schimbul celui primit de pârât de la reclamanţi.
De asemenea, s-a reţinut greşit în motivele recursului în anulare şi faptul că reclamanţii nu au avut nici o culpă în realizarea convenţiei încheiate între părţi.
Deşi libretul C.E.C. în valoare de 70.000 lei a fost predat reclamanţilor, totuşi aceştia nu au încasat suma respectivă, întrucât libretul C.E.C. fiind pe numele pârâtului, numai acesta putea să ridice sumele de pe libretul C.E.C. Culpa reclamanţilor constă în aceea că trebuiau să-l notifice pe pârât să se prezinte la C.E.C. pentru a lichida libretul C.E.C. în sensul transferării sumei de 70.000 lei pe numele reclamanţilor: interogatorii părţi anexat la dosarul cauzei.
Prin urmare, instanţa de apel a statuat în mod judicios faptul că atât reclamanţii cât şi pârâtul au culpă în neîncasarea sumei de 70.000 lei de către reclamanţi.
Aşadar faţă de cele reţinute, Curtea reţine că în recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei civile nr. 1181 din 23 mai 2001 a Curţii de Apel Alba-Iulia, fiind nefondat se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare formulat de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1181 din 23 mai 2001 a Curţii de Apel Alba-Iulia ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2352/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3202/2002. Civil. Revendicare - ART. 480 - 481... → |
|---|
