CSJ. Decizia nr. 2352/2002. Civil

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ

Decizia nr. 2352

Dosar nr.2142/2002

Şedinţa publică din 4 iunie2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat deProcurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.10185 din 22 decembrie 2000 a Judecătoriei Cluj Napoca, deciziei civile nr. 487 A din 26 martie 2001 a Tribunalului Cluj, precum şi deciziei nr.1093din16 mai 2001a Curţii de Apel Cluj – Secţia Civilă.

La apelul nominal au lipsit: intimaţii-pârâţi M.L., M.E., M.E.C., M.T.M., precum şi intimatul-reclamant B.M.A.M.

Procedura completă.

Intimatul-reclamant a depus note scrise, precum şi chitanţa nr. 441 din 30 mai 2003 emisă de oficiul poştal Cluj 4 în valoare de 75.000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru stabilită prin încheierea de şedinţă anterioară.

Reprezentanta Ministerului Public susţine recursul în anulare şi solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate în cauză cu trimitere la instanţa de fond pentru o nouă judecată.

CURTEA

Asupra recursului înanularede faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.10.185 din 22 decembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Cluj Napoca, s-a admis acţiunea reclamantului B.M. A. împotriva pârâţilor M.E., M.L., M.E.C. şi M.T.M. şi în consecinţă s-a dispus evacuarea pârâţilor din apartamentul situat în imobilul din str. Pavlov nr. 41 Cluj-Napoca, înscris în c.f. nr.8786 cu nr.top.11115/1 Cluj- Napoca, compus din 3 camere în suprafaţă de 50,38 m.p. şi dependinţe în suprafaţă de 57,68 m.p.

S-a respins cererea reconvenţională introdusă de pârâţi împotriva reclamantului având ca obiect obligaţia de a face.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul este proprietarul imobilului, retrocedat prin Decizia civilă nr. 267 din 3 martie 1995 a Curţii de Apel Cluj, şi i-a notificat pe pârâţi pentru a încheia noul contract de închirieri, dar aceştia nu au dat curs notificării, ocupând locuinţa fără titlu locativ.

Cererea reconvenţională formulată de pârâţi, prin care solicitau obligarea reclamantului de a încheia cu ei un contract de închiriere, a fost respinsă, cu motivarea că ei trebuiau în 30 de zile de la primirea notificării să încheie un nou contract de închiriere, posibilitate pe care nu au valorificat-o.

Prin Decizia civilă nr. 487/A din 26 martie 2001 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţi, iar prin Decizia civilă nr. 1093 din 16 mai 2001, Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâţi împotriva deciziei pronunţate în apel.

Împotriva sentinţei civile nr. 10185 din 22 decembrie 2000 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, a deciziei civile nr. 487 din 26 martie 2001 a Tribunalului Cluj şi a deciziei civile nr. 1093 din 16 mai 2001 pronunţată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 C.proc.civ., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor criticate şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecare la instanţa de fond.

Hotărârile atacate sunt nelegale şi netemeinice, se arată în motivarea recursului în anulare.

În primul rând pentru că instanţele nu au pretins reclamantului să depună o copie legalizată a hotărârii prin care i s-a restituit imobilul revendicat, fiind necesar să se prezinte instanţelor de judecată actele în temeiul cărora s-a dispus restituirea către reclamant a imobilului, mai ales că litigiul anterior nu s-a desfăşurat în contradictoriu cu pârâţii din prezenta cauză.

Apoi, din adresa nr. 957/30 iunie 2000 a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca rezultă că la acea dată pârâţii au luat cunoştinţă de noul regim juridic al imobilului şi că urmează să încheie cu reclamantul un nou contract de închiriere, că imobilul s-a predat reclamantului la 22 iunie 2000 şi în raport de aceste date, cererea pârâţilor din 13 decembrie 2000, de a încheia un contract de închiriere cu reclamantul, a fost în termen introdusă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 10 din OUGnr.40/1999.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. 5 C.proc.civ., judecătorii aveau îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a afla adevărul, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Recursul în anulare este nefondat.

Critica referitoare la omisiunea instanţei de a pretinde reclamantului depunerea la dosar a copiei legalizate a sentinţei de retrocedare a imobilului şi chiar a tuturor actelor din acel litigiu, cu motivarea că pârâţii nu au participat la soluţionarea lui, este neîntemeiată.

Potrivit art. 22 din Legea nr.7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare, dreptul de proprietate asupra unui imobil se înscrie în cartea funciară pe baza actului de constituire sau transmitere, iar conform art. 27 alin.1 din aceeaşi lege înscrierile în cartea funciară sunt opozabile faţă de terţi încă de la data înregistrării cererii de înscriere şi art. 33 alin. 1 din legea cadastrului înscrie principiul conform căruia dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condiţiile acelei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.

Din dispoziţiile legale evocate rezultă că înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului din c.f. nr.8786 Cluj-Napoca cu nr.top.11115/1, situat în str. Pavlov nr. 41 – extrasul de carte funciară existând la filele 4 şi 23 în dosarul de fond – fac pe deplin convingerea că reclamantul este titularul dreptului de proprietate, opozabil erga omnes, deopotrivă şi pârâţilor, cărora reclamantul nu avea obliaţia să le înfăţişeze actele depuse în litigiul anterior, în care el a obţinut retrocedarea imobilului.

OUGnr.40/1999 reglementează procedura de încheiere a contractelor de închiriere în art. 10 şi 11, după ce în art. 2 face precizarea că durata contractelor de închiriere pentru suprafeţele cu destinaţie de locuinţă redobândite de foştii proprietari sau moştenitorii acestora se prelungeşte, la cererea chiriaşului, pe o perioadă de cel mult 3 ani de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.

Indiferent de data preluării efective a imobilului, proprietarul are obligaţia, înscrisă în art. 10 alin. 1 din O.U., ca în vederea încheierii noului contract de închiriere să îi notifice chiriaşului, prin executorul judecătoresc, data şi locul întâlnirii.

Reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia, dovadă fiind copia notificării aflată la fila 6 în dosarul instanţei de fond, expediată pârâţilor la 9 decembrie 1999.

Pârâţii erau datori, conform art. 10 alin. 2 din O.U., să comunice proprietarului, în scris, cu confirmare de primire, cererea pentru încheierea unui nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării, obligaţie pe care aceştia nu şi-au îndeplinit-o. Formularea cererii reconvenţionale, având ca obiect obligarea proprietarului de a încheia contractul de închiriere, la 12 luni de la primirea notificării nu are semnificaţia prevăzută de art. 10 alin. 2, nu satisface cerinţele textului de lege şi a fost corect interpretată de instanţe ca o neîndeplinire a obligaţiei pârâţilor.

Nejustificat apare şi reproşul adus instanţelor cu referire la neexercitarea rolului activ în aflarea adevărului. Fără a releva în concret omisiuni reale, cu precizarea că pârâţii au beneficiat de prestaţiile calificate ale unui avocat pe tot parcursul soluţionării cauzei, se apreciază ca nefondată critica formulată.

Pentru aceste considerente, recursul în anulare urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1093 din 16 mai 2001 al Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă, deciziei nr. 487 A din 26 martie 2001 al Tribunalului Cluj şi sentinţei civile nr.10.185 din 22 decembrie 2000 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi4 iunie2003.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 2352/2002. Civil